Ogier Ghislin de Busbecq: Scrisorile turcesti si povestea lui Despot Voda (1) 31/01/2012
Posted by Theophyle in 1, Biografica, Carte Medievala, Document, Istorie, Romania.Tags: Biografi, Ghislin de Busbecq, Istorie, Romania
comments closed
Ghislin de Busbecq a fost fiul ilegitim al Seigneur de Busbecq, pe care il si mosteneste. Dupa o educatie solida in cele mai bune mai bune universitati ale vremii, Ghislin de Busbecq intra in slujba lui Ferdinant I-ul, este trimis ambasador la Inalta poarta pe langa sultanul „Suliman Magnificul”, incearca si reuseste sa negocieze un tratat legat de teritoriul Transilvaniei. De la Istambul el are un schimb de scrisori cu un prieten, si el diplomat pe nume Nicholas Michault. Aceste scrisori sunt una din putinele surse primare legate de Imperiul Otoman al secolului al XVI-lea. In aceste scrisori el trateaza cu un lux de detalii extraordinar situatia voievodatelor Romane. Intr-una dintre scrisorile mentionate il gasim pe Despot Voda, elogiat incomparabil cu celalate personaje ale Moldovei contemporane lui. Trebuie sa mentionez ca titlul de despot, este absolut incompatibil cu terminologia moderna. In lumea greco-bizantina, cuvantul Despot este sinonim cu latinul Dominus, adica Domn. Titulatura de Despot era aplicata patriarhilor, nobilimii de rang inalt si insusi Basileului (Imparatului Bizantin). Despot Voda, pe numele lui Ioan Iacob Heraclid, este infiat de Iacob Heraclid, care purta titlul de despot de Samos şi Paros. Bineintzeles detractorii lui vor povesti mai tarziu ca de fapt el a furat identitatea la moartea lui Iacob Heraclid (vezi o biografie, critica si ne-adevarata in WIKI-RO).
Citeste articolul integral pe situl Politeia World
Jonnason: Bărbatul de 100 de ani care a sărit pe fereastră şi a dispărut 20/01/2012
Posted by Theophyle in 1, Aventuri, Carte Contemporana (sec. 20-21).Tags: Aventuri, Critica Literara, Jonas Jonnason
comments closed
Jonas Jonnason un vechi jurnalist, consultant media şi producător TV, hotarasete ca mai toti jurnalisti sa scrie o carte. Termina un manuscris, vinde drepturile de autor unei edituri importante din Suedia şi se mută apoi într-un orăşel de pe malul Lacului Lugano din Elveţia, langa graniţa italiană. Manuscrisul devine un roman de cult – fenomena de piaţă în Suedia. Cucereste inimile si mintile a milioane de cititori din toate partile globului.
Toată lumea din azilul de bătrâni se pregăteşte de zor să-l sărbătorească pe Allan Karlsson, care împlineşte 100 de ani. Numai că Allan detestă sindrofiile de acest gen, aşa că decide să… spele putina. Încălţat cu cei mai buni şoşoni pe care îi are, sare pe fereastră şi-şi ia tălpăşiţa. Pleacă în lume.
Centagenarul fugitiv, ajunge în posesia unei valize cu cincizeci de milioane de dolari. Gangsterii care îi reclamă pornesc pe urmele lui, la fel şi poliţia. Gangsterii mor unul câte unul, poliţiştii sunt incapabili să afle ce se întâmplă. Norocul este din nou de partea bătrânului, cum i-a fost întreaga viaţă. Aşa aflăm că, în tinereţe, printr-o întâmplare, devenise un artificier extrem de bun, care ajunsese în America, la Los Alamos, dând sugestii de fabricare a bombei atomice, felicitat de vicepreşedintele care îl trimite în China să ajute armata lui Cian Kai Shek. Aici o salvează de la viol pe nevasta lui Mao, dar, cum nu suporta comunismul, traversează Himalaya, ajunge în Iran, unde dejoacă un complot împotriva lui Churchill şi se întoarce în Suedia. Suedezii nu-s capabili să profite de ştiinţa lui, este răpit de ruşi, să le spună şi lor secretul bombei atomice pe care el a vazut-o la Los Alamos . Pe Stalin îl apucă pandaliile în discuţia cu el şi-l trimite în lagăr la Vladivostok.
Batranul un fel de Pacala suedez este autodidact într-ale explozibililor, sterilizat în anii ’30 pentru că ar fi fost “inferior din punct de vedere genetic“ şi împins apoi de ironiile sorţii în preajma unor figuri ca Franco, Stalin, Truman, Mao, De Gaulle sau Nixon isi traieste o existenta plina de peripeti descrise cu un umor debordant. Bătrînul n-a avut niciodată vreun strop de interes pentru doctrine, partide sau politica – stînga, dreapta acelasi drac. Din nefericire (si poate nu) ambele tabere au vrut cîte ceva de la el, el a gasit suficentul calm dezinvoltura unui Forrest Gump sau a marelui Lebowski, ridiculizînd astfel mecanica belicosului secol XX şi tămbălăul mediatic al secolului XXI. Umor debordant scris formidabil si probabil tradus foarte bine in limba romana.
Cine n-are bătrîni de 100 de ani, să-i cumpere cu acest acest roman, ca să-şi facă o idee – ca mori cand hotarasti tu si vrea Dumnezeu sa te ia. In zilele astea de nebunie musai de citit. O lectura superba! “Fiction Connection“, Editura Trei, 2011.
O recezie mai ampla (din nefericire putin cam plictisitoare) pe Ateler Literar
Heinlein: Stea dublă 03/01/2012
Posted by Theophyle in 1, Carte Contemporana (sec. 20-21), SF-Fantezie.Tags: Critica Literara, Romanul Fantastic, SF
comments closed
Robert A. Heinlein (1907 – 1988) a fost unul dintre cei mai populari și talentați autori de SF din toate timpurile. Alături de Isaac Asimov și Arthur C. Clarke, a fost considerat ca unul dintre „Cei Trei Mari” autori de science fiction. Heinlein a câștigat premiul Hugo pentru patru dintre romanele sale; pe lângă asta, la cincizeci de ani de la publicarea lor, trei dintre operele sale au fost recompensate retroactiv cu același premiu, acordat pentru perioada în care distincția nu exista. El a obținut și primul premiu „Grand Master”, oferit de Science Fiction Writers of America pentru întreaga activitate. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, s-a ocupat de inginerie aviatică pentru Marina SUA, recrutându-i pe Isaac Asimov și L. Sprague de Camp pentru a lucra la Șantierul naval din Philadelphia, Pennsylvania. După moartea sa, Virginia Heinlein a publicat o culegere conținând corespondența și notițele lui Heinlein într-un fel de examinare autobiografică a carierei lui, culegere apărută în 1989 cu titlul Grumbles from the Grave. O lectura fenomenala care nu a fost tradusa in limba romana. (mai mult…)
Theophyle Books Blog 