Theophyle Books Blog

Romanul Fantastic sau Fantasticul Literar (2) 07/04/2009

Inceputul Renasteri este marcat de un fel de “descatusare” din obscurantismul Evului Mediu. Traditionalul fantastic bazat pe pe mituri si legende semi-pagane adaptate la societatea Crestina si la “Crestinismul Popular” se ramifica intr-o continuare traditional poetica al Evului Mediu dar si in doua noi sub-stiluri.  Apar primele lucrari literare cu continut “Horror” care introduceau magia neagra, vrajitoriile malefice si cultul diavolului. Acest sub-stil popular pana in zilele noastre denumit in general “literatura de groaza” (Horror literature) isi are sursele in mitologia nordica,  germanica si in surse Mauro-Islamice. Primele lucrarii literare in acest sub-stil al fantasticuului sunt bazate  “Volsunga saga” o povestire de origina Islandica care apare in secolul al 13-lea si ajunge in Europa Centrala si de Vest printr-o metamorfoza Vikinga (Ragnars saga loðbrókar) si se stabilizeaza in formatul consacrat la inceputul secolului al 15-lea in vestitul epic al poemului Nibelung (Nibelungenlied). Doresc aici sa fac o paranteza mica si anecdotica legata de mitologia groazei de sorginte germanica. Acum cativa ani am avut prilejul sa “citesc” niste fragmente din Wulfila Bible (Biblia Gotica-Codex Argenteus si Fragmenta Pannonica). Crestinatorul “Germanilor” (Gotii de Est, fiind primi) a fost un episcop de origine latino-gotica pe numele lui Wulfila (Ulfilas), acesta pentru al convinge pe capetenia triburilor Gotice, Atanaric (Athanareiks) a facut “schimbari minore” in Biblie pentru a o acomoda cu mentalitatea germanica (aveau probleme cu cele 10 porunci). Apropo triburile germanice, Gotii de est (Ostrogotii) au fost crestinati (probabil si pe teritoriul Romaniei) Moesia cuprinzand teritoriul Bulgariei pana la Buzau. In secolele 4-5 apropape tot teritoriul Munteniei si al Moldovei  pana in sudul Ucrainei a fost ocupat de acesti domni germanici, in atentia sustinatorilor etnogenezei Daco-Romane. Intorcandu-ne la sursele sub-stilului  “literatura de groaza” (Horror literature) trebuie sa amintim vestitele povesti arabe (de fapt Mauro-Islamice) “O mie şi una de nopţi” (kitāb ‘alf layla wa-layla) care din nucleul persan scris (probabil) de Hazār Afsān ajunge in Europa modificat in Andaluzia Maura prin negutatorii Evrei care-l introduc in Franta. Prima copie amintita in Europa dateaza din 1300 si este pastrata si astazi in Biblioteca Naţională din Paris (conţanând în jur de 300 de povestiri). Francezi sunt pana astazi siguri ca aceasta copie a lor este de origine Siriana, ea find de fapt Andaluza. Povestile din  “O mie şi una de nopţi” contin primele elemente de “spirite, stafii si spiridusi” (djinn).  O a doua ramificare principala a fantasticului medieval este fara indoiala  aparitia “povestilor cu zane” (Faerie-Faery Tales). In timpul Regelui Francisc I-ul in Franta apar primele povesti cu varjitoare si zane, Merveilleux – Contes de Fées. Poetul Pierre de Ronsard (1524-1585) scrie “Pleadele” (La Pleïade), ode bazate pe povestile care probabil la auzise in copilaria lui in regiunea Vendômois. In 1552 Pierre de Ronsard publica faimoasele lui Imnuri (Hymnes) dedicate nu mai putin faimosei Margaret de Valois, si de aici incolo numai Astrologie si demoni, zane si ingeri. Nu-l putem uita pe marele dramaturg Pierre Corneille care in piesele Medea (Médée – 1635) si  Circé (1675) introduce in teatru elementul folosit pana astazi “deus ex machina” (in sensul evenimentului surprinzator de multe ori supranatural care rezolva intriga unei piesea sau lucrari literare in mod surprinaztor sau o lasa deschisa la interpretatrea scpectatorului / cititorului).

Fantasticul renasterei Italiane (parerea mea) incepe cu Giovanni Francesco Straparola (1480 – 1557) si cu “Povestile nopti  ale lui Straparola”, o preluare a personajelor lui Boccacio din Decameron  actiune petrecandu-se tot in insula Murano de langa Venetia. Aceste superbe povesti cu zane si spiridusi sunt de o frumusete rara, si personal sunt aingulare in istoria literaturi mondiale. Straparola este si autorul probabil al nemuritorei povesti cuoscute de noi pe numele i “Frumoasa si Bestia” (Beauty and the Beast – La Bella e la Bestia).  Tot in Italia il intalnim pe Ludovico Ariosto cu capodopera lui Orlando Furioso.

Postarea viitoare o vom dedica exclusiv celor trei giganti ai stilului, Dante Alighieri (1265 – 1321), William Shakespeare (1564 – 1616) si Miguel de Cervantes (1547 –1616), si dupa caea vom intra in sumbrul dar interesantul “Malleus Maleficarum”, La Démonomanie des Sorciers, Demonii si Vrajitorii.

P.S. Poate interpretarile mele nu sunt ortodoxe din punctul de vedere a unor  critici literari,  I couldn’t care less, sunt interpretarile mele si nu ale lor. Credeti-ma am citit mai multe “paduri” decat marea lor majoritate.  Am primit un mail de la un critic literar dambovitean – fratelo, ai raspunsul meu aici: Aceasta este fantasticul meu, nu al tau. Take-it or leave-it.

P.P.S. “Controlorii limbistici” un singur cuvant, Fk-U. Sunt adeptul Fondului cu o forma problematica, decat al formelor fara nici un fond. Pentru a posta in limba Romana, la o postare de genul acestei lucrez 3 ore, aceeasi postare in Engleza, pentru mine dureaza intre 10 si 15 minute. Asa ca stimate limbist, Fk-U si inca odata “Eppur si muove” si daca vrei sa intzelegi mai bine, limbistule “E pur si move”, asa cum o cunosti din maidanele literaturii Romanesti.