Dialoguri: “Eugen Stancu în dialog cu Lucian Boia. Istoriile mele” 30/09/2012
Posted by Theophyle in 1, Carte Contemporana (sec. 20-21), Dialoguri, Istorie, Memorii si Jurnale, Ziarul de Duminica.Tags: Dialoguri intelectuale, Istorie, Lucian Boia, Memorialistica, Ziarul de Duminica
comments closed
Lucian Boia, născut în Bucureşti la 1 februarie 1944, este profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Opera sa, întinsă şi 
variată, cuprinde numeroase titluri apărute în România şi în Franţa, precum şi traduceri în engleză, germană şi în alte limbi. Preocupat îndeosebi de istoria ideilor şi a imaginarului, s-a remarcat atât prin lucrări teoretice privitoare la istorie (Jocul cu trecutul. Istoria între adevăr şi ficţiune) şi la imaginar (Pentru o istorie a imaginarului), cât şi prin investigarea consecventă a unei largi game de mitologii (de la viaţa extraterestră şi sfârşitul lumii până la comunism, naţionalism şi democraţie). A adus, de asemenea, noi interpretări privitoare la istoria Occidentului şi la istoria Franţei. În 1997, lucrarea sa Istorie şi mit în conştiinţa românească a stârnit senzaţie şi a rămas de atunci un punct de reper în redefinirea istoriei naţionale.
***
Iacob Negruzzi: Amintiri din Junimea 05/02/2012
Posted by Theophyle in 1, Carte Moderna (sec 19-20), Document, Memorii si Jurnale.Tags: Critica Literara, Eminescu, Iacob Negruzzi, Junimea, Memorialistica, Ziarul de Duminica
comments closed
Moto:
„Rog pe parintele Creanga
Ca sa sune din talaga,
Din talanga cea de boi
Ca sa auzim si noi,
Doresc sa petreceti bine
Sa nu ma uitati pe mine”, Telegrama de la Iacob Negruzzi, adresata junimistilor
Iacob Negruzzi (1842 -1932) a fost scriitor, dramaturg, critic literar, jurist, profesor, politician, președinte al Academiei Române. Este cel de-al doilea fiu al lui Costache Negruzzi și al Mariei Gane. În anul 1853 este trimis de tatăl său în Germania la studii. Aici face liceul, împreună cu fratele său Leon, iar din anul 1859 studiază dreptul, obținând doctoratul (1863). Revenit în țară, devine profesor de drept comercial la Universitatea din Iași, unde va preda până în anul 1884 când, după moartea lui Vasile Boerescu, se va muta la Facultatea de Drept a Universității din București, unde profesează până în 1897, când a ieșit la pensie. (mai mult…)
Ruta 66: Judge Bell 10/04/2011
Posted by Theophyle in 1, Cartile mele, Locuri, Memorii si Jurnale, Texte, Ziarul de Duminica.Tags: Cartile mele, Ruta 66, Ziarul de Duminica
comments closed
Acum vreo douazeci si ceva de ani am intalnit pentru prima data un judecator. Circulam cu rabla mea noua, un Buick (vai mama ei de rabla), care ma costase suma exorbitanta de 630 de dolari si am oprit la iesirea din campusul unde-mi petreceam zilele, in speranta de a invata ceva la viata mea. Deodata simt o lovitura, de o violenta medie, in spatele masinii mele. Ies din masina si ma indrept spre sedanul de culoare inchisa (cred ca era un albastru aproape negru); din masina iese un domn mai in varsta, la vreo un 1.90 m, bine facut, cu un par alb ca neaua. Se scuza si ma intreaba daca am patit ceva, raspund ca nu. Radiatorul masinii lui era varza si apa incepuse sa curga. L-am ajutat sa-si impinga masina in afara carosabilului. Omul a scos o carte de vizita si m-a rugat sa-i dau un telefon dupa ce voi sti cat costa reparatiile, daca doresc poate sa-mi dea si detaliile asigurarii lui. Dupa ce m-am uitat la cartea de vizita am renuntat, spunandu-i ca rabla mea a suportat bine lovitura si ca nici nu doresc sa-mi repar mica ciupitura. Omul era Cristopher J. Bell Jr. Chief Judge la curtea de apel al statului Maryland (de facto, curtea suprema a statului Maryland). I-am oferit sa-l duc unde avea nevoie, mi-a multumit si l-am transportat la prima statie de politie unde a declarat accidentul, desi nu trebuia sa o faca, eu nefiind ranit. Dupa un aranjament care a durat exact 5 minute am continuat drumul spre casa lui in Baltimore (curtea suprema se afla in capitala statului, Annapolis) . A ramas ca maine in orice caz sa ajung la biroul lui din Baltimore pentru a lichida asa zisa lui datorie fata de mine. (mai mult…)
Ruta 66: Doctor Herbert Md. 06/04/2011
Posted by Theophyle in 1, Carte Contemporana (sec. 20-21), Cartile mele, Memorii si Jurnale, Texte.Tags: Cartile mele, Memorii si Jurnale, Ruta 66
comments closed
Acum multi ani, stagiar fiind intr-un spital din Baltimore, in orele de noapte mai linistite am inceput sa scriu mici foiletoane pe care le vindeam pentru 40 de dolari bucata ( mia de cuvinte) la ziarele “de supermarket”, adica niste publicatii gratuite pe care le puteai lua impreuna cu punga de alimente pe drum spre casa. Daca doriti, acea activitate se asemana cu un fel de blogareala a zilelor noastre. Am scris, cred, mai mult de 200 – 300 de povestioare. Cine stie, poate o sa va placa. Primele povestiri le puteti citi, aici si aici.
De obicei, succesul rapid poate innebuni la fel ca deznadejdea unui eşec major. Ambele sunt deseori intalnite in lumea starurilor cu zeci sau sute de reflectoare atintite asupra lor, oameni de obicei nepregatiti sa le suporte rapid si greu de justificat, profund dependenti de o moda sau alta. In meseriile liberale, arhitecti, avocati sau medici, succesul este rezultatul unei cariere construite cu sarguinta, migala si ambitie timp de multi ani. (mai mult…)
Gregor von Rezzori: Memoriile unui antisemit 04/09/2010
Posted by Theophyle in 1, Carte Contemporana (sec. 20-21), Memorii si Jurnale.Tags: Critica Literara, von Rezzori
comments closed
Cu dedicație lui @TDS care a amintit-o in postarea trecuta. Exact ceea ce trebuia pentru a completa cele două cărti anterioare.
Gregor von Rezzori (1914 – 1998) a fost un scriitor și actor german. von Rezzori se trage dintr-o familie siciliană, care a emigrat în mijlocul secolului al XVIII-lea la Viena. Bunicul lui a lucrat ca arhitect pentru monarhia austro-ungară. Tatăl lui a fost funcționar la Cernăuți, astfel că familia lui a primit cetățenia romănă la sfârșitul războiului. După 1940 a devenit cetățean sovietic. Mai târziu a trăit timp de 40 de ani fără cetățenie, optând în 1982 în sfârșit pentru cea austriacă. Rezzori a învățat la gimnaziile din Brașov, Fürstenfeld (Stiria) și Viena. În Leoben a studiat mineritul, în Viena arhitectura și medicina. Și-a întrerupt studiile pentru a-și satisface stagiul militar în România. A rămas pentru patru ani la București unde s-a preocupat de pictură absolvind și studii de artă la Viena. În 1938 s-a mutat la Berlin unde și-a început activitatea de scriitor. A devenit cunoscut cu Maghrebinische Geschichten, povești din „Magrebinia”, o țară fictivă creată de el. (sursa:Wikipedia)
Memoriile unui antisemit (Memoiren eines Antisemiten) este un roman publicat inițial în anul 1979 în limba germană, ca parte dintr-o trilogie destinată descrierii societății europene din prima jumătate a secolului XX. Autorul „Memoriilor unui antisemit”, Gregor von Rezzori, s-a născut în Bucovina Imperiului Austro-Ungar, și-a petrecut copilăria în Austria, la diferite școli, iar vacanțele în România din perioada interbelică. Toate aceste modificări s-au reflectat în romanul „Memoriile unui antisemit”. Pentru cei care încă mai cred că este vorba despre un roman antisemit, xenofob si nationalist, care lovește în imaginea evreilor, se înșală profund. Autorul face o radiografie a societății interbelice din diferite spații: România și Bucovina, Austria, Germania sub ocupația lui Hitler și se termină cu o rememorare a tuturor faptelor în spațiul italian.
Romanul „Memoriile unui antisemit” este structurat în cinci capitole, „Skușno”, „Tinerețe”, „Pensiunea Lonwinger”, „Fidelitate”, „Pravda” și poate fi considerat un bildungsroman pentru că prezintă, pe etape ,devenirea unui tânăr. Poveștile copilăriei dintr-o Bucovină patriarhală, aflată la întrepătrunderea mai multor spații și identități, descriu relațiile dintre români, austrieci și evrei și în ce măsură era posibilă relaționarea dintre ei. Polaritatea acestor comunități este foarte bine evidențiată prin simplele fapte de separație între austrieci și evrei sau austrieci și români. Copiii nu aveau voie să se joace împreună, fapt evidențiat în capitolul „Skușno”, nu le era permis să vorbească unii cu alți, iar ura le era indusă de cei mari prin diferite replici sau atitudini jignitoare la adresa națiilor „josnice”.
Narațiunea ține cititorul cu sufletul la gură, făcându-l să-și dorească să afle cât mai mult despre peripețiile tânărului care se confruntă cu primele instincte sexuale, cu viața din București, aceasta povestire devine lentă și melancolică, atunci când romanul devine o pagină autentică de jurnal.
Capitolul care evidențiază cel mai bine problema evreilor este „Fidelitate”. Trăind în Austria, naratorul își face imediat prieteni evrei. Merge la chefurile lor, se împrietenește cu o evereică, și își vor purta toată viața o afecțiune, care de multe ori poate fi confundată cu dragostea. În acelasi timp, însă, în interiorul lui se duce o luptă între ceea ce a fost învățat acasă și în școală despre evrei și plăcerea lui de a sta printre ei. Imaginea tatălui, fidel steagului Austriei chiar și atunci când Bucovina devine parte a României, îi apare mereu în minte și îi pune nenumărate întrebări despre cum ar trebui să se poarte și ce ar trebui să facă pentru a fi fidel nației din care face parte.
Cartea merită citită pentru că este un document de epocă , stilul povestirii este superb, iar poveștile de dragoste sunt impresionante pentru că au aerul boem al perioadei interbelice, iar multe dintre ele sunt interzise și stigmatizate. Cartea a apărut la editura Humanitas, în anul 2008. Personal am citit carte pe la sfarsitul anilor 80 in limba originala, nu am citit-o in limba romana, sper ca frumusetea cartii a reusit sa treaca bariera traduceri.
Surse:
Valentina Glajar: The German legacy in East Central Europe as recorded in recent German literature. Columbia, SC: Camden House. 2004.
Th. Kraft (ed.), Lexikon der deutschsprachigen Gegenwartsliteratur seit 1945, Nymphenburger, Munich, 2003.
Wikipedia under GNU.
Theophyle Books Blog 