jump to navigation

Ruta 66: Chimie Sacra – Proiectul 10/06/2011

Posted by Theophyle in 1, Cartile mele, Istorie Alternativa, Texte, Ziarul de Duminica.
Tags: , , , , ,
comments closed

Poveste in 4 episoade 🙂

De ani de zile incerc sa ma lamuresc pe mine inainte de a explica altora de existenta unor rationamente bine puse la punct in obiceiurile religioase antice care au traversat zeci de culturi si religii. Acum cativa ani am hotarat ca voi incerca sa recompun niste substante folosite in scopuri rituale si descrise in Biblie. Primul lucru care trebuia sa-l fac este de gasi o finantare pentru proiect. Daca la facultatile cu profil stintific un proiect de chimie este firesc, o facultate care se ocupa cu Teologie si Istoria religiilor, nu prea. (mai mult…)

Marc Levy: Prima zi 14/12/2009

Posted by Theophyle in 1, Carte Contemporana (sec. 20-21), Film, Istorie Alternativa.
Tags: ,
comments closed

Marc Levy este unul din cei mai interesanti autori de limba franceza din lume. Scriitorul (47 de ani),  la numai 18 ani se alătură unei echipe de ajutor urban de descarcerare a Crucii Roşii franceze. Trei ani mai târziu este numit directorul reţelei de ajutor al Crucii Roşii, pentru departamentul din Hauts-de-Seine. Această experienţă l-a marcat profund şi i-a inspirat scena iniţială din primul roman, scris mulţi ani după aceea.  În acelaşi timp, Marc Levy şi-a început studiile universitare la Paris-Dauphine. Evident, însă, tânărul avea un spirit aventurier, astfel că în 1983, în cel de al doilea an de studiu, îşi înfiinţează prima firmă, Logitec France, cu ajutorul unui împrumut bancar pentru studenţi. Anul următor pleacă în Statele Unite unde creează alte două firme.

In 1990 pierde controlul asupra grupului său şi demisionează. Are 29 de ani. Pleacă din nou de la zero, într-o direcţie total nouă: în mai 1991 a fondat cu doi prieteni (arhitectul şi inginer) o mică societate de construcţii. Echipa astfel constituită a dezvoltat un concept original în care se asociau informatica, arhitectura şi ingineria imobiliară. Astfel s-a născut Societatea Eurythmic-Cloiselec. Anul 1998, îi oferă lui Marc Levy noi oportunităţi. El scrie „Şi dacă e adevărat?”, pornind de la o povestire pe care a inventat-o pentru fiul său. Împins de sora lui care este scenaristă, el a trimis manuscrisul la Editions Robert Laffont la începutul lui 1999. Opt zile mai târziu, editura l-a anunţat că manuscrisul va fi publicat.

Povestea scrisă de el este atât de seducătoare şi de convingătoare, încât a fost prezentată editorilor din străinătate înainte de a fi fost publicată în Franţa. Un „pitch” scurt trimis la Los Angeles a provocat interesul marilor studiouri de film americane. Este debutul. În noaptea de 20 spre 21 octombrie trei convorbiri telefonice s-au purtat cu studiourile care au arătat cel mai mare interes şi, în câteva ore, Marc Levy a cedat drepturile de adaptare cinematografică a romanului său, celor de la Dreamworks. Marc Levy pleacă imediat la New York, pentru a-l întâlni pe Steven Spielberg.

În 17 ianuarie 2000, ziua în care a apărut în Franţa romanul „Şi dacă e adevărat?”, Marc Levy demisionează din cabinetul său de arhitectură. Se mută la Londra unde trăieşte actualmente şi se consacră scrisului.  „Şi dacă e adevărat?” cunoaşte un imens succes în librării. Cartea este publicată în 36 de limbi: din China,  trecând prin Statele Unite, Japonia, Regatul Unit, Portugalia, Chile, Argentina, Brazilia şi, evident, până în România. În Franţa s-a vândut în peste 3.500.000 de exemplare, fiind cea mai vândută carte a anului 2000 (conform publicaţiei Livres Hebdo). Cel de al doilea roman al lui Marc Levy, „Unde eşti?” (Ed. Trei-06), publicat în noiembrie 2001, precum şi cel de al treilea roman, “Sept jours pour une éternité”, publicat în februarie 2003, au confirmat acest succes: ele se află în prezent în topul celor mai vândute cărţi, fiind traduse acum în lumea întreagă. În 2004, apare romanului „În altă viaţă” (Ed. Trei- 05), iar în 2005, romanul „Te voi revedea” (Ed. Trei-05) continuă acţiunea din „Şi dacă e adevărat?” (Ed. Trei-06).

In cartea pe care doresc sa o prezint, “Prima zi”,  Marc Levy ne povesteste aici istoria unui cuplu el, Adrianos, este astrofizician, specialist in stele extrasolare, ea, Keira, este arheolog; el vrea sa afle cum s-a nascut universul, ea cauta urmele primului om pe Pamant. Cuplul  calatoreste din fundul desertul Atacama pana in mijlocul Chinei, trecand prin Africa de Est, Marea Egee, Amsterdam, Paris si Londra, traind o aventura fiind urmariti de membrii unei organizatii vrajmase, care vrea sa-i impiedice sa afle adevarul despre lume. Aventura le va schimba cursul vietii si care va schimba si cursul vietilor noastre si al istoriei. Asta pentru ca, asa cum ne anunta synopsis-ul publicitar al cartii, „intr-un vulcan a fost gasit un obiect care va revolutiona tot ceea ce credeam ca stim despre nasterea universului”. Ca sa aveti o idee panoramica despre ce vrea cartea si despre locurile unde va va purta ea pasii, incercati sa deschideti pagina net care prezinta aceasta carte, si veti verdea  o animatie frumoasa  aici

Marc Levy va publica anul acesta un sequel numit „La premiere nuit” (Prima noapte). Sper ca aceasta continuare va fi la fel de buna ca si cartea pe care v-am prezentat-o. O carte intersanrta, usoara si numai buna pentru concediul de iarna. De citit  

Lucian Boia: Germanofilii 10/12/2009

Posted by Theophyle in 1, Carte Contemporana (sec. 20-21), Istorie Alternativa.
Tags: ,
comments closed

Cartea pe titlul ei complet, “Germanofilii: elita intelectualã româneascã în anii Primului Rãzboi” a fost scrisa de reputatul istoric Lucian Boia si a aparut la editura Humanitas anul acesta. Lucian Boia, nãscut în Bucuresti la 1 februarie 1944, este profesor la Facultatea de Istorie a Universitãtii din Bucuresti. Opera sa, întinsã si variatã, cuprinde numeroase titluri apãrute în România si în Franta, precum si traduceri în englezã, germanã si în alte limbi. Boia este preocupat îndeosebi de istoria ideilor si a imaginarului, s-a remarcat atât prin lucrãri teoretice privitoare la istorie (Jocul cu trecutul. Istoria între adevãr si fictiune) si la imaginar (Pentru o istorie a imaginarului), cât si prin investigarea consecventã a unei largi game de mitologii (de la viaþa extraterestrã si sfârsitul lumii pânã la comunism, nationalism si democratie). A adus, de asemenea, noi interpretãri privitoare la istoria Occidentului si la istoria Frantei. În 1997, lucrarea sa “Istorie si mit în constiinta româneascã” a stârnit senzatie si a rãmas de atunci un punct de reper în redefinirea istoriei nationale.

In recenta carte, Boia deja consacrat ca “spargatorul miturilor nationale” seuseste sa demonstreze risipeşte o  iluzie întreţinută de istorici şi acceptată ca un adevăr: credinţa că ar fi existat în anii Primului Război Mondial, în ciuda câtorva opinii divergente, îndeosebi în rândul oamenilor politici, o unanimitate în jurul “idealului naţional“, în sensul intrării României în conflict, împotriva Austro-Ungariei, pentru eliberarea Transilvaniei. Lectura a presei din acea epocă, precum şi a altor documente, multe dintre el inedite, pe care istoricii “antantofili“ le-au ignorat cu bună ştiinţă, demonstrează că o parte însemnată a elitei politice şi intelectuale româneşti a avut o altă opţiune. Carte  decopera cine au fost “germanofilii“, care le-au fost argumentele, cum au acţionat în timpul ocupaţiei germane şi cum au supravieţuit politic şi intelectual după triumful oarecum neaşteptat al adversarilor lor.

Cartea este formata din doua parti, in prima parte Boia se ocupa de partide, politicieni, ziaristi, scriitori, istorici, academicieni si universitari in general si mai presus de tot de opinia publica si manipularea ei. In a doua parte, Boia analizeaza comportamentul a catorva zeci de figuri proeminente declarate fatis sau ascuns “germanofile.” Printre ele putem mentiona pe Grigore Antipa, Tudor Arghezi, Jean Bart, Martha Bibescu, Fratii Caragiale (Mateiu si Luca), George Cosbuc, Gala Galaction, Dimitrie Gerota, Constantin Giurescu G. Ibrãileanu, Vasile Pârvan,  Mihail Sadoveanu,  Ioan Slavici , Constantin Stere, Dem. Theodorescu, Nicolae Tonitza, George Topîrceanu si alti mai putin cunoscuti publicului larg.

Cartea este o perfecta oglinda a societatii romanesti care nu s-a schimbat prea mult in aceasta de atunci pana in zilele noastre. Cartea ne deschide ochii asupra unor caractere care vor trece imediat pralazul in ograda comunistilor dupa 1947.  Recomand aceasta carte cu placere.

Raymond Khoury: Ultimul templier 27/10/2009

Posted by Theophyle in 1, Carte Contemporana (sec. 20-21), Istorie Alternativa.
Tags: , ,
comments closed

219-1Raymond Khoury (n.  1960 in Beirut, Lebanon)  este scriitor si autor de scenarii de film, cunoscut ca autor al bestseller-ului din 2006 ( conform New York Times ) The Last Templar (Ultimul templier, tradus in Ro., Ed. Nemira).
Raymond Khoury este nascut in Liban, dar a crescut in Rye, New York din 1975, cand familia a fugit de razboiul civil. Khoury s-a intors in Liban si a urmat cursurile American University of Beirut, unde a studiat arhitectura si in acelasi timp a ilustrat mai multe carti pentru copii la Oxford University Press Middle East office. Din cauza reizbucnirii razboiului, in februarie 1984 a fost evacutat din Beirut de U.S. Marine Corps intr-un elicopter. Astazi,  Khoury traieste in Londra cu sotia si cele doua fiice.

Dupa cateva luni de munca la o firma de arhitectura din Londra, Khoury s-a mutat in Fontainebleau, Franta, unde a dobandit un MBA de la European Institute of Business Administration (INSEAD). Dupa terminarea studiilor s-a intors la Londra, unde a lucrat intr-o banca de investitii. In timpul neobisnuitei sale cariere de arhitect si bancher,  Khoury a inceput sa scrie scenarii de film impreuna cu un bancher de pe Wall Street si el autor amator de scenarii. Una din ideile dezvoltate de cei doi a ajuns finalista intr-o bursa  Fulbright pentru scenarii de film.

In 1996, Khoury a scris adaptarea pentru film a romanului lui  Melvyn Bragg – The Maid of Buttermere . Robert DeNiro a anuntat in acelasi an ca va produce filmul si va avea rolul principal. Khoury a scris de asemenea pentru BBC seria Spooks (cunoscuta ca MI:5 in SUA) si Waking the Dead.

La inceputul carierei de autor de scenarii, chiar inainte de a avea un agent pentru reprezentare, Khoury a scris un scenariu numit The Last Templar, despre comoara pierduta a Cavalerilor Templieri. Dupa 18 luni de cercetari si scris, Khoury a dat unui prieten manuscrisul spre citire si acesta i-a sugerat sa-l transforme intr-o carte. Cu acordul autorului, prietenul a aratat manuscrisul scenariului unui agent literar, care a oferit o suma cu sase cifre ca avans de la o editura pentru a scrie cartea bazata pe acest scenariu, cu conditia sa excluda toate referirile la religie.  Cu toate ca nu vanduse nici o alta carte, Khoury a refuzat si banii si publicarea cartii in aceste conditii.

219-2
Lasand acest scenariu deoparte, Khoury a lucrat pentru filme mai multi ani, avand o cariera de succes la Londra si Hollywood. Un alt agent literar care il reprezenta a citit scenariul de la  The Last Templar si l-a indemnat sa scrie un roman, asa ca in 2002 Khoury a reinceput documentarea si scrisul care i-au luat trei ani. Cartea s-a vandut rapid si a fost editata prima data in Anglia in 2005. A devenit curand bestseller in New York Times timp de 11 saptamani. A fost tradusa in 38 de limbi straine si publicata in peste 40 de tari.

Au urmat  „The Sanctuary” (Sanctuarul) in August 2007, si, „The Sign” (Semnul), in 2009.

Ultimul Templier

In 1291 d.Hr., urmare caderii orasului Akko  ( Acra), din cadrul Regatului Latin al Ierusalimului, o mica parte din Cavalerii Templieri parasesc orasul cu o lada. Vaporul lor Falcon Temple, este stricat intr-o furtuna pe mare si se scufunda. Unul dintre cavaleri este ranit grav si moare dupa ce ascunde lada si trimite o scrisoare codificata catre Marele Maestru al Templierilor. 

Ultimul Cavaler supravietuitor al masacrului ajunge in Paris in 1314, la timp ca sa-l vada pe Marele Maestru ars pe rug dupa ce a refuzat sa dezvaluie locul unde era ascunsa comoara Templierilor. Ultimul cavaler isi dedica viata mentinerii legendei Cavalerilor Templieri in pofida Bisericii Catolice.

Nu mai povestesc pentru ca  doresc sa cititi cartea si sa va bucurati de ea.

Postat de @demeter 🙂

Despre Istoria Alternativa (Ucronia) 22/09/2009

Posted by Theophyle in 1, Istorie Alternativa.
Tags: , ,
comments closed

Ucronia este un termen nu prea cunoscut in lumea anglo-saxona, perceput etimologic prin semnificaţia prefixului u-  care este lipsa/absenţa a ceva. În timp ce cuvântul u-topos = utopie semnifică inexistenţa  inexistenţa acelui loc, cuvântul u-kronos = ucronie semnifică inexistenţa unui timp anume sau un timp care nu există.

Termenul putin cunoscut de “ucronie” a fost inventat de Charles Renouvier, care l-a folosit chiar în titlul unei lucrări de a sa, “Ucronia, utopia din istorie” (conform originalului, Uchronie, l’utopie dans l’histoire), publicată în 1857.

In afara de aspectele literare care au dat nastere la un tip de literatura de mare succes, IA (istoria alternativa – termenul pe care-l voi folosi eu) este folosit de multe think-tankuri  pentru a analiza evenimente de obicei recente pentru a crea solutii compensatoare (pe unde se poate) unor evenimente nefaste. In multe domenii, desenarea unor scenarii de felul “What If” este esentiala in alegerea unor strategii de la cele comerciale  pana la cele militare. Nu ne vom ocupa de IA de felul: Dacă ciuma neagră ar fi decimat întraga Europă … ; Dacă Cristofor Columb nu ar fi descoperit America …; Dacă Statele Confederate ale Americii ar fi câştigat Războiul de secesiune … ; Dacă primul război mondial nu ar fi avut loc … ;Dacă cel de-al doilea război mondial ar fi fost câştigat de germani …; ci ne vom ocupa de lucruri mult mai aproape de taramurile noastre si de timpurile noastre. Vom cita surse de obicei mai rare publicului roman. Cred ca am desenat un scenariu de analiza a evenimentelor in ultimii 20 de ani si pe care-l voi dezvolta impreuna cu comentatorii acestei serii de postari.

201-1

In nici un caz nu ne vom referi la teorii conspirationiste de nici un fel, pentru ca nu avem nevoie de ele. Realitatea romaneasca este mult mai excitanta decat orice teorie conspirationista.   Intrebarile pe care le vom pune ar putea sa coroboreze cu unele elemente care ne pot ajuta sa intelegem in ce Romanie traim.

Postarea este intr-un fel legata   de postarile din ciclul “Dupa douazeci de ani pe blogul “Politeía ” In nici un caz postarile nu sunt dependente.  🙂

%d blogeri au apreciat asta: