Emanuel Swedenborg – Revelatia din Vis

In 1743, Swedenborg la varsta de 55 de ani, a inceput o calatorie stiintifica din care nu se va mai intoarce niciodata. Fiind in mijlocul lucrarii sale „Regnum animale” (Regnul Animal), Swedenborg, seful catedrei de matematica de la universitatea din Upsala (una din cele mai bune ale vremii) , cere o perioada de vacanta pentru documentare. Emanuel Swedenborg fusese numit profesor la aceasta cu 19 ani in urma la varsta de numai 35 de ani. Desi Swedenborg (ca si profetul Moise) a avut o deficienta orala complicata,  destul de bâlbâit, el a fost considerat un profesor exceptional. Din punct de vedere stiintific Swedenborg reusise sa-si faca un renume care trece cu mult granitele tarii sale. Aceasta deficienta de vorbire era compensata de Swedenborg cu un talent scriitoricesc remarcabil. Aflandu-se in Olanda, in aceasta calatorie de documentare stiintifica are o revelatie, pe care el o considera divina. Revelatia si cele 286 de vise care o urmeaza ii schimba total atitudinea fata de religia pe care o confesa (cea Luterana). Nu suntem siguri ca au fost 286, deoarece putem izola cu siguranta numai 96, restul fiind probabil comentariile lui despre aceste vise. Daca primele vise sunt clar aleatorii, urmatoarele sunt fara de indoiala induse de Swedenborg. In Aprilie 1745 la Londra, Swedenborg are o noua revelatie in care el il  intalneste pe Dumnezeu, si la fel ca Enoh are “posibilitatea” de a vizita “lumile divine”. In 1747 el incepe sa invete ebraica pentru a citi in original Biblia. In decursul a 7 ani el scrie  opera lui teologica principala „Arcana Cœlestia” (“Secretele Cerului – Heavenly Secrets„). Editia pe care o am eu (cea mai apropiata de cea originala, scrisa in latina) tradusa in limba engleza, cuprinde 10 volume cu un total de aprpoximativ  6000 de pagini. Independent de continutul ei teologic, importanta acestei opere este imensa. Este singura lucrare literara in epoca moderna (sec. XVIII-lea) care ne poate descrie cu exactitate “subsolurile” unei revelatii. Ca a  existat aceasta revelatie sau nu, parerile au fost impartite atunci ca si in zilele noastre.  In 1770 la varsta de 82 de ani, Swedenborg calatoreste inca o data la Amsterdam (locul in care au inceput visurile) si completeaza aceasta monumentala opera cu un epilog numit “Vera Christiana Religio” (Adevarata Religie Crestina), pe care un om religios nu are cum sa nu o iubeasca , chiar daca nu este acord cu tezele emise. Aceasta carte este un monument de bunatate umana si credinta in Dumneze, ori care ar fi El. 

In 1772 la varsta de 84 de ani, moare la Londra si este ingropat acolo. Dupa doua secole (si ceva) osemintele lui sunt repatriate si re-inhumat langa marele botanist suedez Carolus Linnaeus. Din nefericire cativa biografi contemporani lui si bineinteles si din cei mai moderni neaga revelatia lui, aratand influente medievale inclusiv neo-Platonice (Plotinus). Criticul suedez Olof Lagercrantz (un fel de Manolescu al lor), considera opera lui Swedenborg „un poem despre o tara indepartata si straina, cu reguli si obiceiuri ciudate„. Un idiot. Alti biografi si critici clasici si moderni acuza o cadere psihica sau o afectiune mentala, care ar fi cauzat departarea lui de stiinta si caderea lui in religiozitate mistica.

Emanuel Swedenborg a considerat lucrarile lui ca lucrari revelatorii Crestine, care constitue de fapt un adevarat crestinism.  Lucrarile lui Swedenborg au zăpăcit generatii de teologi, in special pentru ca el nu le-a considerat teologie ci reinterpretare autentica, bazate pe experiente lui personale. Interpretarea lui asupra Trinitatii este aproape cabalistica. El il vede pe Hristos drept ipostaza materiala a Divinitatii spirituale. Oricare ar fi tezele lui Swedenborg, un singur lucru il accept fara nici o ezitare, Biblia a transformat omul dintro entitate materiala intr-una spirituala. Trebuie sa semnalez o alta lucrare superba a lui Swedenborg, tradusa in limba Romana sub numele “Despre iubirea în cuplu” (Deliciae Sapientiae de Amore Conjugiali – Conjugial Love – 1768). Carte absolut surprinzatoare, luand in considerare ca Emanuel Swedenborg nu a fost niciodata casatorit, un mic fragment din traducerea romaneasca:

“…Starea de a continenţă sexuală este de preferat stării de abstinenţă. Faptul că starea de continenţă este de preferat este din cauză că această stare există încă din momentul creaţiei; originea acestei stări este mariajul dintre bine şi adevăr; pentru că îi corespunde căsătoria dintre Dumnezeu şi Biserică; pentru că Biserica şi iubirea în cuplu îi sunt companioni constanţi; pentru că utilitatea ei este mai bună decât a tuturor celorlalte lucruri din creaţie, şi din această cauză propagarea rasei umane se face într-o anumită ordine, şi de asemenea cea a raiurilor angelice, care îşi au originile în rasa umană. Şi mai putem adăuga aici că relaţia de cuplu reprezintă completitudinea omenească; pentru că prin relaţia de cuplu omul devine complet, după cum veţi putea vedea în capitolul următor. În celibat, toate aceste lucruri lipsesc.

Dacă se face afirmaţia că starea de abstinenţă este mai bună decât starea de continenţă, şi dacă este supusă unei analize care ar putea primi aprobare şi ar putea fi confirmată, rezultatul acestei confirmări ar fi că mariajele nu sunt sfinte şi nici caste, şi că, în cazul femeilor, doar acele femei care se abţin de la căsătorie şi jură virginitate permanentă sunt caste; şi, mai mult, cei care jură că nu se vor căsători niciodată, care se fac abstinenţi pentru a moşteni împărăţia lui Dumnezeu; multe alte concluzii care, venind dintr-o frază care nu este adevărată, nici ele nu sunt adevărate. Cei care ei înşişi aleg să fie continenţi de dragul împărăţiei lui Dumnezeu sunt cu adevărat spirituali, fiind cei care, în relaţia de cuplu, se abţin de la păcatele desfrâului şi adulterului….” Deliciae Sapientiae de Amore Conjugiali – 1768

Un fragment din “Despre Credinta” :

“…În zilele noastre, prin credinţă se înţelege ideea că un aspect este într-un anumit fel, pentru că aşa ne învaţă Biserica şi pentru că acel lucru nu este evident pentru înţelegerea noastră. Căci se spune astăzi: „Crede şi nu te îndoi”. Dacă răspunzi: „Nu înţeleg”, ţi se spune că acesta este şi motivul pentru care acel lucru trebuie crezut. De aceea, credinţa din zilele noastre este o credinţă în ceea ce nu este înţeles şi de aceea poate fi numită credinţă oarbă; şi cum ea este transmisă de la o persoană la alta, ea are un caracter istoric. În cele ce urmează vom vedea că aceasta nu este de fapt adevărata credinţă spirituală. Credinţa autentică este o recunoaştere a faptului că un anumit aspect este aşa pentru că este adevărat. Iar cel care are o credinţă autentică gândeşte şi vorbeşte astfel: „Acest lucru este adevărat şi de aceea îl cred.” Credinţa este în legătură cu adevărul şi adevărul este corelat cu credinţa. Mai mult, dacă un asemenea om nu înţelege că un lucru este adevărat, el spune: „Nu ştiu dacă acest lucru este adevărat sau nu; şi deci încă nu îl cred. Cum să cred ceva ce nu înţeleg? Ar putea să nu fie adevărat.”

Poate ne vom mai intalni cu aceasta “credinta” din visuri intr-o postare urmatoare