Theophyle Books Blog

Origene Magnus Opus: Hexapla 18/04/2009

Origene s-a născut pe la anul 185, la Alexandria, în Egipt, într-o familie creştină si a devenit t  unul din cei mai reputaţi Sfinţi Părinţi ai Bisericii. Şi-a completat studiile intelectuale cu neoplatonicul Ammonius Saccas, iar cele teologice cu Clemente Alexandrinul. Manifestă multe asemănări cu filosofii neoplatonici, cu Plotin chiar, existând argumente care pot duce la concluzia că Origene şi Plotin au fost elevi ai aceluiaşi maestru (Ammonius Saccas). În anul 203, la vârsta de 18 ani, este aşezat în fruntea şcolii catehetice Didascaleion din Alexandria, de către episcopul Demetrius al Alexandriei, în urma edictului lui Septimius Sever, când Clemente Alexandrinul, care conducea pe atunci şcoala, a fost nevoit să o părăsească. Şi-a dedicat viaţa întreagă şcolii. Şi-a câştigat pe elevii săi nu numai prin ştiinţa sa vastă, dar şi prin viaţa sa virtuoasă. A dus o viaţă foarte austeră, şi exagerând austeritatea s-a castrat. Episcopul Demetrius a condamnat acest act al lui Origene şi a refuzat să-l hirotonească, dar l-a lăsat în fruntea şcolii.

A călătorit la Roma, pentru a cunoaşte „această Biserică foarte veche”, unde a ascultat o omilie a Sfântului Hippolyt. La vârsta de 25 de ani a început să studieze limba ebraică. Faima sa a trecut graniţele ţării. În urma persecuţiei dezlănţuite de împăratul Caracalla, prin anii 215 sau 216 s-a refugiat în Cezareea Palestinei, fiind invitat de către episcopii din Cezareea şi din Ierusalim să predice în bisericile lor. Demetrius, episcopul său, a fost nemulţumit de acest fapt, mai ales că Origene nu era preot, dar l-a invitat să-şi reia locul în fruntea şcolii. Pe la anul 218, Iulia, mama împăratului Alexandru Sever l-a chemat în Antiochia, pentru a-l cunoaşte personal. De acolo, se reîntoarce la Alexandria, unde trăieşte până în anul 230. Este perioada cea mai fecundă din viaţa sa. Scrie, în această perioadă, Hexaplele şi Octaplele. Pentru a media unele neînţelegeri dintre biserici, Origene pleacă în Ahaia (Grecia), la Atena. De aici pleacă în Cezareea Palestinei, unde a fost hirotonit preot de către episcopii Teoctist de Cezareea şi Alexandru al Ierusalimului, fără ştirea episcopului său, deşi era iregular, autovătămat, datorită faptului că se castrase. În acele biserici din Cezareea Palestinei şi din Ierusalim nu existau canoane care să interzică preoţirea celor castraţi. Reîntors la Alexandria, a fost judecat de către un sinod, fiind găsit vinovat de încălcarea canoanelor bisericeşti privitoare la hirotonire. A fost înlăturat de la şcoala alexandrină şi exilat, iar apoi a fost depus din preoţie, fapt comunicat tuturor bisericilor şi, mai cu seamă, Bisericii din Roma. În anul 232, Biserica din Roma a confirmat, într-un conciliu, verdictul dat de conciliul condus de episcopul Demetrius al Alexandriei Egiptului. Fiind alungat din Egipt, s-a dus în Palestina, la episcopii care îl hirotoniseră şi s-a stabilit în Cezareea Palestinei, unde a deschis o şcoală teologică. Aceasta întrecea prin faimă şcoala de la Alexandria, prin caracterul ei ştiinţific şi care a atras numeroase personalităţi ale epocii: Grigore Taumaturgul, Atenodor, fratele său, Firmilian din Cezareea. Aici, Origene a predat 20 de ani, până la sfârşitul vieţii sale, definitivându-şi operele începute la Alexandria, Hexaplele şi Octaplele. Tot la Cezareea, Origene a redactat respingerea lucrării lui Celsus, Discursul adevărat: Contra Celsum, unde se oglindeşte inima unui apostol, preocupat îndeosebi de convertirea sufletelor şi de a face bine decât de a purta ură unui adversar. În timpul persecuţiei anticreştine (250 – 251) dezlănţuite de împăratul Decius, a fost aruncat în închisoare, fiind torturat pentru credinţă, ca urmare a refuzului de a aduce sacrificii zeilor imperiali. A murit, la Tyr, în Fenicia, în anul 254.

 “Hexapla”

În cea mai mare parte, Hexapla consta din textul Vechiului Testament dispus pe 6 coloane paralele, aşezate astfel: (1) textul ebraic; (2) textul ebraic transliterat cu caractere greceşti; (3) versiunea greacă a lui Aquila, (4) versiunea greacă a lui Symmachus; (5) Septuaginta; (6) versiunea greacă a lui Theodotion;

Textul ebraic – folosit de Origene este textul “palestinian” al secolului a 2-lea  mai timpuriu decat al celui al Bibliei Masoretice care a aparut cu cateva secole mai tarziu dandu-ne posibilitatea de a realiza evolutia interpretarii iudaice.

Versiunea greacă a lui Aquila – este versiunea greaca adoptat de evreii dupa respingerea Septuaginei. Aquila cunoscut in Judaism pe numele Onkelus a fost elev al marelui rabin Akiva. Aquila a fost crestin care s-a convertit la iudaism.

 Versiunea greacă a lui Symmachus Ebionitul  – este o vesiune greaca opusa la cea a lui Aquila din punct de veder lingvistic. Daca Aquila a folosit o limba simpla si directa in traducerea lui, Symmachus Ebionitul a folosit o greaca clasica plina de eleganta, probabil neplacuta unor clerici din ambele religii. Nu trebuie de uitat ca Symmachus
Facea parte dintr-o secta iudeo-crestina profund antipatica celor doua religii.

Versiunea greacă a lui Theodotion – Theodotion a fost un elenist evreu, considerat la timpul sau (mort  ca. 200 d.Hr.) cel mai mare erudit biblic de limba greaca. Traducerile lui desi evreu, au fost larg adoptate de Crestinismul timpuriu. Versiune lui a “Cartii lui Daniel” a fost considerata (si este si astazi) una din cele mai frumoase si corecte traduceri a acestei importante (si greu de tadus) cartii a Vechiului Testament. Papa Sixtus V a introdus in 1587 traducerea lui ca traducere autorizata in Septuaginta.  A fost atacat de Renascentistul Bernard de Montfaucon (am vorbit despre el in una din postarile noastre legata de figura lui in cartea lui Umberto Eco). Bineintzeles ca de Montfaucon a scris prosti in acest subiect.

Nu cred ca este necesar sa mai dezvolt acest subiect intr-o postare de blog, tin insa sa concluzionez: (1) Origene poate fi considerat parintele teologiei si primul teolog in sensul adevarat al termenului; (2) Origene a facut parte din curentul tolerant si impaciutor al Crestinismului primar, cautand adevarul in afara dogmelor rigide; (3) lucrarile lui sunt perle de interpretare care astazi este numita “academica”; (4) Origene a fost tratat de biserica Latina, asa cum a fost tratat pentru ca el reprezinta suprematia bisericie Grecesti; (5) din nefericire extremismul si pozitia antagonica si nedreapta  fata de el,  reprezentata de Vasile cel Mare şi Grigore de Nazianz au adus mari prejudicii si intr-un fel la schisma intre Alexandria si Constantinopol; (6) preluarea occidentala a lui Origene reprezentata de Augustin de Canterbury şi Ioan Scotus Eriugena au contribuit enorm la gandirea teologica occidental; (7) Origen a scris  6000 de lucrari.

Din punctul meu de vedere Origene a fost si este unul din cei mai mari teologi Crestini ai tuturor timpurilor. Alături de Clement din Alexandria, al cărui elev a fost mai întâi, Origene reprezintă perioada de maximă înflorire a Alexandriei intelectuale. Origene a fost un spirit ascuţit şi pătimaş, scriind enorm, trăindu-şi credinţa intens şi îndrăznind până la autoflagelare. A fost un mare creştin.

Doua postari interesante si complementare  daca doriti: Cei Vechi – 3 / Copţi – 2 Monasticismului Crestin  si   Excursus: Limba Copta – 2 / 2

Paste Fericit la Toata Lumea 😆