Ruta 66: Chimie Sacra – Proiectul 10/06/2011
Posted by Theophyle in 1, Cartile mele, Istorie Alternativa, Texte, Ziarul de Duminica.Tags: Biblie, Cartile mele, Esoterica, Istorie, Ruta 66, Ziarul de Duminica
comments closed
Poveste in 4 episoade 🙂
De ani de zile incerc sa ma lamuresc pe mine inainte de a explica altora de existenta unor rationamente bine puse la punct in obiceiurile religioase antice care au traversat zeci de culturi si religii. Acum cativa ani am hotarat ca voi incerca sa recompun niste substante folosite in scopuri rituale si descrise in Biblie. Primul lucru care trebuia sa-l fac este de gasi o finantare pentru proiect. Daca la facultatile cu profil stintific un proiect de chimie este firesc, o facultate care se ocupa cu Teologie si Istoria religiilor, nu prea. (mai mult…)
Nerea Riesco: Ars Magica 11/12/2009
Posted by Theophyle in 1, Carte Contemporana (sec. 20-21).Tags: Esoterica, Mistica, Religie, Romanul Istoric, Vrajitorie
comments closed
Nerea Riesco este o tanara scriitoare spaniola, care a reusit sa-mi capteze atentia cu o prima carte intitulata “Sangele Inocentilor”, care nu stiu daca a fost tradusa in limba romana. A doua carte “Ars Magica” a fost publicata in limba romana de Editura Rao acum cateva saptamani. Eroul principal al acestei carti este un personaj istoric adevarat, poate primul anchetator legist din istoria omenirii. Alonso de Salazar y Frías a fost un inchizitor care a trait cu adevarat in Spania la inceputul secolului al XVII-lea si este primul anchetator care a folosit tehnici medico-legale bazate pe cunostintele acumulate de savantii renasterii, inclusiv tehnici si descrieri anatomice ale lui Leonardo da Vinci. Alonso de Salazar este fratele imaginar al lui William din Baskerville, inchizitorul cult si savant din “Numele trandafirului” a lui Umberto Eco. Se vede in cartea Nerei Riesco influenta profunda a lui Eco. La fel ca in “Pendulul lui Foucault”, unde Eco foloseste numele celor 10 sefirot cabalistice, Riesco numeste fiecare capitol dupa numele unei vraji sau formule magice, conceputa pentru a rezolva o problemă diferita.
Cartea trateaza o temă pasionantă, care readuce forţa tradiţiei magice a culturii spaniole, în care este implicată chiar şi elita puterii politice şi religioase din secolul de aur al Spaniei, şi care se bazează pe un episod din istoria Spaniei, ce a rămas documentat şi uitat, în mod misterios, în subsolurile Sfântului Oficiu al Inchizitiei timp de aproape trei secole. Dosarul care rezultă din investigaţiile moderne a avut mai mult de 5000 de coli de hârtie, toate fiind legate în opt volume, care nu au fost publicate niciodată. Documentaţia a fost descoperita de către istoricul american Henry Charles Lea. El a menţionat atunci această documentaţie intr-o lucrare despre Inchiziţia spaniolă din 1906. Salazar a devenit celebru in lumea anglo-saxona în 1941 cand autorul englez Charles Williams i-a dedicat cartea sa “Witchraft of Salazar” (Frías în memoria inmortal de Alonso de Salazar y Frías).
Cartea incepe in 1610, în Logrono, unde unsprezece persoane acuzate de vrăjitorie au fost condamnate la moarte prin ardere pe rug (auto de fé de las brujas). Superstitiile populare din regiunea Biscaya şi Navarra acuza prezenta demonului şi a adepţilor săi. Pentru a linişti populaţia, Sfântul Oficiu îl trimite pe Alonso de Salazar y Frías, un inchizitor sceptic, care-şi formuleaza credinţa în Dumnezeu diferit de canoanele epocii şi care nu crede nici în diavol şi nici în vrăjitoare. Povestea sa se intersectează, în mod iremediabil, cu cea a tinerei Mayo, care bate drumurile vânzând vrăji şi descântece. De-a lungul călătoriei lor, amândoi vor fi nevoiţi să se înfrunte cu puteri perverse, care le vor presăra în cale obstacole, dar şi cu moartea persoanelor pe care le iubesc cel mai mult pe lume.
Cartea este si un dictionar interesant de vraji si vrajitorie, contemporane intamplarilor descrise. Este o carte citibila, scrisa ingrijit si un fel de Umberto Eco pentru cititorii mai putin pretentiosi. Cartea are 480 pagini si este recomandata numai adultilor. Extrem de utila in zilele acestea de nervi, un fel de calmant daca doriti. Eu chiar o recomand pentru iubitorii de magie, istorie si detectivi.
Benedicte si Patrice des Mazery: OPUS DEI 30/10/2009
Posted by Theophyle in 1, Carte Contemporana (sec. 20-21), Document.Tags: Crestinism, Critica Literara, Demeter, Esoterica, Opus Dei, Religie
comments closed
Patrice des Mazery, (n. 1962), este reporter la televiziunea franceza Canal Plus. A creat impreuna cu alti colegi emisiunea 90 minutes, pentru care a condus numeroase investigatii cum ar fi: Burma, finantele sindicatelor sau afacerile administratiilor caselor pentru batrani. A fost jurnalist de razboi din Angola la Sarajevo.
Bénédicte des Mazery, (n. 1962), este scriitoare, cu multi ani de experienta ca jurnalista pentru jurnale de afaceri. Este autoarea romanelor: Les morts ne parlent pas – 2005, La vie tranchée – 2008 si Pour solde de tout compte – 1999.
Cartea Opus Dei reprezinta o ancheta asupra acestui curent al Bisericii Catolice, recunoscut de ea, deoarece fondatorul, preotul spaniol Josemaria Escriva de Balaguer, a fost sanctificat de Papa John-Paul II in 2002.
In The Da Vinci Code, Dan Brown prezinta Opus Dei, ca o organizatie machiavelica, care nu ezita sa omoare pentru a proteja secretele bisericii catolice. Criticii descriu acest ordin ca o mafie sfanta, imbracata in forma de masonerie, denumind-o si Octopus Dei (Caracatita Domnului).
In ciuda refuzului ordinului de a raspunde la intrebarile jurnalistilor, autorii si-au derulat investigatia doi ani in Paris, ca si in Spania si Anglia, adunand dovezi si marturii de la fosti membri. In lumea secreta a institutiei, au observat pecetea unei secte: controlul psihologic al minorilor, controlul averilor membrilor. De asemenea, au descoperit ca Opus Dei, insetata de putere, s-a insinuat in lumea politicii, a universitatilor si afacerilor, fiind sprijinita de companii de afaceri mari din Franta.
Opus Dei este singura organizatie care are rang de prelatura personala, adica raspunde numai in fata Papei si isi numeste proprii preoti. Are aproape 84.000 de membri laici in lume, din care 2150 in Franta, plus aproape 2000 de preoti de diverse ranguri.
Un comentariu pertinent asupra evolutiei Opus Dei de-a lungul timpului a fost scris de Michael D. Langone, un psiholog american, specializat in cercetarea grupurilor de cult si manipularea psihologica. El este directorul executiv al International Cultic Studies Association, si editorul jurnalului Cultic Studies Review.
“Opus Dei a fost una dintre noile miscari dintre cele mai controversate in cadrul Bisericii Catolice. A avut multi detractori, inclusiv Alberto Moncada (in 2006), si multi aparatori. Unul dintre cei mai importanti suporteri a fost Papa John Paul II, in timpul caruia fondatorul Opus Dei Josemaría Escrivá a fost canonizat. Cunosc catolici devotati care sunt extrem de critici la adresa Legiunii lui Cristos, (the Legion of Christ – alta organizatie controversata din Biserica Catolica), dar care aproba Opus Dei. Cunosc alti catolici care nu prea spun ‘de bine’ despre Opus Dei. Si cunosc si ne-catolici care se uita la Opus Dei ca la o straneitate disturbanta, un anacronism religios.
Este imposibil sa evaluezi obiectiv Opus Dei cand te bazezi pe povestiri anecdotice, cum sunt cele pe care le-am auzit in experienta mea limitata. Pana in prezent am putut sa determin ca nu exista nici un singur studiu stiintific care sa analizeze stohastic membri si/sau fosti membri ai Opus Dei. Ca si in cazul altor grupuri controversate, aceasta lipsa de evidenta stiintifica pune baza unor afirmatii sau negatii privind etica ( “badness”) grupului. …
…Exista un mare numar de marturii critice din partea unor fosti membri ai Opus Dei, cateodata rapoarte elocvente privind probleme si excese. Web site-ul opuslibros.org, de limba spaniola, de exemplu, listeaza sute de marturii, inclusiv 18 postate numai in iunie 2006. Acesta pare a fi un numar mare de marturii. Cu toate acestea, Opus Dei are 85.000 de membri in toata lumea si 164.000 “cooperators,” adica suporteri (Allen, 2005a).
Marturiile catorva sute de fosti membri asezate langa multimea de oameni care sprijina Opus Dei pot parea nesemnificative si pot fi trecute cu vederea de catre observatori care incearca sa evalueze organizatia in intregime. Ei pot trage concluzia ca organizatia nu este atat de rea.
Multi oameni care urmeaza aceasta linie logica de gandire se opresc aici. Dar, acest punct de oprire constituie un afront catre cei multi care si-au exprimat durerea personala in fata publicului si catre probabil un numar si mai mare de oameni care sunt prea inspaimantati sa faca totul public. Un bacan poate nu se ingrijoreaza de o mana de oua sparte la livrarea a sute de cutii. Cu toate acestea, crestinii (si oricine care afirma ca ii pasa de oameni) ar trebui sa fie preocupati de o mana de suflete distruse. Durerea unei persoane nu este negata de bucuria altora 100.
Papa John Paul II a afirmat in 1984 ca biserica ar trebui sa fie ‘o casa de sticla unde se poate vedea ce se intampla’, ceea ce se aplica si organizatiei Opus Dei…”
Referinte
Allen, John. (2005, December 16). Q & A on Opus Dei.
Mazery, Benedicte, & Mazery, Patrize. (2003). L’Opus Dei” Une Eglise au Cœur de l´Eglise. Paris:
Moncada, Alberto. (2006). Opus Dei Over time.
Kazuo Ishiguro: Sa nu ma parasesti 26/10/2009
Posted by Theophyle in 1, Carte Contemporana (sec. 20-21).Tags: Esoterica, Kazuo Ishiguro, SF
comments closed
Kazuo Ishiguro, OBE, ( n. la 8 noiembrie 1954) este un scriitor britanic, nascut in Nagasaki, Japonia. Familia s-a mutat in UK in 1960, el absolvind cursuri la Universitatea din Kent si masterul la Universitatea East Anglia in 1980; a obtinut cetatenia engleza in 1982.
In afara de literatura a scris versurile pentru albumele de muzica ale lui Stacey Kent din 2003 “In love again”(Indragostit din nou) si 2007 „Breakfast On the Morning Tram (Mic dejun in tramvaiul de dimineata)”.
Cea mai recenta carte (tradusa in Ro. – Ed. Polirom) este Never Let Me Go, (Sa nu ma parasesti), care are trasaturi de SF si un ton futuristic. The Unconsoled, (Neconsolatii) are ca locatie Europa Centrala, iar The Remains of the Day (Ramasitele zilei) are ca subiect viata din casa unui lord englez, favorizand fascismul, in perioada dinainte si dupa razboiul mondial (Filmul a fost absolut superb – artistic, regizoral si interpretare.).
An Artist of the Floating World (Un artist pe lumea plutitoare) are locatia subiectului in orasul de nastere al scriitorului, Nagasaki, in perioada de reconstructie dupa detonarea bombei atomice in 1945. Naratorul este fortat sa se impace cu partea sa de vina din razboi si este blamat de tanara generatie, confruntandu-se cu idealurile timpurilor moderne reprezentate de nepotul sau.
Cartile lui Ishiguro sunt scrise la persoana intai, iar naratorul prezinta adesea ratarile sale umane. Tehnica lui Ishiguro este de a permite personajelor de a revela intamplarile odata cu actiunea, ingaduind cititorului sa il simpatizeze. Cartile se termina fara o concluzie clara, personajele ramanand cu problemele nerezolvate din trecut iar nota generala este de melancolie resemnata.
A castigat de cateva ori Booker’ Prize, numeroase premii literare si a fost numit Cavaler al Imperiului Britanic pentru servicii in literatura in 1995 si i-a fost acordat Ordre des Arts et des Lettres de catre Ministrul Francez al Culturii in 1998.
Sa nu ma parasesti
Romanul descrie viata lui Kathy H., o tanara femeie, concentrandu-se mai intai pe copilaria ei la o scoala internat si apoi descriind anii de adult. Povestea are loc intr-o Anglie de mizerie, in care fiintele umane sunt clonate pentru a asigura organe de transplant celor ‘alesi’. Kathy si colegii sai de clasa au fost creati pentru a fi donatori, iar Katy lucreaza momentan ca asistenta pentru cei care doneaza organe si apoi mor.
Titlul romanului provine dintr-un cantec fictional american Songs After Dark (Cantece dupa asfintit).
Nu va povestesc subiectul pentru ca trebuie sa cititi cartea (sau veti vedea filmul), magistral scrisa ca toate cartile lui Ishiguro.
Postat de @demeter
Fulcanelli: Ultimul alchimist 09/10/2009
Posted by Theophyle in 1, Carte Contemporana (sec. 20-21).Tags: Demeter, Esoterica, Spiritualitate
comments closed
Sub numele de Fulcanelli (1839 ?- ?) au aparut in 1926 si 1930 doua lucrari ezoterice despre simbolica alchimista : Le mystère des cathédrales et Les demeures philosophales (Misterul catedralelor – tr. Ro.1997, 2005, Ed. Nemira). Aceste lucrari sunt prefatate de Eugene Canseliet (1899-1982), care se prezinta ca discipol in alchimie al lui Fulcanelli si ilustrate de pictorul Julien Champagne (1877-1932). In limba romana apare fara aceasta prefata originala, ci cu o alta, semnata Dan Alexe.
Eugène Canseliet, probabil discipolul lui Fulcanelli, povesteste ca l-a frecventat pe Fulcanelli intre 1916 si 1922 si a asistat la o transmutare de elemente in 1922 la Marsilia. L-a revazut pe maestrul sau in 1953 la Sevilia (acesta i-ar fi spus : « Ma recunosti ? »), Fulcanelli avand varsta de 113 ani. In introducerea la lucrarile maestrului, el afirma ca Fulcanelli a beneficiat de Donum Dei (ajutorul lui Dumnezeu), ceea ce semnifica descoperirea secretelor vietii eterne si atingerea nemuririi.
In 1939, ezoteristul Robert Ambelain, inspirat de Fulcanelli, publica Dans l’Ombre des Cathédrales – Etude sur l’Esotérisme Architectural et Décoratif de Notre-Dame de Paris dans ses Rapports avec le Symbolisme Hermétique, les Doctrines Secrètes, l’Astrologie, la Magie et l’Alchimie. (Paris, Editions Adyar, 1939).Numeroase ipoteze au fost emise asupra persoanei care semna cu pseudonimul Fulcanelli. In1960, Louis Pauwels si Jacques Bergier au publicat Le matin des magiciens in care Bergier afirma ca l-a intalnit pe Fulcanelli in 1937, la initiativa fizicianului André Helbronner, si ca ar fi fost René Schwaller de Lubicz:
” Iata secretul alchimiei : exista posibilitatea manipularii materiei si a energiei pentru a produce ceea ce oamenii de stiinta contemporani numesc un camp de forte. Acest camp de forte actioneaza asupra observatorului si il pun intr-o situatie privilegiata in fata universului. Din acest punct privilegiat, el are acces la realitatile spatiului, timpului, materiei si energiei, care nu ne sunt dezvaluite in mod normal. Este ceea ce alchimistii numesc le Grand Œuvre – marea realizare : intelegerea universului pe deplin/universala.”
Misterul catetedralelor
Aceasta carte, aparuta in 1926, a avut impreuna cu Les demeures philosophales , care a urmat, o importanta majora in istoria alchimiei. Ea arunca o alta privire asupra artei gotice franceze, interpretand simbolistica lasata in piatra de alchimisti. Fulcanelli prezinta in special catedrala din Paris, Notre-Dame, catedrala din Amiens, hotelul Lallemant din Bourges si Crucea ciclica de la Hendaye. Pentru a va da o idée despre mistica ce inconjoara autorul, citez dintr-un articol al lui Patrick J. Smith din aprilie 1996 de pe un forum interesat de alchimie: levity.com.
“ In timpul anilor 1930, a fost dusa o investigatie asupra identitatii lui Fulcanelli de Robert Ambelain, student in ocultism, care a fost inspirat de cartile lui Fulcanelli. Ambelain l-a vizitat pe Jean Schemit, editorul originar al lucrarilor lui Fulcanelli. Schemit i-a relatat ca in 1926 a fost vizitat de un strain, care nu si-a dat numele, dar l-a angajat intr-o discutie despre simbolurile ermetice codificate din arhitectura gotica. Cateva saptamani dupa aceea, Canseliet aparuse cu manuscrisul Misterul Catedralelor , care, remarcase Schemit, avea aceleasi idei si fraze folosite de vizitatorul sau dinainte. Mai tarziu, Canseliet s-a intors cu Jean-Julien Champagne, cel care facuse ilustratiile si pe care Schemit l-a recunoscut ca fiind vizitatorul necunoscut. In prezenta sa, Canseliet s-a referit adesea la Champagne ca Maestrul si facand si alte referiri, Schemit a fost convins ca Fulcanelli si Champagne sunt unul si acelasi om. ..
…Champagne s-a nascut la 23 ianuarie 1877. A fost interesat de arta de la o varsta frageda si se spune ca a inceput experientele in alchimie de la 16 ani. In 1916 l-a intalnit pe Eugene Canseliet, care avea 17 ani si care i-a devenit discipol. In 1921, conform lui Ambelain, Champagne a devenit profesorul fiilor prietenului sau Ferdinand de Lesseps, care isi alcatuise un laborator la Bourges. Champagne s-a laudat ca in 6 luni va fi in stare sa fabrice aur, dar a reusit numai sa piarda 60 de gr. de aur. In 1922, Champagne s-a intalnit cu Jules Boucher si l-a luat pe el si pe Gaston Sauvage ca studenti. Boucher i-a spus lui Ambelain ca Maestrul sau (Champagne) a fost acela care a facut corecturile la ambele carti ale lui Fulcanelli si a luat toate deciziile in privinta tiparirii lor.
De la inceputul anului 1925, Champagne si Canseliet au locuit la aceeasi adresa in Paris (#59 rue Rochechouart) la etajul 6, in camerele de mansarda. In timpul acestei perioade, Champagne a infiintat o societate secreta numita Freres d’Heliopolis . Ambele carti ale lui Fulcanelli sunt dedicate acestei societati. Acest grup a fost limitat la Champagne, Canseliet, Sauvage, Boucher, si alti doi necunoscuti.
Champagne a afirmat oral si in scris ca el era Fulcanelli si a semnat chiar copia cartii lui Boucher Misterul Catedralelor. Ambelain a observant ca pe ultima pagina a editiei originale a cartii era inscriptionat un motto: UBER CAMPA AGNA, care este o aproximare fonetica a numelui Hubert Champagne (conform lui Boucher, numele sau intreg Jean-Julien Hubert Champagne)…
…In 1937, Jacques Bergier lucra ca asistent al omului de stiinta M. Hellbronner, omorat mai tarziu de nazisti, Ei faceau experimente privind transmutarile nucleare la nivel scazut, intr-un aparat cu puternice descarcari electrice printr-un tub de evacuare. Intr-o dupa-amiaza din iunie, Bergier a fost vizitat de un strain care a spus ca este alchimist si l-a informat despre pericolele pe care le va infrunta umanitatea de la energia nucleara si a citat un pasaj din Interpretarea Radiumului a lui Soddy. De asemenea a afirmat ca aranjamentele geometrice ale substantelor extrem de pure sunt suficiente sa emane forte atomice fara folosirea electricitatii sau a tehnicii vacuumului. …
Toata viata sa, Bergier a fost convins ca strainul a fost Fulcanelli, iar povestea, publicata repetat, a devenit legenda. Dupa ani de zile, Bergier a descoperit ca pila atomica poate fi descrisa ca “ aranjament geometric al unor substante extreme de pure.” Si care nu necesita nici electricitate si nici folosirea de vacuum pentru a genera energie atomica. …
… Champagne a murit in 1932 de absint. Jean Schemit a murit in 1945, Jules Boucher in 1957, Jacques Bergier in 1978. Eugene Canseliet in anii ’80.
Legenda este vie.
Postat de @demeter 🙂
Theophyle Books Blog 