jump to navigation

Viata in Pustiu – 4 / Latrun – 2 21/08/2009

Posted by Theophyle in In Desert.
Tags: , , , , ,
comments closed

Dupa doua zile petrecute la Ierusalim in casa unui bun prieten, medic la un spital universitar si un distins profesor, dupa nenumarate ori in care am povestit aventura de la Mar Saba si viitoarele mele calatorii in spatiul monahic, am hotarat sa ajung la Latrun. Pe drum spre Lartrun, bunul meu prieten, ateist convins, m-a anuntat cu delicatete ca are un prieten exceptional care este expert in cazuriile crizei “mid-life,” de care eu probabil sufar. Dupa vreo jumatate de ora aproape de Latrun aproape ca l-am convins ca ceea ce intentionez este o simpla documentare si nimic mai mult si ca sa nu ma duca la nici o secta periculoasa care mi-a spalat creierul, ci la o manastire catolica extrem de respectabila pe care prin mari manipulatii am reusit sa-i conving sa ma gazduiasca o saptamana. Ne-am despartit cu prietenie, eu stiind cu siguranta ca nu l-am convins intru totul.

180-1

Am ajuns la manastire pe la ora 11, am fost primit cu caldura de fratele Patrick, care era fratele usier. Fratele usier intr-o manastire trapista este cel care are dezlegare de a discuta cu vizitatorii sau cu oricine are treaba cu manastirea. Prima mare surpriza este ca acesti calugari vorbesc, adevarat extrem de putin,  si numai daca este absolut necesar. Regulamentul lor este regulamentul consacrat de Sf. Benedict (480 – 547 d.Hr) care este parintele spiritual al monasticismului catolic. Sf. Benedict a format acest regulament dupa vizita pe care a facut-o in Egipt si a cunoscut monasticismul Copt. Regulamentul Sf. Benedict nu-mi era strain asa cum nu este strain oricarui teolog – 73 de capitole scurte care trebuie sa reglementeze viata unei manastiri. Acest regulament a fost amendat la La Trappe Abbey in Franta pe la mijlocul secolului al XVII-lea, devenind mai dur decat cel obisnuit. Asadar, trapistii vorbesc, extrem de putin, dar vorbesc. De obicei intre ei se folosesc de semne usor de inteles pentru ca de fapt sunt extrem de explicite.

180-2
Dupa ce fratele usier mi-a explicat ca staretul Fratele Gilbert doreste sa se intalneasca cu mine peste doua ceasuri, am incercat sa dau fratelui toata aparatura electronica, ceasul, celularul etc. A suras si mi-a comunicat cu o ironie fina ca nu este nevoie si ca numai sunt rugat sa nu ma folosesc de celular in timpul slujbelor religioase si ar fi bine daca pot sa-l inchid, dupa ce i-am explicat ca celularul meu nu suna ci numai vibreaza (extrem de nou pe atunci), i-am aratat cum si s-a distrat copios, a hotarat ca telefonul meu este un telefon trapist.

180-3

Fratele Patrick m-a condus spre chilia mea, explicandu-mi ca din nefericire nu au chilii pentru oaspeti. L-am linistit, explicandu-i ca vin de la o manastire destul de severa. M-a intrebat scurt, crezi? Cateva minute am inteles sensul intrebarii. Cu cat erau mai frumoase spatiile publice, cu atat mai severe erau chiliile monahale 3.5 x 2.5  pat, masa, scaun, o cana mare de apa si un pahar. Crucifix pe perete si o biblie  la captaiul patului de lemn. Patul fara saltea, cu 2 paturi una de dormit pe ea si a doua de acoperit, fara perna.  Chilia ortodoxa – hotel de 5 stele fata cea pe care am primit-o aici. Aveam o rasa alba calugareasca intinsa pe pat, desi nu eram obligat bineinteles ca am imbracat-o. Greseala, greseala mare. Rasa benedictina pe pielea goala este exact ca o camasa de glaspapir.

180-4

Postarea viitoare  despre intalnirea cu staretul Gilbert.

Viata in Pustiu – 3 / Latrun – 1 17/08/2009

Posted by Theophyle in 1, In Desert.
Tags: , , , , ,
comments closed

Aici titlul nu prea merge, pentru ca manastirea din Latrun nu are nici o legatura cu pustiul. Manastirea din Latrun este localizata intr-o regiune din cele mai frumoase din Tara Sfanta.  La capatul vestic al campiei Ayalonului, manastirea din Latrun “pazeste” defileul care traseaza drumul antic de pe coastele Marii Mediterane spre Muntii Ierusalimului, aceasta campie insotind poporul lui Israel in toata istoria lui. De la razboiul lui Iosua, urmasul lui Moise cu Amoraiti, cand triburilor israelite intrau in Canan si pana la razboiul de independenta al Israelului in 1948, unde alta capetenie de felul lui Iosua a fost ranit (Aric Sharon), aceasta campie a vazut multe razboaie si mult sange a fost varsat pe acele pamanturi. Egipteni, evrei, filistini, amoriti, moabiti, asirieni, persani, greci, romani, arabi, cruciati europeni, bizantini, turci otomani, inca odata arabi si inca o data evrei, toti au ingrasat cu sangele lor aceasta campie.

177-1

Coborand dinspre Ierusalim se intinde in fata ta la iesirea din defileu niste dealuri care ingradesc o campie intinsa pana la malurile Marii Mediterane, pe care intr-o zi senina o poti vedea de pe aceste dealuri.   In partea vestica a acestei campii doua mari cladiri, prima o fosta citadela construita de Britanici in aceasta strategica pozitie (astazi muzeu militar si monument comemorativ al trupelor blindate israeliene) si a doua cladire, mai impunatoare ca prima, este cladirea manastirii trapiste Latrun. Pe dealurile nord-estice ale campiei Ayalon se intinde Modiinul, pamantul natal al Macabeilor biblici.  Ce istorie au aceste locuri, ce istorie.

177-2

Numele de Latrun este disputat, sunt unii care-l considera ca numele “talharului cel bun”, crucificat impreuna cu Iisus amintit in Evanghelia dupa Luca 23:40-43 (bonu Latronis – bunului talhar). Sunt altii care stiu ca adevarata etimologie provine de la fortareata Tempilera, Le toron des chevaliers (castelul cavalerilor) , prin coruperea lui in limba bastinasilor.

177-3

Latrunul se afla la 30-35 de Km vest de Ierusalim. Manastirea a fost costruita in 1890 de calugari francezi cisterciani trapisti din ordinul Sf. Benedict ( au jurat tacerea in viata lor zilnica). Ei nu au voie sa primeasca nici daruri, donatii sau pomeni. Acest ordin trebuie sa-si gaseasca existenta prin lucrarea pamantului. Trebuie sa subliniez ca acesti calugari isi castiga existenta cu onoare deosebita. Viile lor intinse dau unul din cele mai bune si mai rare vinuri existente, la fel ca plantatiile de maslini din care extrag un excelent ulei de masline. In timpul primului razboi mondial, turcii-otomani au alungat calugarii si au ras manastirea. Manastirea a fost refacuta in forma actuala in 1927.

177-4

Pentru a intelege diferentele dintre Ortodoxie si Catolicism, trebuie vizitate doua manastiri, una ortodoxa si imediat dupa aceea una catolica, si atunci ar fi clara diferenta si pentru un neinitiat. Diferenta este enorma, nu prin felul de viata al calugarilor, ci felul de a gandi credinta. Voi incerca sa deslusesc in vitoarele doua postari aceasta diferenta sper voi reusi fara sa enervez pe nimeni. Parerile nu sunt pentru sau contra ci pentru o mai buna intelegere a societatilor din care fac parte aceste sublime institutii monahale.

177-5

Daca intr-o manastire Ortodoxa suprafetele comunale si cel monahale nu difera prea mult, intr-o manastire Catolica, diferentele sunt enorme. Comunalul catolic este sublim, elegant si impunator, spatiul privat al calugarului este sarac si penitent aproape spartan, mult mai auster decat cel al ortodocsilor. Curatenia este absoluta si fara fir de praf, la Mar Saba nu cred ca aceleasi superlative ar fi potrivite. Doua lumi Vest si Est, se reflecta pana si in existenta cea mai pura posibila.

177-6

Dupa o saptamana de foame ma asteapta o saptamana de tacere, interesant itinerariu mi-a aranjat Monseniorul.

%d blogeri au apreciat asta: