Romanul Istoric: Ducesa de Milano 30/04/2009
Posted by Theophyle in 1, Carte Contemporana (sec. 20-21).Tags: Critica Literara, Demeter, Renastere, Romanul Istoric
comments closed
Romanul istoric este unul din cele mai vechi si mai iubite tipuri literare. El alterneaza între ficţiune şi documentatie istorica. Ficţiunea este construita cu anumite informatii (date, evenimente, limbaj) identificabile şi în cronici istorice si in alte scrieri de specialitate. Personajele pot fi reale sau ficţionale prezente in istorie ( sau nu) in diferite ipostaze prezentate in romanul respectiv. Romanul istoric poate fi o fictiune totala, o istorie alternativa, o romantizare, saga unei familii sau a unui trib sau in sfarsit un mister istoric (Historical whodunnit).
In romanul istoric trecutul istoric şi prezentul, viaţa adevărată şi viaţa fictiva se interferează în permanenţă pentru a se “propune reciproc ca dublul unuia al celuilalt sau ca dublul uneia al celeilalte”. În romanul istoric se pot citi şi alte texte, uneori singurele ce atestă anumite evenimente istorice, relaţia dintre ele fiind, evident, una intertextuală. Cititorul unui roman istoric este transpus imaginar într-o lume pre-existentă conţinutului textual citit, el „trăieşte” conţinutul imaginar al altor texte, acolo unde au existat „într-adevăr” anumite realităţi atestate documentar. Invers, autorul va cerceta mai întâi foarte atent cronici şi documente, pentru ca apoi să scrie romanul istoric .
Raportat la convenţiile unui curent literar, romanul istoric este unul romantic, numai că uneori acesta este deghizat, în dependenţă de mesajul pe care autorul vrea să-l transmită indirect unui anumit segment de cititori, pentru a stimula sau manipula (prin efectele unui eu simbolic) amintirea documentară a trecutului acestora.
Astazi vom rezenta un superb roman istoric, bestseller international care a fost tradus si in limba romana: Ducesa de Milano de Michael Ennis
Aceasta complexa, ambitioasa lucrare despre Italia Renascentista exploreaza evenimente volatile, intamplate intre 1491 – 1508, pe cand ducii de Neapole si Milano comploteaza, Papa se joaca cu politica, iar tanarul rege de Valois, Charles VIII clameaza suveranitatea asupra casei de Milano pentru a pune mana pe comorile sale, a porni in cruciada cu acesti bani si pentru a instala autoritatea franceza.
Protagonista atragatoare a romanului este Beatrice d’Este, iubitoare a poeziei lui Dante. Casatorita la 15 ani cu Lodovico Sforza (Ludovico il Moro – Maurul), 40, inteleptul, crudul si puternicul fiu al unui condotier pornit din nimic, Beatrice intai il uraste, apoi se indragosteste de sotul sau, impartasindui-i visele de marire si de conducere ale intregii Italii.
Beatrice se lupta cu vara sa Isabella de Aragon, sotia lui Gian Galeazzo Sforza pentru titlul de Ducesa de Milano, cu care impartaseste prietenia si apoi ura. Romanul exploreaza masinatiile politice, oferind o descriere fascinanta a puterii detinute de femeile influente intr-un timp cand se presupune ca aceasta era rezervata pentru barbati.
Temele din carte sunt universale: sacrificiul matern, onoarea familiei, prapastia dintre generatii, ura-iubirea dintre mama-fiica. Extrem de bine documentata, lucrarea contine inserate pasaje din scrisorile lui Leonardo da Vinci, care era inginer la curtea din Milano.
Personajele pasionate, pline de viata, cardinali, condotieri, aristocrati, toti avizi de putere, fac din acest roman un „must” de citit. Autorul a facut pentru fictiune ceea ce Barbara Tuchman a facut pentru istorie: scrierea intr-un stil familiar si usor citibil despre mari episoade din trecut. Si sa nu uitam ca vorbim despre una dintre cele mai infloritoare perioade din istoria europeana, in care este plasata aceasta love-story psihologica, plina de spionaj. Cartea este bine scrisa, pesonajele corect conturate pentru iubitorii tipului este recomandat cu caldura.
Postat de @Demeter
R. J. Waller: Un tango in prerie 28/04/2009
Posted by Theophyle in 1, Carte Contemporana (sec. 20-21).Tags: Critica Literara, R. J. Waller
comments closed
Autorul texan ne aduce povestea unui ratacitor singuratic pornind din California si pana in micul oras Salamander din Dakota de Sud. Cartea este una din urmarile romanului (ecranizat) Podurile din Madison County, eroul principal fiind fiul nelegitim si nestiut al fotografului. Poetic, romantic,filozofic, romanul insista pe viata mizerabila dintr-un oras de provincie, departe de drumul progresului si de bani, dar si pe implinirile pe care le poti gasi in singuratate, in urmarea unei „cai”, observarea unei perechi de soimi pitici, cladirea unei case cu maini proprii. In general, s-a spus ca Waller scrie despre genul de oameni pe care ii poti intalni la o bacanie . Dar acesti oameni, cu destinele lor, par prieteni apropiati si pot schimba „calea” pe care o cauta un om. Lupta dintre personajul principal si autoritatile pornite sa construiasca o autostrada direct prin casa lui , personajele politice corupte (fonduri de la stat si exproprieri), ramasitele amarate ale unor indieni, legendele locale, cei care doresc dreptatea si se lupta pentru ea, impreuna cu povestile de iubire constituie farmecul aparte cu care autorul reuseste sa cucereasca o lume intreaga.
Nu am de gand sa scriu o recenzie , ci o invitatie de a citi un roman extraordinar, fermecator, si de a „auzi” un tango argentinian lent, cantat la acordeon, dansat cu Susanna si amintirea unui alt tangou ascultat in ploaie cu Amelie la Paris.
Waller, biet om, s-a indragostit dupa 35 de ani de casnicie de o alta femeie. Cititi cartea si apoi judecati omul, fotograful, muzicianul, scriitorul, ex-profesorul de business, cel care traieste intr-un ranch in Texas, langa un oras cu 6000 de locuitori. Deocamdata fiica nu mai vorbeste cu el (conform interviurilor), dar cine stie cand va fi vorba de mostenire (vorba lui Phyl). Daca doriti sa stiti cate ceva despre autor si alte carti (netraduse inca} aveti un link:
De dragul cainilor – ENZO 27/04/2009
Posted by Theophyle in 1, Carte Contemporana (sec. 20-21).Tags: Critica Literara, Romanul Fantastic
comments closed
In 1933 Virginia Woolf a publicat prima sa biografie, vanduta extrem de bine pentru vremea aceea – 19.000 copii in 6 luni. Cu toate acestea,Woolf a gasit succesul destul de ambarasant, deoarece cartea Flush era biografia unui cocker spaniel, cu un pedigree interesant – apartinuse lui Elisabeth Barrett si fusese martorul iubirii sale cu poetul Robert Browning. Totusi, Woolf era ingrijorata ca scrisese o literatura de rang inferior.
Cei care scriu astazi despre caini isi iau un risc similar. Totusi, ca si Woolf se pare ca au o garantie a succesului. Parteneriatul dintre caini si oameni, care ofera companie, loialitate, incredere, prietenie si dragoste fara intrebari este adesea idealizata de proprietarii de caini, dar nu intotdeauna atinsa. Dar, poate, aceasta dificultate poate fi parte a atractiei – rezolvarea problemelor.
Cartea lui Garth Stein „Enzo sau arta de a pilota pe ploaie”, conform cronicilor americane, merita pusa alaturi de Alchimistullui Coelho si de Viata lui Pi a lui Yan Martel. Cartea reda povestea unei familii mai putin tipice americane, stapinul fiind pilot de curse si innebunit dupa Fitipaldi, Senna si altii, care au dat vraja pentru multi dintre noi, indragostiti de pista de asfalt si de zgomotul infernal al unei curse de formula 1. Enzo traieste toate emotiile unei curse alaturi de stapin, incearca sa tina familia impreuna, dar mai presus de toate filozofeaza despre viata – a sa, cea de acum, a lui in viitor, a omenirii si a stramosilor sai. Cartea reprezinta un imn dedicat celor care traiesc pentru curse, pentru echipa, vazuta prin ochii fideli ai unui caine ce doreste sa asceada in viata sa viitoare in trupul unui om.
Nu am sa dau citate din carte, pentru ca acestea, disparate, oricat de incantatoare ar fi, nu redau muzica si viata. Cartea trebuie citita si digerata incet. Participarea lui Enzo la o cursa de proba alaturi de stapin, cand un latrat sau doua au semnificatii diferite sunt pagini de sine statatoare, la fel ca fiecare capitol. Va veti indragosti de aceasta carte.
Va dau un link catre autor si prezentarea cartii. http://www.artofracingintherain.com/
Nota: postat cu dragoste de Kutia Shaki, catelusa lui bibliophyle. 😆
Ziarul de Duminica – 26 Aprilie 2009 26/04/2009
Posted by Theophyle in 1, Ziarul de Duminica.Tags: Media, Ziare
comments closed
Inca cateva minute inca un Ziar de Dumnica va ajunge la casutele de e-mail ale abonatilor. Ziarul de maine este unul mai politic decat de cel precedent, sper ca voi reusi totusi sa mentin acelasi discurs civilizat pe care l-am avut pana astazi. Cateva rugaminti, postarile politice nefiind admise pe blogurile pe care le pastoresc sunt totusi binevenite pe mailul ziarului. TOATE comentariile vor fi publicate in ziarul de saptamana viitoare. Singurele neacceptate sunt cele injurioase sau xenofobe. Ziarul de maine incepe cu o pagina de comentarii referitoare la numarul precedent. Aveti pagina editorialului meu, care se ocupa de fenomenul caraghios numit de mine “Obamizarea” României, in care incerc sa inteleg cum fiecare politician ciudat devine in zilele noastre un “Obama” mioritic. Vom discuta si despre cateva fantome al tranzitiei care se perinda pe la “trusturile” media incercand sa ne vanda marfa expirata din ani 90.
Un loc de cinste ocupa reprezentantii (potentiali) ai Romaniei la Brussels, o sa vedem o poveste despre o perioada in care Italieni au fost…Romani, si vom urmari ce a insemnat Regaliatea pentru Romania, cand Regele se numea Carol I si era print din nastere si inca unul Prusac. Avem si cateva articole cu caracter istoric si bineinteles o contributie superba de la colegii Nora Damian si Dumitru Agachi. Acest ziar are si un supliment Umberto Eco, din nefericire in limba Engleza (am explicat pe blog de ce). Avem si un Calendar Religios si un articol la capitolul Arta. O lectura placuta!
Umberto Eco: Memoria Vegetala 24/04/2009
Posted by Theophyle in 1, Carte Contemporana (sec. 20-21).Tags: Critica Literara, Istorie, Umberto Eco
comments closed
Cartea, cu numele ei original “La Memoria Vegetale” si publicata in limba romana ca “Memoria Vegetala si alte Scrieri de Bibliofilie”, nu este o carte ci o colectie de eseuri si conferinte pe care le-a dat Eco in ultimii 10 ani. Eseul central “Memoria Vegetala” a fost de fapt un discurs pe care 
Umberto Eco l-a tinut cu ocazia inaugurarii noii Biblioteci din Alexandria in anul 2003. In ultimii 10-15 ani, Eco a scris doua eseuri istorice, primul numit “Ur-Fascism” (publicat in The New York Review of Books, 22 June 1995) si al doilea “Memoria Vegetala, (publicat in El Aharam, 20 – 26 November 2003). Cartea de fata, aparuta in Editura romaneasca RAO in 2008, este traducerea unei colectii cu acelasi nume, publicata in 2006 in Italia. Cartea contine inca trei grupari eseistice: (1) “HISTORICA”, in care vorbeste despre carti celebre, putin cunoscute publicului larg si editii “fantoma”, eseurile din acest capitol sunt insotite de o bibliografie care numai pentru ea facea sa cumperi cartea; (2) NEBUNI INTR-ALE LITERATURII (SI INTR-ALE STIINTEI), in care se ocupa de cateva curiozitati literare, capodopere fara autor cunoscut si explica semiotice textuale impuse de secolul 21 si existente dintodeauna (paratext, epitext si periext); (3) HETEROTOPII SI FALSIFICARI , o culegere de mici eseuri pseudo-SF, spre exemplu “Ciuma Zdrentii”, o bacterie, care face ravagii in lumea cartii in anul 2080, sau “monologul interior al unui E-book”si inca cateva eseuri scurte care pur si simplu te lasa cu gura cascata.
Primul eseu MEMORIA VEGETALA, este de departe cel mai important din aceasta carte si poate unul din cele mai importante din toate din cate a scris. Memoria Vegetala pentru Eco sunt cartiile, care scrise pe un material vegetal (papirus, hartie) sunt urmasele Memoriei Minerale fabricata din lutul tablitelor cuneiforme sau din bazoreliefurile sau inscriptiile pe stancile orientului. Azi, sustine el ,omenirea a terminat intr-un fel un ciclu istoric intorcandu-se prin siliconul calculatoarelor la Memoria Minerala. Continuand acest eseu cu REFLECTII ASUPRA BIBLIOFILIEI, Eco povesteste intr-un fel putin din felul lui de a privi cartiile, devenite pentru el “batranii tribului” din perioadele orale ale omenirii, vorbeste despre biblioteci, bibliofili, bibliomaniaci si biblionoclasti. Un ultim eseu al aceste prime parti sunt OBSEVATIILE UNUI COLECTIONAR, care se termina cu un discurs celebru (in lumea bibliofilior) tinut in 1345 de Richard de Bury (Richard Aungerville) – primul bibliofil, numit in cartea lui intitulata Philobiblion. Discurs, care eu il voi transforma (probabil) in “about”-ul acestui blog.
Ce pot sa spun, cartea nu este adresata “maselor” si nici masele nu vor avea vreo placere consultand-o. Cartea este adresata iubitorilor de carte si de literatura. Eco scrie despre lucruri pe care le cunoastem si despre lucruri pe care le auzim pentru prima data, dar intr-un fel sau altul toti le-am gandit intuindu-le. Daca as fi dascal de literatura as lua primul eseu si l-as transforma in cateva lectii pentru clasele superioare de liceu. Din nefericire editura a “economisit” cateva pagini la sfarsitul cartii, si nu ne-a dat un “index al cuvintelor,” atat de necesar la cititul lui Eco. Propun o citire langa un dictionar enciclopedic, sau langa un calculator conectat la internet. Nu este o carte pe care eu pot sa-mi permit sa o recomand la toata lumea, pentru ca nu este pentru toata lumea. Pentru cititorii lui Eco este indispensabila. In viitoarele doua numere ale “Ziarului de Duminica” voi reproduce integral cele doua eseuri in limba engleza (The Vegetal Memory si Ur-Fascism), din nefericire nu pot fi publicate in limba romana din cauza copyright-ului in limba romana, care apartine unor edituri.
Theophyle Books Blog 