Alan Alda: Sa nu-ti impaiezi niciodata cainele

Alda s-a nascut  Alphonso Joseph D’Abruzzo in New York City. Tatal sau, Robert Alda a fost actor si cantaret, iar mama sa, Joan Brown a fost Miss New York. Alda este de origine italiana si irlandeza.

Numele sau de scena, „Alda,” este o combinatie intre ALphonso si D’Abruzzo. La varsta de 7 ani, Alda s-a imbolnavit de poliomelita, iar parintii sai i-au administrat un tratament extrem de dureros recomandat de o asistenta medicala, care consta in aplicarea de paturi de lana fierbinti pe corp. Cu acest tratament si-a putut reveni din boala.

Cele mai multe amanunte din copilaria sa le puteti gasi in cartea lui extrem de dureroasa si amuzanta in acelasi timp “Sa nu-ti impaiezi niciodata cainele”, publicata in 2005. Autobiografia sa are o modestie, un realism si o profunzime pe care nu le intalnesti la alti autori, ocupati mai ales sa ascunda decat sa dezvaluie fapte socante din viata lor. Exemplu, mama sa, bolnava de schizofrenie, care nu a capatat ajutor medical deoarece pe vremea aceea era o rusine sa ai in familie un bolnav mintal. Oricum umorul este predominant pe tot parcursul cartii.

Alda a studiat la Paris, a jucat in Roma si in Amsterdam, impreuna cu tatal sau, un actor extrem de popular. Dupa terminarea studiilor s-a inrolat voluntar si a fost stationat 6 luni  in Korea, dupa razboi.  La un an dupa terminarea studiilor s-a casatorit cu Arlene, cu care are trei fete (plus 7 nepoti de la ele).

M*A*S*H  (1972–1983)

In  1972 Alda a fost selectat (dupa numeroase roluri jucate pe scena si in filme) sa-l joace pe „Hawkeye Pierce” in adaptarea TV a filmului cu acelasi nume din 1970.

Pentru acest serial, Alda a fost nominalizat la 21 Emmy Awards si a castigat 5. A scris scenariile a 19 episoade, inclusiv cel final si a regizat 32. A fost si singura persoana care a castigat Emmy Awards pentru joc, scenariu si regie in acelasi serial.

Rolul de success din M*A*S*H i-a oferit o platforma pentru abordarea unor subiecte politice, el fiind un supporter puternic al drepturilor femeilor. In 1976, Boston Globe l-a numit “Femeie onorifica” in cinstea activismului sau pentru Amendamentul la Drepturi Egale.

In 2004, Alda a jucat in serialul (vazut si la noi)  The West Wing, portretizand un senator republican in lupta pentru presedentie – Arnold Vinick, pana la terminarea serialului in 2006, cand a mai castigat un Emmy pentru acest rol. 

In toata cariera sa, Alan Alda a fost nominalizat de 31 de ori la Emmy Award si de doua ori la Tony Award, castigand 7  People’s Choice Awards, 6 premii Golden Globe , si 3 premii Directors Guild of America. De asemenea are o stea pe popularul bulevard Hollywood Walk of Fame.

Alda a facut extrem de mult pentru copiii bolnavi din St. Jude’s Children’s Hospital, printr-un serial Tv produs special pentru ei, iar impreuna cu sotia sa au fost activi in strangerea de fonduri pentru copiii bolnavi de cancer.

Al doilea volum de memorii “Things I Overheard While Talking to Myself”(Lucruri pe care le-am auzit cand vorbeam cu mine) contine pe langa memorii, parti din conferintele tinute. 

In  memoriile mentionate mai sus, Things I Overheard While Talking to Myself, Alda descrie printre altele cum a inceput sa gandeasca ca un agnostic sau ateist, desi a fost crescut in religia catolica:

“ Pentru un timp, cand aveam vreo zece ani, eram sigur ca o sa ma duc in rai. Daca raiul exista si dureaza pentru totdeauna, atunci durata unei vieti obisnuite, traita scrupulos, urmand ordinea reprezentau o mica investitie pentru o rasplata vesnica. Intr-o zi am realizat ca nu mai cred. Dar nu am pierdut obisnuinta rugaciunii. Ocazional, chiar dupa ce am incetat sa  cred, mai trimiteam cate un memo scurt catre Stapanul Universului, de obicei intr-o problema de urgenta imediata ca: Te rog Doamne, nu lasa avionul sa se prabuseasca.,

…Totusi nu-mi place cuvantul agnostic. Simplist, nu sunt un credincios. Dar, cu toate ca aceasta notiune este simpla, ea reuseste sa zapaceasca pe unii oameni. Cineva a scris in Wikipedia ca sunt un ateist pentru ca intr-o carte am scris ca nu sunt un credincios. Cred ca intr-o lume care nu se simte confortabil in incertitudine, un necredincios trebuie sa fie un ateist. Asta ma aduce inapoi la cea mai presanta dintre intrebarile umanitatii: de ce oamenii se preocupa de credinta altora si nu de a lor?”

Postat de @demeter.