Theophyle Books Blog

Milton–Paradisul Pierdut (2) 24/02/2009

In 1667 Paradisul Pierdut a fost publicat intr-o structura de 10 carti. A doua editie publicata in 1674 continea deja 12 carti, la fel ca Eneida lui Virgil  aspiratie pe care Milton si-a asumat-o posterior scrieri poemului. Desi cartea se ocupa de teme Crestine, Milton se foloseste si de motive  pagane din mitologia Greaca intr-o naratiune total Crestina. Milton a simtit un conflict intre providenta divina si liberul arbitru pe care la considera nereconciliabil. Paradisul Pierdut nu accepta dogmele timpului legate de Trinitatea Crestina (Sfanta Treime) nici  raspunsurile pe care le da Crestinismul in materie de destin si predestinare. Milton se considera parte in conflictul de neconceput (lui) intre cea ce biserica in contemporaneitatea poetului reprezenta  si cea ce de fapt a fost.

Poemul “Paradisul Pierdut” se desfasoara intre doi vectori literari, primul este poveste lui Adam si Eva, al doilea este povestea  Satanei (Lucifer), personaj cu state vechi in poezia Renasteri, in special a lui  Dante Alighieri. Povestea lui Lucifer incepe dupa infrangerea suferita si surghiunirea colectiva cu toti ingeri decazuti, in iadul denumit Tartarus (ro. Tartaria).   Lucifer aduna toti draci in capitala Tartariei, un loc denumit Pandemonium (ro. Pandemona), o interesanta etimologie are Pandemona, cuvantul a migrat de la sensul “micul inger “ din Greaca lui Euripide, la Παν-δαιμον-ειον, adica   „asezamantul-cu-draci” (toti draci?!), in apocrifa Noului Testament. Infine, Lucifer i-si aduna capeteniile, pe Mamon (personificarea Crestina a lacomiei) Belzebut (Beelzebub, Ba’al-zebuv, zeul semit al razbunari) Belial (eb. neleguitul) si Moloh ( zeul Fenician caruia Cartaginezi jertfeau prunci). Aceasta adunare hotaraste sa otraveasca noul taram constituit de Dumnezeu, gradina Edenului (paradisul). In paralel Milton povesteste povestea lui Adam si Eva, complet diferita de povestea biblica. Adam si Eva sunt o pereche obisnuita, sunt tineri si frumosi au pasiuni, dorinte, ei au caractere diferite, fac sex. Lucifer reuseste sa o corupa pe Eva “gadiland” vanitatea si dorinta ei de independenta (discursul lui Lucifer este aproape feminist, sa ma scuze doamnele). Adam este prezentat ca un adevarat pacatos, care dupa ce a aflat  de nenorocirea cu marul din pomul intelepciuni, trage o partida de sex cu doamna Eva, pentru prima data incercand sntimente cunoscute noua muritorilor: rusine, invidie, pasiune. Dumnezeu se arata razbunator, un inger il ia pe Adam la un “tur in viitor”, viziunea potopului si a necazurilor omenesti este sumbra, singura speranta este redata la sfarsitul acestei macabre viziuni cu episodul iertari prin jerfa lui Iisus. Adam si Eva sunt codusi de Arhanghelul Mihael la iesirea din paradis. Dumnezeu se transforma din tatal iubitor si intodeauna fizic prezent in Eden, intr-o divinitate omniprezenta, dar departata si critica si capricioasa.

Despr continultul celor 12 carti, limbajul si metaforele folosite, si o mica prezentare teologica ne vom ocupa in a treia postare (si ultima) pe acest subiect.

Esoterica Literara: Milton–Paradisul Pierdut (1) 23/02/2009

John Milton (1608 – 674) a fost cel mai mare poet poet englez din toate timpurile , poemul sau epic în versuri albe Paradise Lost (Paradisul Pierdut)  reprezintă una dintre pietrele de temelie ale literaturii engleze.

John Milton a fost educat la St. Paul’s School şi Christ’s College, Cambridge, Milton,  poet, academic si cercetator  a dorit  să creeze opere de talia epopeilor clasice. În cursul anilor petrecuţi la Cambridge, Milton a scris poezie atât în limba latină, cât şi în limba engleză, inclusiv oda On the Morning of Christ’s Nativity (În dimineaţa naşterii lui Isus Cristos , 1629). Dezgustul său faţă de dogmatismul din ce în ce mai accentuat din cadrul bisericii engleze a constituit motivul pentru care Milton a renunţat mai târziu la planurile sale de a deveni preot.

Milton editeaza primul sau volum de poezie in 1646, pentru ca pana la Paradisul Pierdut sa fie prins mai mult de viata politica si framantarile care zguduiau Anglia. Dupa executia regelui Charles I, in 1649, lucreaza pentru Commonwealth (Anglia republicana), ca secretar de stat, iar pentru urmatorul deceniu va fi principalul propagandist al regimului condus de Oliver Cromwell. Ceea ce nu avea sa ii aduca nimic bun odata cu Restauratia. Regimul lui Carol al II il intemnita. Este eliberat conta unei sume de bani uriase care-l falimenteaza.

Milton a scris cele zece volume (care vor deveni 12, pana la sfarsit) ale Paradisului Pierdut intre 1658 – 1663, proiect mai vechi, datand din 1640, nici chiar poetul nu putea banui  ce de fapt el  lucreaza la unele dintre cele mai mari poeme din toate timpurile, care va schimba radical literatura engleza. Din pacate pentru Milton, pana in 1652 isi pierde complet vederea, si este nevoit sa dicteze o mare parte din poem, o adevarata performanta tinand cont de subiect si dificultatea limbajului. Este ajutat cand si cand de prieteni si familie, lipsit de bani pentru a angaja permanent pe cineva, lucreaza mai ales noaptea sau dimineata devreme, singur, repetandu-si si cizelandu-si neincetat versurile pana cand le poate dicta cuiva. Modifica in permanenta ceea ce „scrisese”, asa ca intr-o zi buna ajungea sa definitiveze abia 15 – 20 de versuri, daca si rabdarea celui ce juca rolul de secretar rezista. Singurul manuscris pastrat este un astfel de manuscris dictat, pregatit sub supravegherea lui Milton pentru tiparul primei editii, avand cel putin cinci serii de corecturi. Din fericire, desi de regula astfel de manuscrise erau aruncate, acest a fost pastrat.  Milton a vandut manuscrisul si dreptul de publicare editorului Samuel Simmons pentru zece lire sterline. Cartea a aparut in noiembrie 1667, intarzierea datorandu-se crizei de hartie si incendiului care devastase Londra in 1666. Aceasta prima editie a aparut in aproximativ 1300 de exemplare, fiecare volum costand trei silingi – un pret destul de ridicat – dar intregul tiraj s-a vandut in urmatoarele 10 luni

Ideologia lui Milton – Milton este un reprezentant de frunte al Renasteri (tarzii) Engleze. La fel ca toti scriitori Renasteri, Milton incearca sa reconcilieze filozofia clasica  cu Crestinismul. Se poate spune despre Milton care paraseste biserica Catolica pentru a practica Protestnatismul, devine un idiosinncretic care-si formeaza o doctrina Crestina proprie, puritan in subiectele de constiinta, adept al divortului, si mai tarziu al poligamiei cu pareri extrem de hetrodoxe (invers de ortodox) in legatura cu Trinitarismul Crestin. Milton devine un monist convins (concepţie conform căreia în univers există o singură substanţă, si de fapt Divinitatea poate lua infatisari diferite si se poate manifesta diferit, explicand astfel diversitatea religioasa), lucru care ne poate deslusi  unele aspecte extrem de esoterice ale  “Paradisului Pierdut”.

Milton a influentat profund arta engleza in toatea manifestarile ei. Wiliam Blake (pictor si poet), Paul Gustave Doré (pictor si sculptor francez) si Eugène Delacroix (pictor fracez) au produs capodopere pe temele abordate de Milton in “Paradisul Pierdut”. Mari autori ai limbii engleze, George Eliot , Thomas Hardy, T. S. Eliot si  Ezra Pound au fost influentati profund de Milton.  Harold Bloom, in “Anxietata  influentei” (carte pe care o vom recenza in curand) scrie: „Milton este problema orice teorie si istorie a influentei poetice a limbi engleze” pg. 33

Voi posta in fiecare din cele trei postari programate lui Milton, cateva din superbele ilustratii a lui Black. John Milton este unul din cei mai ezoterici autori pe care-i cunosc, In “Paradisul Pierdut”, el adopta o majoritate curioasa (nu cred ca a cunoscut Carte lui Enoh) a tezelor enohiene in cea ce priveste decaderea ingerilor pacatosi,  pacatul original si Divinitatii descrise de Enoh. Cum si ce vom vedea in postarile viitoare.