jump to navigation

Marc Levy: Prima zi 14/12/2009

Posted by Theophyle in 1, Carte Contemporana (sec. 20-21), Film, Istorie Alternativa.
Tags: ,
comments closed

Marc Levy este unul din cei mai interesanti autori de limba franceza din lume. Scriitorul (47 de ani),  la numai 18 ani se alătură unei echipe de ajutor urban de descarcerare a Crucii Roşii franceze. Trei ani mai târziu este numit directorul reţelei de ajutor al Crucii Roşii, pentru departamentul din Hauts-de-Seine. Această experienţă l-a marcat profund şi i-a inspirat scena iniţială din primul roman, scris mulţi ani după aceea.  În acelaşi timp, Marc Levy şi-a început studiile universitare la Paris-Dauphine. Evident, însă, tânărul avea un spirit aventurier, astfel că în 1983, în cel de al doilea an de studiu, îşi înfiinţează prima firmă, Logitec France, cu ajutorul unui împrumut bancar pentru studenţi. Anul următor pleacă în Statele Unite unde creează alte două firme.

In 1990 pierde controlul asupra grupului său şi demisionează. Are 29 de ani. Pleacă din nou de la zero, într-o direcţie total nouă: în mai 1991 a fondat cu doi prieteni (arhitectul şi inginer) o mică societate de construcţii. Echipa astfel constituită a dezvoltat un concept original în care se asociau informatica, arhitectura şi ingineria imobiliară. Astfel s-a născut Societatea Eurythmic-Cloiselec. Anul 1998, îi oferă lui Marc Levy noi oportunităţi. El scrie „Şi dacă e adevărat?”, pornind de la o povestire pe care a inventat-o pentru fiul său. Împins de sora lui care este scenaristă, el a trimis manuscrisul la Editions Robert Laffont la începutul lui 1999. Opt zile mai târziu, editura l-a anunţat că manuscrisul va fi publicat.

Povestea scrisă de el este atât de seducătoare şi de convingătoare, încât a fost prezentată editorilor din străinătate înainte de a fi fost publicată în Franţa. Un „pitch” scurt trimis la Los Angeles a provocat interesul marilor studiouri de film americane. Este debutul. În noaptea de 20 spre 21 octombrie trei convorbiri telefonice s-au purtat cu studiourile care au arătat cel mai mare interes şi, în câteva ore, Marc Levy a cedat drepturile de adaptare cinematografică a romanului său, celor de la Dreamworks. Marc Levy pleacă imediat la New York, pentru a-l întâlni pe Steven Spielberg.

În 17 ianuarie 2000, ziua în care a apărut în Franţa romanul „Şi dacă e adevărat?”, Marc Levy demisionează din cabinetul său de arhitectură. Se mută la Londra unde trăieşte actualmente şi se consacră scrisului.  „Şi dacă e adevărat?” cunoaşte un imens succes în librării. Cartea este publicată în 36 de limbi: din China,  trecând prin Statele Unite, Japonia, Regatul Unit, Portugalia, Chile, Argentina, Brazilia şi, evident, până în România. În Franţa s-a vândut în peste 3.500.000 de exemplare, fiind cea mai vândută carte a anului 2000 (conform publicaţiei Livres Hebdo). Cel de al doilea roman al lui Marc Levy, „Unde eşti?” (Ed. Trei-06), publicat în noiembrie 2001, precum şi cel de al treilea roman, “Sept jours pour une éternité”, publicat în februarie 2003, au confirmat acest succes: ele se află în prezent în topul celor mai vândute cărţi, fiind traduse acum în lumea întreagă. În 2004, apare romanului „În altă viaţă” (Ed. Trei- 05), iar în 2005, romanul „Te voi revedea” (Ed. Trei-05) continuă acţiunea din „Şi dacă e adevărat?” (Ed. Trei-06).

In cartea pe care doresc sa o prezint, “Prima zi”,  Marc Levy ne povesteste aici istoria unui cuplu el, Adrianos, este astrofizician, specialist in stele extrasolare, ea, Keira, este arheolog; el vrea sa afle cum s-a nascut universul, ea cauta urmele primului om pe Pamant. Cuplul  calatoreste din fundul desertul Atacama pana in mijlocul Chinei, trecand prin Africa de Est, Marea Egee, Amsterdam, Paris si Londra, traind o aventura fiind urmariti de membrii unei organizatii vrajmase, care vrea sa-i impiedice sa afle adevarul despre lume. Aventura le va schimba cursul vietii si care va schimba si cursul vietilor noastre si al istoriei. Asta pentru ca, asa cum ne anunta synopsis-ul publicitar al cartii, „intr-un vulcan a fost gasit un obiect care va revolutiona tot ceea ce credeam ca stim despre nasterea universului”. Ca sa aveti o idee panoramica despre ce vrea cartea si despre locurile unde va va purta ea pasii, incercati sa deschideti pagina net care prezinta aceasta carte, si veti verdea  o animatie frumoasa  aici

Marc Levy va publica anul acesta un sequel numit „La premiere nuit” (Prima noapte). Sper ca aceasta continuare va fi la fel de buna ca si cartea pe care v-am prezentat-o. O carte intersanrta, usoara si numai buna pentru concediul de iarna. De citit  

M*A*S*H 12/09/2009

Posted by Theophyle in 1, Carte Contemporana (sec. 20-21), Film.
Tags: , ,
comments closed

Ieri a incetat din viata unul din cei mai buni realizatori de seriale TV din SUA, Larry Gelbart. Printre serialele pe care le-a produs (majoritatea comedii) se numara unul dintre cele mai iubite seriale de televiziune din toate timpurile, M*A*S*H. Serialul care a rulat in 127 de tari din lume, inclusiv Romania. Primul episod  a fost prezentat de CBS in 1972 si toate cele 251 de episoade au rulat pana in anul 1983, cand a fost terminat. In cei 11 ani de productie (unul din cele mai lungi seriale dramatice)  a avut un succes extraordinar, descriind viata unui spital de campanie in razboiul din Coreea. Desi cartea a fost scrisa ca o alegorie critica a razboiului din Vietnam de Richard Hornberger, medic militar in rezerva, care chiar a fost doctor intr-un spital de felul descris in carte, in film si in serialul de televiziune actiunea se deruleaza ca si o comedie.

195-1

Dr. Richard Hornberger, sub pseudonimul Richard Hooker, a mai scris inca doua carti, continuare a originalului , M*A*S*H Goes to Maine (MASH in Maine) M*A*S*H Goes to Paris (MASH in Paris). Prima carte a fost ecranizata inaintea serialului de televiziune,  in 1970 de marele regizor american Robert Altman, cu o distributie de exceptie, care i-a inclus pe Donald Sutherland, Elliot Gould, Tom Skerritt, Robert Duvall si Sally Kellerman. Nu cred ca am vazut multe comedii mai reusite decat acest film in viata mea. Despre serialul de televiziune nici macar nu trebuie sa va povestesc, pentru ca sunt sigur ca majoritatea voastra l-a vazut.

195-2

Intr-un sfarsit, trebuie sa va spun ca raposatul realizator, Larry Gelbart a colaborat in ultimii ani ai vietii lui (a  murit la varsta de 81 de ani) cu vestitul blog “The Huffington Post”, pe care eu nu prea il degust, din cauza orientarii de stanga, dar postarile lui Larry mi-au facut totusi o mare placere.

195-3

Nu cred ca as fi postat acest articol dar, acum cateva zile, cand am vazut-o prima data pe Dna. Judecatoare Mona Pivniceru am avut impresia ca o cunosc de undeva. Dupa ce mi-am scormonit memoria am ajuns la concluzia ca nu am de unde, pana nu mi-am amintit de aceasta capodopera carte-film-televiziune. Dna. Pivniceru seamana leit personajului numit in carte-film-televiziune, Margaret „Hot Lips” Houlihan, maiorul care era sefa infirmierelor  si asistentelor din spitalul de campanie. Ambele actrite care au jucat-o  „Hot Lips” , Sally Kellerman si Loretta Swit, seamana absolut leit cu  dna. Pivniceru, asadar avem si noi „Hot Lips„-ul nostru, in special dupa chestia cu “domnu’ prezident” sa ne traiasca!

Alan Alda: Sa nu-ti impaiezi niciodata cainele 23/06/2009

Posted by Theophyle in 1, Carte Contemporana (sec. 20-21), Film.
Tags:
comments closed

Alda s-a nascut  Alphonso Joseph D’Abruzzo in New York City. Tatal sau, Robert Alda a fost actor si cantaret, iar mama sa, Joan Brown a fost Miss New York. Alda este de origine italiana si irlandeza.

Numele sau de scena, „Alda,” este o combinatie intre ALphonso si D’Abruzzo. La varsta de 7 ani, Alda s-a imbolnavit de poliomelita, iar parintii sai i-au administrat un tratament extrem de dureros recomandat de o asistenta medicala, care consta in aplicarea de paturi de lana fierbinti pe corp. Cu acest tratament si-a putut reveni din boala.

Cele mai multe amanunte din copilaria sa le puteti gasi in cartea lui extrem de dureroasa si amuzanta in acelasi timp “Sa nu-ti impaiezi niciodata cainele”, publicata in 2005. Autobiografia sa are o modestie, un realism si o profunzime pe care nu le intalnesti la alti autori, ocupati mai ales sa ascunda decat sa dezvaluie fapte socante din viata lor. Exemplu, mama sa, bolnava de schizofrenie, care nu a capatat ajutor medical deoarece pe vremea aceea era o rusine sa ai in familie un bolnav mintal. Oricum umorul este predominant pe tot parcursul cartii.

Alda a studiat la Paris, a jucat in Roma si in Amsterdam, impreuna cu tatal sau, un actor extrem de popular. Dupa terminarea studiilor s-a inrolat voluntar si a fost stationat 6 luni  in Korea, dupa razboi.  La un an dupa terminarea studiilor s-a casatorit cu Arlene, cu care are trei fete (plus 7 nepoti de la ele).

132-1

M*A*S*H  (1972–1983)

In  1972 Alda a fost selectat (dupa numeroase roluri jucate pe scena si in filme) sa-l joace pe „Hawkeye Pierce” in adaptarea TV a filmului cu acelasi nume din 1970.

Pentru acest serial, Alda a fost nominalizat la 21 Emmy Awards si a castigat 5. A scris scenariile a 19 episoade, inclusiv cel final si a regizat 32. A fost si singura persoana care a castigat Emmy Awards pentru joc, scenariu si regie in acelasi serial.

132-1A

Rolul de success din M*A*S*H i-a oferit o platforma pentru abordarea unor subiecte politice, el fiind un supporter puternic al drepturilor femeilor. In 1976, Boston Globe l-a numit “Femeie onorifica” in cinstea activismului sau pentru Amendamentul la Drepturi Egale.

In 2004, Alda a jucat in serialul (vazut si la noi)  The West Wing, portretizand un senator republican in lupta pentru presedentie – Arnold Vinick, pana la terminarea serialului in 2006, cand a mai castigat un Emmy pentru acest rol. 

132-2

In toata cariera sa, Alan Alda a fost nominalizat de 31 de ori la Emmy Award si de doua ori la Tony Award, castigand 7  People’s Choice Awards, 6 premii Golden Globe , si 3 premii Directors Guild of America. De asemenea are o stea pe popularul bulevard Hollywood Walk of Fame.

Alda a facut extrem de mult pentru copiii bolnavi din St. Jude’s Children’s Hospital, printr-un serial Tv produs special pentru ei, iar impreuna cu sotia sa au fost activi in strangerea de fonduri pentru copiii bolnavi de cancer.

Al doilea volum de memorii “Things I Overheard While Talking to Myself”(Lucruri pe care le-am auzit cand vorbeam cu mine) contine pe langa memorii, parti din conferintele tinute. 

In  memoriile mentionate mai sus, Things I Overheard While Talking to Myself, Alda descrie printre altele cum a inceput sa gandeasca ca un agnostic sau ateist, desi a fost crescut in religia catolica:

“ Pentru un timp, cand aveam vreo zece ani, eram sigur ca o sa ma duc in rai. Daca raiul exista si dureaza pentru totdeauna, atunci durata unei vieti obisnuite, traita scrupulos, urmand ordinea reprezentau o mica investitie pentru o rasplata vesnica. Intr-o zi am realizat ca nu mai cred. Dar nu am pierdut obisnuinta rugaciunii. Ocazional, chiar dupa ce am incetat sa  cred, mai trimiteam cate un memo scurt catre Stapanul Universului, de obicei intr-o problema de urgenta imediata ca: Te rog Doamne, nu lasa avionul sa se prabuseasca.,

…Totusi nu-mi place cuvantul agnostic. Simplist, nu sunt un credincios. Dar, cu toate ca aceasta notiune este simpla, ea reuseste sa zapaceasca pe unii oameni. Cineva a scris in Wikipedia ca sunt un ateist pentru ca intr-o carte am scris ca nu sunt un credincios. Cred ca intr-o lume care nu se simte confortabil in incertitudine, un necredincios trebuie sa fie un ateist. Asta ma aduce inapoi la cea mai presanta dintre intrebarile umanitatii: de ce oamenii se preocupa de credinta altora si nu de a lor?”

Postat de @demeter.

Matrix – Simbolism Gnostic ? 03/06/2009

Posted by Theophyle in 1, Carte Contemporana (sec. 20-21), Film.
Tags: , , ,
comments closed

119-1Inainte de a discuta despre simbolismul reprezentat in Matrix, cateva precizari despre lucruri discutate in postarea precedenta. Am sa incep cu Gnosticismul, curent contraversat, asumat sau respins, iubit sau urat si asa mai departe, in contradictii fara numar.  Cine crede ca poate intelege dimensiunile acestui curent social, religios, cultural, greseste fara un demers serios si aprofundat. Baza de date existenta astazi, numara mai mult de 5000 de documente, considerate surse primare (gnostice), aproape 20000 de mii de documente care pot fi considerate surse secundare, despre sursele tertiare sau comentarii, cine le mai numera. O mica rememorare a clasificarii surselor, aici. Din nefericire, perceptia publica a gnosticismului este reprezentata de acele documente valoroase, dar nesemnicative, gasite la Nag Hammadi. Cand vorbesc de “nesemnificativ”, nu ma refer  la semnificatia istorica, ci la semnificatia si importanta lor relationata la fenomenul social-cultural-religios.  Poti judeca fructele unui pom gustand un singur fruct din el ?, nu cred !

119-2

Gnosticismul primar apare imediat dupa traducerea Bibliei Ebraice in limba Greaca – Septuaginta. Acea populatie intelectuala si rafinata care popula Alexandria in apogeul ei Ptolomeic, fie ea de origine pagana sau de origine iudaica, incearca sa acomodeze mitologia greaca cu doctrinele Vechiului Testament, proaspat tradus in limba intelectualului alexandrin. Apocrifa Vechiului Testament, asa numita “literatura apocaliptica” marcheaza dualismul Zorostrian patruns in religia iudaica in perioada diasporei Persane. Asadar elementele pe care se bazeaza Gnosticismul sunt Zoroasterismul Persan, Biblia Ebraica si literatura apocaliptica sectariana care o insoteste,  totul imbinat si imbibat cu filozofie si mitologie greaca. Este Gnosticismul o religie, raspunsul meu este clar NU. Gnosticismul este un curent cultural, social aplicat religios in majoritatea religiilor timpului. A existat (si mai exista) gnoza greaca-pagana, ebraica, crestina si islamica. Frontul comun si “lupta” comuna a tuturor religiilor ordinate impotriva gnosticismului este cea mai buna dovada. Asa ca niste documente importante (din cauza vechimii si raritatii lor) cum sunt cele gasite la Nag Hammadi  (52 la numar) au aparut 400 de ani mai tarziu de la aparitia curentului gnostic. Spun ele multe despre Gnosticism, nu prea – ele vorbesc de o ramura, cea crestina. Am discutat cu prieteni care au declarat clar – nu ne place Gnosticismul. Intreb si eu, (nu dau cu bata 🙂 ) stiti voi ce nu va place? 8)

119-2a

Sa ne intorcem la Matrix si la valoarea lui culturala. Povestea, inclusiv intrigile principale, sunt pline de simbolica gnostica. Asta inseamna ca fraţii Wachowski sunt gnostici sau militeaza pentru? Parerea me este ca NU. Ei au creat o metafora cinematografica de exceptie intre doua curente culturale asemanatoare la inceputurile lor, care s-au distantat si au devenit altfel de gandire. Vom mai discuta despre asemanarea dintre cele doua idei in postarile viitoare. Si despre aceasta perla cinematografica vom mai discuta.

119-3

Exista o asemanare intre Internet si Gnosticismul primar?, personal cred ca da. Aceasta au inteles si fraţii Wachowski si voi incerca pe cat pot sa facem o incursiune in timp pentru a gasi impreuna argumentele pentru sau contra.

Matricea (Matrix I) – Dezvoltarea Ideii 31/05/2009

Posted by Theophyle in 1, Carte Contemporana (sec. 20-21), Film.
Tags: , , , ,
comments closed

118-0Vizionarea anterioara a postarii pe blogul Theo-Phil este recomandata.  Pentru ce care nu au vazut filmul sau pentru cei care nu si-l amintesc vom reproduce mai jos, actiunea filmului. Filozofia primei parti reprezentata de Matrix I, este de sorginte Gnostica. Exista un Creator (Arhitectul), un demiurg rau (Agentul Smith), un demiurg bun (Oraclul) exista un Mesia care nu-si recunoste rolul (Neo). Logosul este povestit dupa intalnirea lui Neo (potentialul Mesia) cu Sofia (pilula rosie).

Gnosticismul este bazat pe  învăţătura că oamenii sunt suflete divine închise într-o lume materială, creată de un Demiurg imperfect. Demiurgul este identificat cu Dumnezeul lui Avram (Yahve). Demiurgul este descris ca o încorporare a răului. Exista si alti demiurgi  la fel de imperfecti dar binevoitori atât cât insuficienţa lor le permite. Acesti demiurgi există alături de altă Fiinţă Supremă îndepărtată si incognoscibilă ce încorporează binele absolut. Pentru a se elibera de lumea inferioară materială, este nevoie de cunoastere (Gnoza), o cunoastere ezoterica spirituală disponibilă prin experienţă directă sau in contact gnostic cu acest incognoscibil Dumnezeu.

Logosul  este ordinea fundamental in cosmosul existential. Termenul a fost intrebuintat pentru prima data de Heraclit din Efes  (535 – 475 î.Hr), preluat de Judaismul Elenist (Filon din Alexandria sau Filon Iudeul 10 î.Hr. – 54 d.Hr.) care a incercat sa-l adapteze Judaismului, si in sfarsit a fost preluat de Crestinismul primar. Iisus  este considerat intruchiparea Logosului, care  de fapt este Vointa Divina  (Cross, F. L., ed. The Oxford dictionary of the Christian church. New York: Oxford University Press. 2005 )

118-1

 Matrix (Matricea) este un film SF regizat şi scris de fraţii Wachowski (Andy şi Larry) şi lansat în 1999. El are ca temă principală ideea că oamenii trăiesc într-o lume virtuală, creată de inteligenţa artificială, în urma războiului purtat între oameni şi maşini. Filmul conţine numeroase referinţe la subcultura hacker şi cyberpunk, precum şi la diferite ideologii religioase şi filosofice. A câştigat patru premii Oscar la categoriile tehnice şi a avut doua urmări: Matrix Reloaded şi Matrix Revolutions, ambele lansate în 2003.

118-2
Anul estimat a fi este 2199, iar umanitatea duce un război împotriva maşinilor inteligente, create la începutul secolului 21. Cerul este acoperit de o „pătură” neagră, creată de oameni, într-o încercare disperată de a opri alimentarea cu energie solară a maşinilor. Acestea au reacţionat înrobind umanitatea şi folosind corpul uman ca sursă de energie. Oamenii sunt creaţi şi ţinuţi în fabrici, iar corpurile lor sunt folosite pentru recoltarea energiei bioelectrice şi a căldurii pe care acestea le produc. Lumea în care Neo trăia de când s-a născut este Matricea, o realitate simulată iluzorie, construită după modelul lumii din 1999 şi dezvoltată de maşini pentru a ţine populaţia umană docilă, sub control.  Programatorul Thomas Anderson duce o viaţă secretă de hacker sub pseudonimul „Neo”. Vrea să afle răspunsul la întrebarea „Ce este Matricea?”. El este contactat de un personaj misterios, Morpheus, care se oferă să îi dezvăluie adevărul despre Matrice. Morpheus şi echipajul lui sunt un grup de oameni liberi, care îi deconectează pe ceilalţi de la Matrice şi îi recrutează pentru a asista în războiul contra maşinilor. Înăuntrul Matricei, ei sunt capabili să încalce legile fizicii, într-o anumită măsură, având puteri super-umane. Morpheus crede că Neo este „Mesia – Alesul”, un om despre care s-a prezis că va pune capăt războiului, prin puterea sa nelimitată asupra Matricei.

Neo accepta şi înghite o pilulă roşie, după care se trezeşte brusc într-un cocon artificial, plin cu lichid, ataşat pe un turn gigant. El observă că are cabluri conectate la aparate pe aproape toată suprafaţa corpului. O mulţime de alţi oameni, aflaţi în stare inertă de hibernare, stau lângă el în containere asemănătoare, ataşate aceluiaşi turn. După un timp scurt în care Neo este şocat de ceea ce vede, el este deconectat de la aparate, cablurile îi sunt extrase brusc şi este aruncat într-un canal. De acolo este salvat de Morpheus, şi dus pe nava pe care o are sub comandă – Nebuchadnezzar (Nabucodonosor). Corpul atrofiat al lui Neo este refăcut, iar Morpheus îi explică situaţia.

118-3

Neo este antrenat pentru a deveni un membru din grup. O mufă aflată în partea de spate a capului, folosită înainte pentru a fi conectat la Matrice, permite încărcarea digitală a informaţiei direct în creierul său.

Este avertizat de prezenţa „Agenţilor”, programe digitale puternice care au abilitatea de a prelua controlul oricărui individ conectat la sistem şi ai căror scop este să identifice şi să distrugă orice ameninţare pentru Matrice. Cu toate acestea, Morpheus prezice că odată ce Neo îşi va înţelege din plin puterile, nimeni nu va putea să-l oprească.

Echipajul intră în Matrice, iar Morpheus îl duce pe Neo în apartamentul Oracolului, femeia care a profeţit apariţia Alesului. Ea îi spune lui Neo că are „darul” dar pare că aşteaptă ceva, probabil viaţa lui următoare. Îi mai spune faptul că Morpheus crede atât de mult în el, încât este pregătit să îşi dea şi viaţa pentru a-l salva. Dezamăgit de vorbele Oracolului, Neo trage concluzia că nu este Alesul. Echipajul se întoarce către locaţia care facilitează ieşirea din Matrice, dar este atacat de Agenţi şi trupele SWAT, iar Morpheus este capturat în timp ce restul echipajului scapă. Grupul a fost trădat de un membru al echipajului, Cypher, care, preferând vechea lui viaţă virtuală în locul celei adevărate, a făcut un târg cu Agenţii pentru a le da pe Morpheus în schimbul întoarcerii lui permanente în Matrice. Trădarea duce la moartea tuturor membrilor echipajului, în afară de Neo, Trinity, Tank şi Morpheus; Morpheus  este ţinut captiv într-o clădire guvernamentală în cadrul Matricei. Agenţii încearcă să obţină de la el codurile de acces pentru calculatorul principal din Zion, ultimul refugiu al omenirii, aflat adânc sub pământ. Neo şi Trinity se întorc în Matrice şi invadează clădirea, salvându-l pe conducătorul lor. Neo devine mai confident şi mai încrezător în puterea sa de manipulare a Matricei, reuşind să evite gloanţele trase către el de un Agent. Morpheus şi Trinity folosesc o ieşire localizată într-o staţie de metrou pentru a se deconecta din Matrice, dar înainte ca Neo să poată scăpa şi el, este atacat de Agentul Smith. Neo se luptă cu el şi reuşeşte să scape, pentru un moment, de acesta.

118-4

Neo fuge prin oraş către o altă ieşire, fiind urmărit de mai mulţi Agenţi, în timp ce în lumea reală, roboţii de atac ai maşinilor denumiţi „Santinele” localizează poziţia navei Nebuchadnezzar şi atacă. Neo ajunge la locaţia ieşirii dar este împuşcat mortal de Agentul Smith înainte să poată scăpa. Crezând că este mort, Smith şi ceilalţi Agenţi se retrag, dar Neo învie miraculos şi se ridică de la pământ. Agenţii încep să tragă în el, dar Neo ridică palma şi opreşte gloanţele în mijlocul aerului. Acum a realizat că el este Alesul, şi nimic nu îi mai poate ţine faţă în Matrice. Cu o ultimă încercare, Agentul Smith încearca să îl doboare, dar eforturile lui sunt zadarnice, iar Neo îl distruge. Ceilalţi doi Agenţi o iau la fugă, iar Neo se întoarce în lumea reală exact la timp înainte ca pulsul electro-magnetic al navei (EMP) să distrugă Santinelele care reuşiseră deja să intre în camera echipajului. Filmul se termină cu un epilog scurt care îl arată pe Neo înapoi în Matrice, adresându-le printr-un telefon maşinilor că le va arăta oamenilor înrobiţi în sistem lumea reala, unde „orice e posibil”.

O interpretare mai larga bazata pe prezumtiile de la inceputul postari,  maine in postarea de pe Theo-Phyl.

%d blogeri au apreciat asta: