Jerome K. Jerome: Câteva cuvinte 18/08/2012
Posted by Theophyle in 1, Carte Moderna (sec 19-20), Pauza, Texte.Tags: Carte Contemporana (sec. 20-21), Jerome K. Jerome
comments closed
Zile grele, putin umor si nostalgie, cateva amintiri din copilarie, nu pot strica, nu?
Jerome Klapka Jerome (1859 – 1927) a fost un eseist, romancier si umorist englez, cel mai bine cunoscut pentru romanul satiric „Trei într-o barcă (fără a mai socoti si câinele)„, ascultat cu nesat in fiecare duminica dimineata cand parintii inca mai dormeau.
***
Despre câini
Cainele asta e tare imprudent. Niciodata nu isi pune in gand sa afle daca ai dreptate sau nu. Niciodata nu se sinchiseste daca urci sau cobori pe scara vietii. Niciodata nu se intreaba daca esti bogat sau sarac, prost sau destept, pacatos sau sfant. Esti prietenul lui si ce vrei mai mult ?! Lui ii ajunge atat. Vina ce o veni, noroc sau nenorocire, nume bun sau rau, onoare sau rusine, el o sa fie mereu langa tine, sa te mangaie, sa te apere, sa-si dea viata pentru tine daca este nevoie. Nataraul asta de caine fara minte e in stare de asa ceva!
2009 pe Bibliophyle’s Blog 30/12/2009
Posted by Theophyle in 1, Pauza.Tags: 2009, Pauza
comments closed
2009 a fost primul an al acestui blog pe care sper sa-l pastoresc si in continuare impreuna cu @demeter care mi-a ajutat mult cu postarile ei in ultima jumatate de an. Probabil vom avea mai putine postari si ne vom ocupa numai de aparitii noi sau carti care au fost traduse si in limba romana si pe care le-am citit in ultimii ani sau au o semnificate speciala.
Cateva date despre blog: prima postare pe 1 februarie 2009. In cele 11 luni am postat impreuna cu @demeter 236 de articole care au avut aproximativ 70 000 de vizionari, si 10 500 de comentarii. Daca doriti sa revedeti ceva, aveti postarile noastre:
Tuturor cititorilor blogului si vizitatorilor lui, un an fericit de succes si multa sanatate. La multi ani 2010!
Pauza: Inainte de a uita 10/08/2009
Posted by Theophyle in 1, Pauza.Tags: Memorie, Memorie Minerala, Memorie Vegetala, Pauza
comments closed
Poate ati observat ca ultimele doua postari se ocupa de ceea ce noi numim clasici. Trebuie sa va marturisesc ca acesti “clasici” mi-au format dragostea de carte si obiceiul de a citi. Este adevarat era cam de mult, pe timpurile cand memoria umanitatii era inca in forma “vegetala,” (vezi postarea despre Memoria Vegetala a lui Umberto Eco, aici). Intorcandu-ne la stadiul primar (evoluat, insa) de memorie “minerala” (siliconul calculatoarelor face parte din aceeasi categorie minerala, cu tablitele cuneiforme ale sumerienior), cred ca avem nesansa de a “uita” ceva din ceea ce au agonisit zeci de generatii inaintea noastra. Fara aparatul mental numit uitare, nu cred ca omul, ca fiinta sociala, ar putea supravietui. Din nefericire “uitarea” este un cutit cu doua ascutisuri, uitare inseamna si pierderea elementelor culturale pe care unii le considera demodate sau neactuale, uitarea unor traditii care tin de etnia noastra, de locul in care ne-am nascut, de dealurile si vaile in care am copilarit, de casa bunicilor. Majoritatea studiilor sociale arata ca generatia a cincea nu va avea amintiri de la generatia a doua a stramosilor, despre prima nici vorba. Trebuie sa pastram aceste amintiri, avem nevoie de ele ? – fiecare cu raspunsul lui. Raspunsul meu este absolut afirmativ. Eul este sigma tuturor stramosilor mei, nu numai biologic, ci si mental si sentimental. Cred ca asa trebuie sa fie.
Amintirea cartilor si autorilor care au apartinut generatiilor stramosilor nostri, chiar daca majoritatea lor nu le-au citit, ma apropie de contemporaneitatea lor in timp chiar daca nu exact in spatiu. Asadar voi continua din cand in cand sa pun pe monitorul meu si al vostru clasici pe care eu ii consider valabili si in zilele noaste.
Pe blogul istoric am inceput sa discut de civilizatii, care desi extrem de importante sunt putin cunoscute publicului larg. Acel demers este unul cultural, care se refera si la noi Romanii – nu exista culturi superioare si culturi inferioare, exista numai culturi necunoscute si neintelese.
Sper ca inainte de a uita, sa am timp sa-mi spun povestea. O saptamana frumoasa!
Politeia 07/08/2009
Posted by Theophyle in 1, Pauza.Tags: Pauza, Politeia
comments closed
Politeia este un cuvant in limba greaca clasica, similarul in mare masura cuvantului latin civitas. Daca-l veti cauta in cateva dictionare sau enciclopedii veti putea fi surprinsi de multitudinea traducerilor. Politeia este si titlul original al operei lui Platon, Republica. Aristotel s-a folosit de acest cuvant pentru a defini (intr-un fel) constitutia sau oranduirea Polisului.
In versiunea cea mai autoritiva a lexiconului greco-englez Persus, cuvantul este tradus exact ca sinonimul lui latin – “conditiile si drepturile cetateanului si ale societatii intr-un stat”. Aceasta este exact lucrul pe care eu in noul meu blog, cu acelasi nume, doresc sa ma ocup.
Trebuie de mentionat ca nu este un blog politic in sensul ordinar al cuvantului, ci este in primul rand un demers cetatenesc. Opţiunile mele politice sunt cunoscute si din cateva din postarile proprii pe blogurile mele si din comentarii pe care le fac pe alte bloguri.
Am hotarat sa deschid acest blog pentru a curăţa si a cruţa blogurile mele, care au alta menire decat parerile mele proprii si subiective si poate de comentarii politice ale cititorilor, care nu au legatura cu subiectele postate si care au inceput sa se imulţeasca si se vor imulţi cu zi ce trece in viitorul apropiat.
Blogul nu este contra nimanui, dar este pro-Romania, asa cum as dori sa o vad eu si asa cum cred doriti majoritatea voastra sa o vedeti. Un stat de drept, in care dreptatea se face si se vede, in care toti suntem egali in fata legii si in care cetateanul are si drepturi si nu numai obligatii.
Apartenenta noastra la Uniunea Europeana nu a reusit sa miste mai nimic in aceasta tara (in afara preturilor). Nici justitia, nici educatia, nici agricultura si nici clasa politica nu s-au miscat spre acest proiect, care trebuia sa ne ajute sa recuperam anii intunecati ai comunismului. In sfarsit, o mare parte din noi au inteles ca nimic nu se va “da”, si ca de fapt noi Romanii vom trebui sa ne schimbam singuri, asa cum au facut-o Spaniolii si Irlandezii inaintea noastra. Spun Spanioli pentru ca si ei au iesit dintr-o dictatura la fel de intunecata, si spun Irlandezi pentru ca ei au fost intr-o situatie economica mai proasta decat a noastra.
Acesta este scopul noului blog, sper ca vom aborda subiecte interesante si le vom trata cinstit, si tot sper ca veti vizita acest blog si-l veti ajuta cu opiniile voastre.Aveti linkul pe blogrollul meu si, aici – Politeia
Pauza:Intre T-Rex si Nesto-Rex 03/08/2009
Posted by Theophyle in 1, Jurnalism, Pauza.Tags: Jurnalism, Moguli de Presa, Ziare
comments closed
Dupa terminarea tranzitiei de 20 de ani, Romania inainteaza spre o noua perioada glorioasa, Cretacic. Dupa secarea resurselor naturale, devalizarea bancilor si lichidarea economiilor unor cetateni inocenti, mogulul mioritic hotaraste ca in afara buzunarelor populatiei trebuie sa fie operate si simturile, ideile sau gandirea. Ce facem? Cumparam media – cu banii luati de la ei, vom produce inca o data profit, tot de la ei.
Cercetatorii inca nu au ajuns la concluzia cam ce fel de animal a fost T-Rex-ul, daca era vânator sau căuta cadavre pentru a se hrăni. Pentru mine lucrul este neimportant pentru ca mogulul de presa este si una si alta, vaneaza pe cei slabi si trimite “haitele de ucigasi” pentru a transforma lucrurile vii in “cadavre”.
Ceea ce se intampla de doua zile la Cotidianul este de neacceptat, nu poti sa-ti reinventezi metodele de dinainte de 1989 intr-o realitate a anului 2009. Adevarat, Cotidianul este o afacere privata intr-o societate capitalista. Intr-o societate cu economie de piata poti sa-ti administrezi afacerea cum vrei, dar poti sa-ti primesti si rasplata daca piata respinge metodele de “administrare.” Personal nu-mi plac metodele de administrare de felul acesta, si nu- mi plac nici reptilele mici sau mari.
Pana la urma dupa Tyrannosaurus rex va dispare si Nesto-rexul, timpurile s-au schimbat. Chiar nu vreau sa traiesc in Cretacic.
Pamflet 😆
Theophyle Books Blog 