Theophyle Books Blog

Kabala /1 – Literatura Timpurie 24/06/2009

O lecturare prealabila a postarii de pe Theophyl Istoria este necesara. Am constatat in postarea de pe Theophyl Istoria ca aceasta ramura a teologiei ebraice este de origine medievala, dar isi are radacinile in perioada celui de la doilea templu, adica cateva sute de ani inaintea lui Cristos si imediat dupa El. Intr-un fel, Kabala este un curent religios “contestatar” strictului legalism al religiei judaice, la fel ca si crestinismul. Adoptarea rapida de catre intelectualitatea renascentista, care in nici un caz nu era anti-crestina sau pro-iudaica, isi are explicatia in acest fenomen de contestare (intr-un fel) al dogmelor iudaismului-rabinic. De facto, adoptarea crestina a cabalei in timpul renasterii este  un fenomen de acceptare a unui produs intelectual antic de catre o intelectualitate care-l cauta. Fara nici un fel de dubiu, Literatura Primordiala kabalistica poate fi datata intre 200 i.Hr si 300-400 d.Hr, aceasta s-a dezvoltat in Judea si a fost preluata de intelectualii diasporei evreiesti din Alexandria. Din acest moment s-a nascut si “marea” disputa despre care am vorbit pe blogul celalalt – kabala a influentat gnosticismul sau invers. Din punctul meu de vedere (si am unul) nu este important; ambele sunt curente contestatare si schismatice, gnosticismul s-a pierdut si Kababla a fost adoptata total in gandirea mistica si religioasa iudaica si partial de cea crestina, gnosticismul a fost definitiv spulberat doctrinal din judaism si doctrinal si fizic din crestinism (vezi bogomili si catari).

Textele Kablistice timpurii sunt extrem de dificile neobisnuitilor cu textele complicate ale Vechiului Testament (in special ale Pentateuhului), ale textelor hermenautice (Midrash) si ale interpretarilor acestora, prin comentariile legalistice (Halakha). In orice caz, literatura kabalistica este extrem de puternica prin logica ei aproape filozofica si prin subtilitatea interpretarii Bibliei.  Probabil primele texte kabalistice le putem observa in literatura enohica (Cartile lui Enoh/Hanoh) pe care le-am discutat indelungat pe cele doua bloguri pe care le pastoresc.

Textele de “pornire” dupa parerea mea este Enoh 2-3 in care este dezvoltata ideea “Palatelor” (Eichalot). Enoh ajunge la cer cu ajutorul “carelor de foc” (merkabot)  si povesteste cele vazute – ceruri si palate, in care salasuiesc ingerii si profetii, ajunge la stralucira tronului ceresc, Enoh vede oranduirea celuilalt taram. Dumnezeu se transforma din abstractul iconoclastic aproape intr-o aparitie antropomorfa.  Primul text care se desprinde din literatura enohica pentru a deveni complet Kabalistic se numeste Eihalot Rabati ( Cartea  marea a Palatelor), un text extrem de dificil, in care sunt descrise 6 ceruri (locasuri, palate) ale lui Dumnezeu  (din cele 7 existente) a doua carte    se numeste Eihalot Zutarti (Cartea mica a Palatelor) si in sfarsit Shiur Koma (Dimensiunile [Divinitatii]). In acest text este descris Dumnezeu, avem descrierea coroanei (exact ca in reprezentarea iconica din iconografia bizantina) avem barba, ochii s.a.m.d.  Dimensiunile lui Dumnezeu sunt gigantice, fiind date in unitati de masura persane (parasang – cititorii lui Asimov vor recunoaste in acest text sursa lui de inspiratie). Vom analiza acest text din cauza ciudateniilor lui care au fost interpretate de kabalistii medievali (evrei si crestini) extrem de interesant. Cateva lucruri de mentionat: numele lui Dumnezeu in text este Dumnezeul Facerii (Genezei);  sufletul lui Mesia (pentru crestini, Iisus) a fost creat inainte de facerea primului om Adam; Dumnezeu sta pe un tron si misticii se perinda in fata lui intreband si primind raspunsuri. De fapt ascensiunea spre locasurile divine  este la indemana celor “Drepti” si “via mystica” poate fi la indemana oricarui intelept “drept si neprihanit” .  Un text extrem de interesant, aproape imposibil de tradus, si pe care tousi vom incerca sa-l analizam, merita din punct de vedere mitologic si filozofic. Pentru a finaliza acest inceput, putem conclude ca in Literatura Kabalistica Timpurie, Dumnezeu devine “accesibil” omului, are faptura si “adresa”.