Kabala /2 – ZOHAR – Cartea Stralucirii (2) Exegeza 24/07/2009
Posted by Theophyle in 1, Carte Biblica, Carte Medievala.Tags: Biblie, Crestinism, Esoterica, Istorie, Judaism, Kabala, Religie, Spiritualitate
comments closed
Cartea este scrisa intr-o aramaica extrem de obscura, cu unele greseli gramaticale, care denota sau ca a fost tradusa din ebraica sau ca scriitorul nu cunostea suficient limba aramaica (care nu mai era vorbita in acea perioada) sau in ultima instanţa ca a fost copiata dintr-o versiune mai veche. Nucleul cartii “Zoharul despre Pentateuh” a fost scris probabil de Moses de Leon, care a trait in Castilia secolului al XIV-lea, in orice caz el reflecta fluxurile ideologice si teologice ale doua scoli de gandire teologica – cea din Castilia si cea din Provence.
Articolul integral pe PoliteiaWorld
Kabala /2 – ZOHAR – Cartea Stralucirii (1) 23/07/2009
Posted by Theophyle in 1, Carte Medievala.Tags: Biblie, Crestinism, Esoterica, Judaism, Kabala, Religie, Spiritualitate, Zohar
comments closed
Majoritatea articolelor mele sunt postari care incurajeaza lectura unor opere literare, aceasta postare este menita sa DESCURAJEZE pe cat se poate aceasta lecturare.
Asceasta descurajare nu este legata (Doamne fereste!) dintr-o lipsa de respect fata de carte, invataturile ei sau valoarea ei teologica sau literara, ci pentru ca nu aveti cum sa cititi aceasta carte. Aceasta carte nu exista pentru cititorul care nu este cercetator sau invatat evreu sau crestin (cu preocupari academice sau mistice), care cunoaste ebraica si aramaica.
Articolul integral pe PoliteiaWorld
Kabala /1 – Literatura Timpurie 24/06/2009
Posted by Theophyle in Carte Antica, Renastere.Tags: Biblie, Esoterica, Istorie, Kabala, Religie, Spiritualitate
comments closed
O lecturare prealabila a postarii de pe Theophyl Istoria este necesara. Am constatat in postarea de pe Theophyl Istoria ca aceasta ramura a teologiei ebraice este de origine medievala, dar isi are radacinile in perioada celui de la doilea templu, adica cateva sute de ani inaintea lui Cristos si imediat dupa El. Intr-un fel, Kabala este un curent religios “contestatar” strictului legalism al religiei judaice, la fel ca si crestinismul. Adoptarea rapida de catre intelectualitatea renascentista, care in nici un caz nu era anti-crestina sau pro-iudaica, isi are explicatia in acest fenomen de contestare (intr-un fel) al dogmelor iudaismului-rabinic. De facto, adoptarea crestina a cabalei in timpul renasterii este un fenomen de acceptare a unui produs intelectual antic de catre o intelectualitate care-l cauta. Fara nici un fel de dubiu, Literatura Primordiala kabalistica poate fi datata intre 200 i.Hr si 300-400 d.Hr, aceasta s-a dezvoltat in Judea si a fost preluata de intelectualii diasporei evreiesti din Alexandria. Din acest moment s-a nascut si “marea” disputa despre care am vorbit pe blogul celalalt – kabala a influentat gnosticismul sau invers. Din punctul meu de vedere (si am unul) nu este important; ambele sunt curente contestatare si schismatice, gnosticismul s-a pierdut si Kababla a fost adoptata total in gandirea mistica si religioasa iudaica si partial de cea crestina, gnosticismul a fost definitiv spulberat doctrinal din judaism si doctrinal si fizic din crestinism (vezi bogomili si catari).
Textele Kablistice timpurii sunt extrem de dificile neobisnuitilor cu textele complicate ale Vechiului Testament (in special ale Pentateuhului), ale textelor hermenautice (Midrash) si ale interpretarilor acestora, prin comentariile legalistice (Halakha). In orice caz, literatura kabalistica este extrem de puternica prin logica ei aproape filozofica si prin subtilitatea interpretarii Bibliei. Probabil primele texte kabalistice le putem observa in literatura enohica (Cartile lui Enoh/Hanoh) pe care le-am discutat indelungat pe cele doua bloguri pe care le pastoresc.
Textele de “pornire” dupa parerea mea este Enoh 2-3 in care este dezvoltata ideea “Palatelor” (Eichalot). Enoh ajunge la cer cu ajutorul “carelor de foc” (merkabot) si povesteste cele vazute – ceruri si palate, in care salasuiesc ingerii si profetii, ajunge la stralucira tronului ceresc, Enoh vede oranduirea celuilalt taram. Dumnezeu se transforma din abstractul iconoclastic aproape intr-o aparitie antropomorfa. Primul text care se desprinde din literatura enohica pentru a deveni complet Kabalistic se numeste Eihalot Rabati ( Cartea marea a Palatelor), un text extrem de dificil, in care sunt descrise 6 ceruri (locasuri, palate) ale lui Dumnezeu (din cele 7 existente) a doua carte se numeste Eihalot Zutarti (Cartea mica a Palatelor) si in sfarsit Shiur Koma (Dimensiunile [Divinitatii]). In acest text este descris Dumnezeu, avem descrierea coroanei (exact ca in reprezentarea iconica din iconografia bizantina) avem barba, ochii s.a.m.d. Dimensiunile lui Dumnezeu sunt gigantice, fiind date in unitati de masura persane (parasang – cititorii lui Asimov vor recunoaste in acest text sursa lui de inspiratie). Vom analiza acest text din cauza ciudateniilor lui care au fost interpretate de kabalistii medievali (evrei si crestini) extrem de interesant. Cateva lucruri de mentionat: numele lui Dumnezeu in text este Dumnezeul Facerii (Genezei); sufletul lui Mesia (pentru crestini, Iisus) a fost creat inainte de facerea primului om Adam; Dumnezeu sta pe un tron si misticii se perinda in fata lui intreband si primind raspunsuri. De fapt ascensiunea spre locasurile divine este la indemana celor “Drepti” si “via mystica” poate fi la indemana oricarui intelept “drept si neprihanit” . Un text extrem de interesant, aproape imposibil de tradus, si pe care tousi vom incerca sa-l analizam, merita din punct de vedere mitologic si filozofic. Pentru a finaliza acest inceput, putem conclude ca in Literatura Kabalistica Timpurie, Dumnezeu devine “accesibil” omului, are faptura si “adresa”.
Alchimistii – 2 / „Steganografia” 16/06/2009
Posted by Theophyle in 1, Renastere.Tags: Alchimie, Esoterica, Kabala, Renastere, Spiritualitate
comments closed
Johannes Trithemius (1462-1516este autorul primei carti, care se ocupa cu criptografia. Cartea, numita Polygraphia a fost publicata in 1518 si i-a asigurat lui Trithemius locul istoric de fondator al criptografiei moderne (si stiintifice). Inaintea acestei carti, Trithemius publica o alta carte, numita Steganographia , care continea 3 volume. Fusese compusa in 1499-1500, dar nu a fost publicata pana in 1606, din nefericire (pentru Trithemius si contemporanii sai) a fost considerata, fara nici un fel de dovezi certe (sau mai putin certe), drept o carte care continea invataminte despre “magia neagra”. In 1609 cartea este proclamata eretica si este introdusa in vestitul index papa – Index Librorum Prohibitorum, adica publicarea si citirea ei a fost interzisa.
Articolul integral pe PoliteiaWorld
Magdalena – Intalnirea cu Farid si cu un Kabalist 10/03/2009
Posted by Theophyle in 1, Carte Contemporana (sec. 20-21).Tags: Biblie, Crestinism, Esoterica, Kabala, Maria Magdalena, Religie
comments closed
Am ajuns la Magdala pe la unu, era deja cald, Padre Stefano a inceput sa-mi explice situl arheologic, mi-a aratat turnul dezgropat (3-4 metri) construit din bolovani negri de bazalt (probabil), ulita pietruita cobora spre o sinagoga (alti arheologi contesta aceasta identificarea). Ulita spre sinagoga ori ce ar putea fi coboara un sant pietruit care era plin cu apa dintr-un izvor apropiat. Am culcat binisor o sticla de vin rosu de Latrun in acest santulet, lasand-ul sa se racoreasca de arsita zilei, urmand sa ne racoreasca pe noi mai tarziu. Am inceput sa discutam despre Evanghelia lui Ioan in care este amintita o Marie pe care toti o considerau ca sora lui Lazar si eu o consider drept Magdalena care la uns pe Iisus, cu uleiurile scumpe. El bineinteles mi-a replicat doctrinar si eu am sustinut-o cu inima. Am trecut intr-un tarziu, dupa o tacere stanjenitoare la planul meu de a doua zi, i-am povestit ca doresc sa urc spre Bethsaida si sa-l vizitez pe Petru, cel de l-au chemat Simon si l-au poreclit Chefa, ca era dur ca o piatra si Iisus si-a constrit Biserica cu aceasta piatra. Am incercat sa-l inteleg Padre Stefano, barbat destept, vesel si luminat cum de nu poate gandi putin mai departe de dogmele bisericii lui. Pana la urma cred ca l-am inteles, nu oare ne inchidem toti cu gardurile care ne apara de nesiguranta incertitudini. Oare ce o fi afara, multi dintre noi nu vor cunoaste niciodata, alti vor cunoaste si vor gresi si alti vor cunoaste si vor recunoaste, marturisind. Am baut vinul am botit o paine cu o branza sarata si am mancat o ceapa muscata ca un mar, si a fost bine si ne-am despartit imbratisandu-ne, barbati pe cai diferite.
Am luat taxiul spre Tveria (Tiberias) sa-l vizitez pe prietenul meu Farid si sa inoptez la mica lui pensiune de pe malul lacului. Farid este un prieten pe care l-am cunoscut in calatoriile mele anterioare. Ne uneste o mare dragoste pentru muzica lui Farid el-Atrash. Farid si-a capatat numele-porecla in armata, cand isi “capia” colegi de unitate care nu puteau intelege muzica “arabeasca”. Muzica orientala, departe de porcariile maneliste de prin Romania de astazi, are multe in comun cu muzica simfonica, in special necesitatea existentei unei urechi exersate. Nici un om nu se naste iubind Bach, poti sa-l iubesti Mozart fara sa-ti exersezi iubirea, pe Gustav Mahler nu ai insa cum sa-l iubesti fara o ureche exersata. Lirica muzici arabe, poezia si frumusetea ei este greu de descris unor oameni care nu traiesc acest univers, in sfarsit islamofobia le pune impreuna pe toate, asa ca eu ma refugiez la Farid ca sa-l ascultm in tihana pe Farid el-Atrash cel mare. Farid (pe numele lui adevarat Yovel Mizrahi) ma primeste ca deobicei ca o mama grijulie “ai mancat ceva ?”, “da”, “ce?”, “ei si tu, acuma”. Pune repede pe masa niste “humus, facut in casa cu niste booabe de ful incalzite usor” inecate intr-o amestecatura de ulei de masline cu otet de vin, trei pite calde. Maaaama ce bun a fost, un paharel de arak bun zahlaui (tuica facuta dupa un recept de Zahle, oras in Siria), ca sa ne inveseleasca. Tot ce am insirat aici se poate manca si in Bucuresti la restaurantul Libanez din Mallul Timisoara (ultimul etaj), asta numai cand nu se omoara interlopi intre ei, pe acolo.
Dupa ce am mancat vine Farid cu doua nargile racoritoare, mustiucate din lemn de trandafir. Ma uit pe mustiuc, si-mi vad numele. Fiecare client de-al casei are musticul lui, pastrat de Farid, el zice ca daca ai mustiuc de nargila pe uneva, musai sa te intorci. Daca moare cumva cineva care are mustiuc la Farid, si el aude, Farid ingroapa musticul si aprinde o lumanare. Mustiucul de narghila e un lucru sfant, el este o poarta spre suflet tinut pe buzele placeri, asa zice Farid. Stam pe prispa la o narghila si-l auzim pe Farid el Atrash, cantand dorul de duca, ia habibi, ia ayuni. Mai incolo cand ne-am odihnit si muzica a incetat, intreaba Farid “pe cine cauti acum?”, “pe Miriam Ha-Migadalit” raspund, “si ai gasit-o” intreaba Farid. “Nu cred, nu simt ca am gasit-o” , raspund. Lasa ca maine poate o sa ai noroc, te iau la Rabi Sasson, mare kabalist (in eb. Mekubal), el o cunoaste. Nu i-am raspuns lui Farid, stie el ce spune.
A doua zi pe la 9 hardughia (un Ford Cortina din 74) lui Farid, ne duce la dealul spre Poria. Ajungem la casa lui Sasson, Farid este invatacelul lui, s-au rugat “Shaharit” astazi (rugaciune evreasca care se spune in zorii zilei) asa ca rabi Sasson stia ca venim. Inaintre de intra la rabi mergem la mikve (un fel de bazin cu apa curgatoare) sa ne purificam, asta este ritualul. Nu imbracam aceleasi haine cu care mergem pe strada, Farid aduce o Galabie alba, cam mica pentru mine, ajunge numai pana la genunchi, dar merge. Intram la rabi, o camera goala cu cateva saltele pe podeaua plina de covoare. Farid ii saruta mana, rabinul nu se scoala, pune cartea pe care o citea deoparte si ma invita sa iau loc. Rabinul il intreaba pe Farid in Araba pe ce limba doresc sa vorbesc. Rabinul nu vorbeste niciodata Ebraica, nu-i voie sa vorbesti limba sfanta in conversatii fara sfintenie. I-am spus ca Araba este in regula, atunci rabinul ma uimeste intrebandu-ma in Aramaica “tu vorbesti si Asiriana (Aramaica) nu?”, “Da rabi vorbesc, de unde stiti?” ,”daca nu stiai sa-i vorbesti nu ai cauta-o pe Miriam”. “Ce treaba ai matale cu Miriam”, intreaba rabinul. Conversatia este absolut surealista, rabinul vorbeste de Magdalena de parca ea locuieste vreo cateva minute departare de el, traieste se simte bine si ne astepta la o cafea. “Vreau sa scriu o carte despre ea, raspund, putin infiorat”, “ce fel de carte, de invatatura ?” intreaba rabinul. “Da rabi, o carte de invatatura”, “sa scri frumos ca mare tzadika a fost (dreapta-sfanta), si mare putere a avut si numai bine a facut la toata lume, si rau i-au rasplatit straini”. Rabi Sasson este din familia Ben Naftali , familia lui niciodata nu au parsit Sionul, sunt in Tveria de la inceputul inceputurilor. Nimeni nu-i stie varsta, el este acolo dintodeauna, batrani orasului il tin minte din vechime. Rabinul nu mananca carne ci numai fructe, numai de Sabat Farid ii aduce peste. Nu e voie sa mananci carne zice el, de cand nu mai este templu in Ierusalim nu mai sunt ofrande lui Dumnezeu, si cum sa mananci tu carne cand Dumnezeu nu are. “Primul lucru care trebuie sa-l faci este sa te duci la casa ei si sa te plimbi sa-ti imbibi sufletul cu prezenta ei”, “Da nu la casa pe care totii cred ca a fost, dute musai la locul ei”, In vechime, zice rabinul “au fost doua orase Magdala, unul de ai fost tu cu Italianul ieri, se numea pe limba Asirienilor (Aramaica) Magdala Nunayya pe care-l sapa Italieni si tu ai fost acolo, si al doilea Magdala Gadar, care este cel adevarat. Miriam a fost vecina lui Shimon (Petru) Chepa, care traia in Bethsaida, Magdala Gadar este locu in care a trait Miriam, dute si ai sa te convingi. Acolo a cunoscut-o si Ieoshua Ha-Notzri (numele Aramaic si Ebraic a lui Iisus)” Maine o poveste despre Magdala Gadar