Dl Putin, “La prima persoană” 14/03/2014
Posted by Theophyle in 1, Biografica.comments closed
Ot Pervogo Litsa (română: La prima persoană) este o autobiografie a lui Putin carea a aparut in limba engleza sub “First Person: An Astonishingly Frank Self-Portrait by Russia’s President” in 2011. Eu am citit-o in 2010 intr-o verisiune “samizdat” fara sa cred un singur moment ca ceea ce am citit nu este numai trecutul dar si prosibilul viitorul acestei regiuni.
La prima persoană este bazată pe interviurile lui Putin, si descrie începuturile umile, printre care primii ani petrecuţi într-un apartament folosit în comun din Leningrad. Născut in Balanţa, pe 7 octombrie 1952, “Volodik” sau “Volodea” – cum îi spune familia, “Vovka”- cum îi spun prietenii, “Vladimir Vladimirovici Putin”- cum i se spune oficial, a împlinit 61 de ani şi are o poveste de viaţă care justifică pe deplin faptul că este…ceea ce este! Vladimir Vladimirovici Putin s-a născut într-o familie săracă: tatăl, maistru şi invalid de război, mama administrator şi bucătăreasă. Volodea a fost botezat în secret de către mama lui, împreună cu o vecină, pentru a nu afla tatăl, care era membru de partid. Membrul cel mai interesant al familiei s-a dovedit a fi bunicul, care îi supravieţuise lui Lenin şi Stalin, ca bucătar al lor: “A trăit chiar mai mult decât Stalin”, spune Putin cu o mandrie adevarata.
Ctititi articolul integral pe situl Politeia World
Henri Troyat: Ivan cel Groaznic 14/03/2014
Posted by Theophyle in 1, Biografica.comments closed
Henri Troyat, născut Lev Aslanovici Tarasov, a fost un autor si istoric francez de origina rusa. Nascut in 1911, intr-o familie foarte bogata cu radacini multietnice (armeană, rusă, germană, georgiană). In preajma revolutiei familia sa apărăsit Rusia, ajungând, după un traseu complicat prin Caucaz (unde familia deținea vaste proprietăți) și Crimeea, prin Istanbul și Veneția, în Franța, unde s-a stabilit la Paris în 1920. Aventuroasa călătorie este descrisă în cartea sa Atât cât va exista Pământul (Tant que la Terre durera).
În 1952 a primit Marele Premiu Literar al Prințului Pierre de Monaco. Troyat a publicat peste o sută de cărți, beletristică, istorie, eseuri, biografii (printre care cele ale lui Anton Cehov, Ecaterina cea Mare, Rasputin, Feodor Dostoievski, Lev Tolstoi, Ivan cel Groaznic). În egală măsură a scris biografii ale unor importante personaje ale culturii și istoriei franceze, Flaubert, Maupassant, Verlaine, Baudelaire, Dumas, Zola, Balzac.
A fost ales membru al Academiei franceze la 21 mai 1959, în locul lui Claude Farrère (fotoliul al 28-lea). Devenit „nemuritor” devreme și fiind longeviv, este consemnat ca membrul Academiei cu cea mai îndelungată activitate. A încetat din viață în 2007, la vârsta de 95 de ani.
Citeste articolul integral pe situl Politeia World
Jared Diamond: Viruşi, arme şi oţel 08/12/2013
Posted by Theophyle in 1, Politeia World, PoliteiaWorld.Tags: PoliteiaWorld
comments closed
Jared Diamond este un cunoscut om de stiinta american autor al multor carti de popularizare stiintifica – Al treilea cimpanzeu (The Third Chimpanzee – 1991), Viruși, arme și oțel (Guns, Germs, and Steel – 1997), Colaps (Collapse – 
2005) si Lumea pana ieri (The World Until Yesterday – 2012). Diamond s-a nascut in Boston, Massachusetts in anul 1936. A absolvit studiile liceale la Roxbury Latin School a primit un BA la Harvard in 1958 si un PhD in fiziologie si biofizica de la Trinity College, University din Cambridge in 1961. Diamond este cunoscut pentru polivalenta lucrarilor lui, care includ antropologie, istorie, ecologie , geografie, si biologie. Din 2013, el este Profesor de Geografie UCLA (University of California, Los Angeles). Jared Diamond este considerat ca ce mai cunoscut geograf american contemporan. Cartea despre care voi discuta astazi, Viruși, arme și oțel, a apărut în 1997 și a luat un Pulitzer pentru non-ficțiune şi un Aventis la un an de la lansare. Cartea a fost tiparita la editura ALLFA in Noiembrie 2010, cred ca exista si o aparitie anterioara. Pentru mine Jared Diamond este un valoros polimat si un exceptional autor de carte.
Citeste articolul integral pe situl Politeia World
Oswald Spengler: Declinul Occidentului 10/01/2013
Posted by Theophyle in PoliteiaWorld.comments closed
Oswald Spengler (1880 – 1936), a fost filosof şi istoric german, polimat si autor de lucrari stiintifice si eseuri in matematică, ştiinţele naturii şi arte plastice. “Declinul Occidentului” (Der Untergang des Abendlandes) este fara indoiala magnum opus autorului. Publicată în forma de articole între 1918-1922, Spangler isi defineste concepţia asupra evoluţiei ciclice a civilizaţiilor. Spengler este considerat precursorul ideologic al fascismului, desi intre ani 1933 si pana al decesul sau a fost exilat la Munchen aproape in stare de arest la domiciliu. Fara indoiala Oswald Spengler este unul dintre cei mai mari si mai profunzi ganditori conservatori ai secolului XX.
Articolul integral pe PoliteiaWorld
Platon – Despre democraţie în “Republica” 06/01/2013
Posted by Theophyle in PoliteiaWorld.comments closed
Republica (Πολιτεία – Politeia), este fara indoiala Magnus Opus a lui Platon. Platon a fost departe de a propovadui democratia, el a vazut posibilitatile unei “tiranii a majoritatii”, subiect preluat mult mai tarziu si de Alexis de Tocqueville (1840 – De la démocratie en Amérique — Democraţia în America – vezi articolul anterior). Republica este o lucrare in formatul unui dialog socratic scrisă de Platon aproximativ în anul 360 î.Hr. Dialogurile au loc in casa lui Cephalus din Piraeus, port conectat de Atena. Întregul dialog este relatat de Socrate cu o zi după ce a avut loc – dialogul este intre Timaeus, Hermocrates, Critias, şi un necunoscut, dar interpretarea este incertă. Dialogurile sunt scrise de Platon si “folosite” literar (puse pe seama lui) de Socrate. Guvernarea descrisă de Socrate, consta intr-o diminuare a tendinţei omului spre corupţie din deţinerea puterii şi astfel alunecarea către sisteme deficitare ca timocraţia, oligarhia, democraţia şi tirania : concluzionând că posturile de conducere ar fi trebuit să fie ale filosofilor. “Societatea bună” ar trebui să fie guvernată de regi filosofi; oameni dezinteresaţi care nu conduc pentru binele propriu ci pentru binele societaţii. Modelul societal care stă în spatele fiecărei societaţi istorice este ierarhia, in care clasele sociale au o permeabilitate marginală: fără sclavi, fără discriminări, între bărbaţi şi femei.
Theophyle Books Blog 