jump to navigation

Pauza: Ciancarlo “Grasso” 28/02/2009

Posted by Theophyle in 1.
Tags:
comments closed

Giancarlo este unul din cei mai mari intelectuali ai perioadei dintre sfarsitul secolului 20 si pana in prezent. Giancarlo nu a creat nici o opera literara, pictura, sculptura, muzica sau ceva care se poate apropia de definitia intelectualismului creator de orice natura, Giancarlo este un “facilitator” (de la cuvantul Englezesc facilitate =  a inlesni),  el faciliteaza plasamente culturale intre cei care “le au” si cei care “le doresc”, pentru un pret, bineinteles. Singurele conditii sunt, legalitatea si pretul tranzactiei de peste un milion de dolari.  Giancarlo nu se misca, cei care-i doresc serviciile, le vor primi cum spun englezi “in full” insa prin domiciliul lui Giancarlo. Vanzatori si cumparatori trebuie sa ajunga in Toscana la rezidenta lui de langa  Prato. Procedura este simpla, cumparatorul sau vanzatorul adreseaza oferte de cumparare/vanzare insotite de un mic comision de “deal/not-deal” de 20000 de euro, acest comision finanteaza deplasarea expertilor angajati de Giancarlo pentru evaluarea obiectului de vanzare-cumparare. De ce va  povestesc despre el o sa aflati la safarsitul povesti. L-am cunoscut pe Giancarlo acum 8-9 ani. Intr-o dupa amiaza primesc un telefon de la un domn, necunoscut care recomandandu-se pe numele lui intreg, mi-a spus ca pot sa-l chem pe numele de porecla, adica Grasso, anuntandu-ma ca este sigur ca stiu care este sensul cuvantului, deoarece si in limba mea materna are acelasi sens. Am inteles ca “Grasso”, era bine informat asupra biografiei mele fiind totusi inca nedumerit de legatura posibila intr-un negustor de arta (asa l-am considerat atunci) si persoana mea. Dupa o scurta propunere extrem de tentanta profesional si pecuniar, pe care din  nefericire a trebuit sa o declin din cauza unui curs caruia eram obligat. Dupa vreo jumatate de ora decanul intra la mine triumfator spunandu-mi ca am fost absolvit de conferinte pentru viitoarele doua saptamani.  Sapte ore dupa aceasta discutie eram la bordul avionului spre Roma.  La pranzul zilei urmatoare ma aflam in fata lui Giancarlo “Grasso”, care era intadevar “solid” (ceva la vreo120 Kg/1.70-75). Jobul era legat de o expertiza legata de Codexul Aleppo  sau pe numele lui Aramaic, Keter Aram Tsoba. Nu are importanta ce si cum, important este ca din acest codex au disparut cateva pagini, care fiecare are o valoare inestimabila din toate punctele de vedere. Am vazut fotocopiile celor 4 pagini, le-am identificat ca parte din cele lipsa, fara a putea expertiza fara original. Intreband-ul unde este originalul si cand il pot vedea am primit un raspuns halucinant “probabil poimaine, sunt in Brazilia – maine ai avion la Madirid si de acolo la Rio”, Ce aventura! Seara pe care am petrecut-o cu Giancarlo am sa o tin minte pana in ultima zi a vietii mele. Pentru prima data in viata cand am avut posibilitatea de a cunoaste un “om al Renasterii” adevarat. Giancarlo s-a plimbat prin universuri de care nici macar nu auzisem, literatura, pictura, muzica. Nu sunt mare cunoscator de vinuri si nici un gastronom cine stie ce rafinat, dar vinul si masa la care am luat parte nu am sa o uit niciodata si bineinteles nici interpretarea magnifica a baladei no. 4 a lui Chopin de o frumoasa pianista imbracata in costumul Evei.

vila1

Ca sa scurtez povestea, paginile din Aleppo Codex erau un fals, nici macar unul de buna calitate, nu avea rost sa ma intorc in Italia, am zburat direct  la NY. Doi ani mai tarziu aflandu-ma in Itala am vrut sa-l vizitez, cu vocea lui de bonom ma anuntat ca la el prieteniile apropiate se termina in clipa cand afacerea a fost finalizata. Avea dreptate, probabil asa trebuie sa fie. Ieri am primit un telefon, am fost surprins ca stie ca sunt in Bucuresti, ma asigurat ca o stie din intamplare (nu l-am intrebat care), dar poate daca tot sunt in Bucuresti pot sa-l ajut. Omul lui ajunge maine la Bucuresti si poate-l ajut cu limba, cumparatorul nu vorbeste nici o limba de circulatie, am intrebat despre ce este vorba, a nimic are la Bucuresti un  client care vrea sa cumpere un Masaccio , cativa dolari, vreo 10 milioane, am intrebat cine, mi-a raspuns. Am baiguit cateva scuze explicand ca si eu tin la aceleasi principii  in legatura cu afaceri si prietenii. Adevarul este ca sunt ingrozit ca un om de felul cumparatorului poate sa-si permita un Masaccio, si ca un Masaccio incape pe mana unuia ca asta

Ziarul de Duminica – 5 28/02/2009

Posted by Theophyle in Ziarul de Duminica.
Tags:
comments closed

lavatory-lovestory-black-1In numarul de astazi vom citi cateva pagini scrise de oamenii buni pe care i-am intalnit pe drumul pe care vreau sa merg. Am intalnit-ope Nora , pe care o citesc intodeauna cu placere pe blogul ei,  Nora este o povestitoare in sensul cel mai gingas de “story-telling” literar pe care l-am citit in contemporaneitatea literara Romaneasca. L-am intlnit pe Dan Selaru , tot bolgher care stie sa puna punctul pe i,  cand cu cinism, si cand cu umor, intodeauna insa corect si argumentat.  Am reusit sa-mi conving niste prieteni si copii de prieteni sa-mi  mai scrie ceva cand au timp, dandu-va posibiliatea in acest numar sa o cititi pe frumoasa Mirela cu niste randuri de la Oscar, pe Prof.  Liviu Daniel si Dr. Jerry Zaleanu analizand niste chesti interesante. Sper ca saptamana viitore voi primi niste articole comandate de la prieteni. Primul de la Brussels, un articol interesant pentru cei care vor vota la alegerile Europarlamentare, articol de analiza in care vom vedea cam ce au facut alesi nostri acolo in ultimi 2 ani, si daca au meritat increderea noastra.   Al doilea articol la care se lucreaza de vre-o doua saptamani este un articol scris de un mare expert economic Roman-American, profesor de macro-economie la una din primele cinci universitati Americane, fost consilier economic al comisiei pentru relatii internationale ale Senatului American. Articolul va incerca sa ne explice care sunt problemele economice adevarate ale Romaniei si care ar putea fi rezolvarile posibile.  In rest continuam cu  o parte din rubricile cu care  ne-am obisnuit.

paper-5-promo1

O atentie sporita o acord situatiei Romanilor care traiesc si muncesc in Italia, amenintati miseleste de cativa compatrioti criminali, de indiferenta si incapacitate autoritatilor Romane de a contribui la rezolvarea problemelor criminalitati trnsfrontariere si de a asigura asistenta inclusiv impotriva populismul poticienilor Italieni in fata actiunilor huligane si fasciste al unora dintre Italieni. Tot in acest numar vom discuta despre “fosta”  criza a bugetului de criza, despre nesimtirea unor parlamentari care continua pe sest sa-si bage mana in buzunarul nostru. Bineinteles vom discuta de niscavai bogatani Romani care au dus indecenta la limitele absurdului. Toate articolele “culturale” se vor ocupa de mandria pe care totusi trebuie sa o simtim vorbind de Junimea, de Brancusi si de istoria francmasoneriei (adevarate) a Romanilor (in nici un caz a securistilor cu sortulete care se auto-denumesc astazi masoni). Cronicile Internationale sunt prezente si astazi. Un articol bun a lui Dan Selaru despre “Economia de Piata si Inutilitatea Votului in Lipsa Justitiei” si doua micro-eseuri a Norei Damian, “Cuţitul din teaca ficţiunii” si “Muzee şi trofee”.   Ca deobicei va urez un Weekend placut !

Har, Prorocire sau Viziune: H.G.Wells 25/02/2009

Posted by Theophyle in 1, Carte Moderna (sec 19-20).
Tags: , , ,
comments closed

Propun o lectura Preliminara pe Theo-Phyl Harul, Gratia Divina, Prezicere si Profetie (linkul pe titlu)

 Herbert George Wells (1866 – 1946), cunoscut mai bine ca H. G. Wells, a fost un scriitor englez, personalitate politica si sociala, cunoscut mai ales pentru cărţi science fiction. A publicat între 1895 şi 1901: „Maşina timpului”, „Insula doctorului Moreau”, „Omul invizibil”, „Războiul lumilor” şi „Primii oameni pe Lună”. A fost un scriitor prolific producând opere în multe genuri, incluzând nuvele contemporane, istorie şi comentarii sociale. A fost un socialist şi pacifist, operele sale devenind foarte politice şi didactice. Doar primele sale nuvele science fiction sunt foarte citite astăzi. Câteodată Wells şi Jules Verne sunt numiţi „Părinţii Science Fiction”.

Trebuie sa recunosc ca activitatea sociala si politica al lui Wells nu-mi surade de loc si este departe de a fi “my cup of tea”. Un om care a scris in New Statesman despre Stalin “I have never met a man more fair, candid, and honest” (Nu am intalnit niciodata un om mai cinstit, candid si onest”) nu poate sa-mi inspire mare apreciere si incredere. Nici pozitiile lui in domeniul Eugenismului nu sunt de apreciat (in special, astazi cand avem deja uneltele stintifice si medicale). Bineineles unele din pozitiile lui legate de votul popular si democratia in general, sunt poate interesante  in timpurile si locurile noastre   (scrutinul electoral limitat) s.a. Sf-ul Wellsian sufera astazi de o erodare, si a devenit copilaresc fata de scriitori contemporani. Si totusi, HG Wells a fost un vizionar si proroc al timpurilor moderne. Nu atat prin majoritatea lui beletristica,  cat prin doua carti care nu au fost primite cu mare succes de public dar au influentat savanti si oameni de stiinta proeminenti. Cele trei carti, despre care vreau sa vorbesca sunt “The World Set Free” (tradusa in limba Romana “Lumea Eliberata”), Shape of Things to Come (“Conturul Istoriei”, nu stiu daca a fost tradusa in Romania) si cartea lui ultimativa, “The World Brain” (“Creierul Mondial”, nu stiu daca  a fost tradusa in Romana )

hg-wells

Lumea Eliberata” (The World Set Free) – este o nuvela publicata in 1914. Cartea este una din cele mai exacte profetii care au fost facute si indeplinite in ceace priveste utilizarile fuziuni nucleare si posibilele aplicatii militare si civile. Fizicianul  Leó Szilárd a citit cartea in 1932, a fost convins de posibilitate unei reactii atomice  descrise in carte, in 1933 a reusit sa formuleze teoria “reactiei in lant” si a patentat-o”  in 1934. Cartea este inspaimantator de profetica. De citit.

Conturul Istoriei” (Shape of Things to Come) – nuvela SF publicata in 1933 mai putin profetica decat prima carte, insa proroceste cel de al doile razboi mondial si felul in care se va petrece.  Wells, propune o interesanta istorie alternativa cu elemente care s-au implinit si altele nu. Interesanta carte din prizma analizei istorice. Daca aveti timp, cititi-o.

Creierul Mondial” (The World Brain) – 100% prorocire, si/sau har, viziune intuitie. Carte se ocupa de o forma universala de pastrare si depozitare a tuturor informatiilor existente despre tot ce cunoaste omenirea. Acest depozit de informatii, va putea fi distribuit intr-o forma populara tuturor utilizatorilor de pretutindeni, intr-o Lingua Franca, pe care el o propune si in cartea precedenta, un fel de Engleza simplificata. Carte este impresionanta prin abundenta de impliniri de  sfarsit de secol 20. Este absolut necesara pentru oameni care doresc sa-si priveasca viitorul prin prizma trecutului. Din nefericire cartea nu a fost tradusa in limba Romana, si este aproape imposibil de gasit si in limba Engleza. Personal am platit 230 USD la Amazon pentru o copie veche. De citit, daca aveti cum.

In postarile viitoare vom vorbi si de alti proroci, cum ar fi Newton, Einstein, Hawking…

Nota: Nu folosesc forma Prooroc, Proorocire ( personal, nu-l aud pe al doilea o)

Pauza: Globalizarea Falticenilor 24/02/2009

Posted by Theophyle in Ziarul de Duminica.
Tags: , ,
comments closed

Azi intr-o librarie centrala din Bucuresti am avut un dejavu al unei intamplari mai vechi de prin 2003, petrecuta la NY. Episodul newyorkez  a avut loc in preajma sarbatorilor de iarna cam intre ziua Recunostintei si Craciun.  In perioada sezoniera de cumparare a cadourilor ma aflam intr-o librarie pozitionata intre strazile  76-77 in Manhattan, librarie in care cumpar deobicei majoritatea cartilor in State. La coada inaintea mea doua doamne, una mai tanara cealata de o varsta nedescifrabila (femeile frumoase si foarte urate nu au varsta, asta era urata). Dialog : “de ce ai nevoie de cartea asta? “ “i-mi trebuie in semestru urmator, este parte din bibliografie”, “si ce nu poti sa o iei de la biblioteca?”, “nu, la biblioteca nu se da, trebuie citit pe loc”. Am inceput sa deslusesc limbajul doamnei mai urate un clar accent evreiesc de Brooklyn cu  intonatii usoare de origine moldoveneasca.    “ Cum il cheama pe asta?”, “asta care?” , “asta de a scris cartea”, …” asta e Roman”, “ de unde poti sa sti tu, toti la tine sunt sau evrei sau romani, sau ambele, si toti din Falticeni”, “nu vezi proasto ca are un nume cu escu”, “poate sa fie si italian”, “nu poate, daca era italian, se termina cu o”. Aici necuratul si-a bagat coada, si in dorinta de a conversa cu nu prea numerosi mei cititori ma trezesc vorbind. Graiesc in engleza “aveti dreptate doamna, sunt roman”. Intorcandu-se spre mine doamna urata, se uita cu stupoare cand la mine cand la tanara insotitoare cand la carte.  Si atunci vine prima intrebare fulgeratoare “sunteti tatal autorului?”, “nu doamna sunt autorul”. “Aratati alfel, mai tanar”, “aveti dreptate eram mai tanar, vedeti viata, mai imbatranim”, a doua intrebare fulgeratoare “ de ce cartea este atat de scumpa ?”, “nu stiu doamna, nu le vand eu, eu doar le scriu”. Le urez sarbatori fericite si ma indepartez, aud din spate “cu banii pe care-i face din povestile astea, trebuia sa arate mai bine”. Finalul episodului newyorkez. Episodul Bucurestean. Stau la coada, intra o domnisoara imbracata in tricolorul Romaniei, adica cizmulite rosii, bluza albastra (un fel de siclam) si o jeaca galbena. Se duce la casiera si intraba daca carte lui….  a venit   din America, …. eram eu. In nici un caz nu am crezut ca cititoarele mele arata, cum sa spun, atat de tricolore. Curiozitate si firea omeneasca (vanitatea bate-o vina) inca odata ma face sa ma adresez, “domnisoara scuzati, cartea este pentru dumneavostra?, stiti ma intereseaza cartea”, “nu domle eu locuiesc la Falticeni si la noi nu se poate procura, e pentru var-meu din Chisinau, el invata acolo la Unversitate, si are nevoie sa copieze niste lucruri din carea asta”, “aha”, “ nu stiu ce naiba, asta nu scrie in Romaneste, ca-i Roman dupa nume”, “ poate traieste in America, incerc eu”, raspuns fulgerator “pai cum nu? Cu un milion jumate pe carte cum sa nu locuiasca acolo”, “uitati-va, carte costa doar 20 de dolari, drumul costa”, “da de ce il aperi dumneata, esti tatal lui”. Tac milc si incerc sa ma indepartez. Fata scoate din poseta un teanc destul de gros de bacnote de  500 de lei si plateste. Se intoarce spre mine  “ nu trebuie sa vanda asa de scump, ca noi suntem saraci aici in Romania”. Am inceput sa inteleg globalizarea. Inca un lucru, cei din Falticeni au legaturi mistice cu cartile mele, probabil!

25/02/2009 01:45  

Pe Theo-Phyl puteti citi „Renasterea: Un Furt Istoric”

Milton–Paradisul Pierdut (2) 24/02/2009

Posted by Theophyle in 1, Renastere.
Tags: , , , , , , ,
comments closed

In 1667 Paradisul Pierdut a fost publicat intr-o structura de 10 carti. A doua editie publicata in 1674 continea deja 12 carti, la fel ca Eneida lui Virgil  aspiratie pe care Milton si-a asumat-o posterior scrieri poemului. Desi cartea se ocupa de teme Crestine, Milton se foloseste si de motive  pagane din mitologia Greaca intr-o naratiune total Crestina. Milton a simtit un conflict intre providenta divina si liberul arbitru pe care la considera nereconciliabil. Paradisul Pierdut nu accepta dogmele timpului legate de Trinitatea Crestina (Sfanta Treime) nici  raspunsurile pe care le da Crestinismul in materie de destin si predestinare. Milton se considera parte in conflictul de neconceput (lui) intre cea ce biserica in contemporaneitatea poetului reprezenta  si cea ce de fapt a fost.

p_lost-post_2

Poemul “Paradisul Pierdut” se desfasoara intre doi vectori literari, primul este poveste lui Adam si Eva, al doilea este povestea  Satanei (Lucifer), personaj cu state vechi in poezia Renasteri, in special a lui  Dante Alighieri. Povestea lui Lucifer incepe dupa infrangerea suferita si surghiunirea colectiva cu toti ingeri decazuti, in iadul denumit Tartarus (ro. Tartaria).   Lucifer aduna toti draci in capitala Tartariei, un loc denumit Pandemonium (ro. Pandemona), o interesanta etimologie are Pandemona, cuvantul a migrat de la sensul “micul inger “ din Greaca lui Euripide, la Παν-δαιμον-ειον, adica   „asezamantul-cu-draci” (toti draci?!), in apocrifa Noului Testament. Infine, Lucifer i-si aduna capeteniile, pe Mamon (personificarea Crestina a lacomiei) Belzebut (Beelzebub, Ba’al-zebuv, zeul semit al razbunari) Belial (eb. neleguitul) si Moloh ( zeul Fenician caruia Cartaginezi jertfeau prunci). Aceasta adunare hotaraste sa otraveasca noul taram constituit de Dumnezeu, gradina Edenului (paradisul). In paralel Milton povesteste povestea lui Adam si Eva, complet diferita de povestea biblica. Adam si Eva sunt o pereche obisnuita, sunt tineri si frumosi au pasiuni, dorinte, ei au caractere diferite, fac sex. Lucifer reuseste sa o corupa pe Eva “gadiland” vanitatea si dorinta ei de independenta (discursul lui Lucifer este aproape feminist, sa ma scuze doamnele). Adam este prezentat ca un adevarat pacatos, care dupa ce a aflat  de nenorocirea cu marul din pomul intelepciuni, trage o partida de sex cu doamna Eva, pentru prima data incercand sntimente cunoscute noua muritorilor: rusine, invidie, pasiune. Dumnezeu se arata razbunator, un inger il ia pe Adam la un “tur in viitor”, viziunea potopului si a necazurilor omenesti este sumbra, singura speranta este redata la sfarsitul acestei macabre viziuni cu episodul iertari prin jerfa lui Iisus. Adam si Eva sunt codusi de Arhanghelul Mihael la iesirea din paradis. Dumnezeu se transforma din tatal iubitor si intodeauna fizic prezent in Eden, intr-o divinitate omniprezenta, dar departata si critica si capricioasa.

p_lost-post_3

Despr continultul celor 12 carti, limbajul si metaforele folosite, si o mica prezentare teologica ne vom ocupa in a treia postare (si ultima) pe acest subiect.

%d blogeri au apreciat asta: