Pauza: Imunitatea unui organism numit Ţara 01/08/2009
Posted by Theophyle in 1, Pauza.Tags: Imunitate, Jurnalism, Leucocite, Macrofag
comments closed
Sub titlu – In cautarea unui Macrofag
Leucocitele, sau celulele albe, sunt celule ale sistemului imunitar care apără organismul de boli infecţioase şi corpuri străine. Există mai multe tipuri de leucocite, toate fiind produse de celule din măduva osoasă. Leucocitele se găsesc în tot corpul, inclusiv în sânge şi în sistemul limfatic.
Macrofag – Celula mare, avand proprietatea de a ingera si distruge particulele mari (celule lezate sau batrane, particule straine, bacterii) prin fagocitoza. Macrofagele constituie primul mecanism de aparare celulara impotriva agentilor infectiosi. Ele sunt gasite in toate tesuturile.
Fagocitoza este un proces prin care fagocitele sau diferite alte microorganisme înglobează particule străine (particule microscopice, microorganisme patogene, celule sau componente ale celulelor moarte), folosind membrana celulară şi formând în acelaşi timp un fagozom.
Adeziunea – membrana celulei fagocitare aderă la membrana particulei ce urmează a fi ingerată, etapă datorată lectinelor de pe suprafaţa microorganismului; Ingestia – invaginarea particulei străine şi formarea fagozomului; Digestia – realizată de enzime intercelulare. Fagocitoza este cel mai adesea însoţită de o creştere brutală a consumului celular de oxigen. Unele macrofage sunt capabile după inducţia unei NO sintaze de a produce derivaţi nitraţi, în special monoxid de azot prin oxidarea argininei. Monoxidul de azot format duce la distrugerea bacteriilor, paraziţilor, precum şi a fungilor.
Pana aici biologia. Aceasta postare poate fi interpretata ca material informativ sau poate fi interpretata ca pamflet. Pamflet ar fi daca am hotari sa transformam organismul care are nevoie de imunitate intr-o tara si un popor care locuieste in acea tara. Tot pamflet ar fi daca am cauta un partid al celulelor albe care sa produca acel Macrofag care trebuie sa curete tara de celulele lezate de securism, sau batranele celule comuniste, particulele straine provenite de la rasarit si de bacterii parazite care sunt rezultatul a 20 de ani de tranzitie. Este adevarat in procesul de contact (adeziune) pe care-l impune fagocitoza, miroase urat – monoxidul de azot este urat mirositor si doare cand aceasta substanta omoara “parazitii”, totusi acest proces este necesar, fara el organismul poate deceda. Canditi-va cu totii cam cine ar putea fi marele Macrofag. 🙂
Science – Un Jurnal ! 29/07/2009
Posted by Theophyle in 1, Jurnalism.Tags: Jurnalism, Jurnalul Science
comments closed
Science este un jurnal american de ştiinţă, înfiinţat în anul 1880 de John Michaels, cu ajutorul financiar a lui Thomas Edison si Alexander Graham Bell. Science este publicat săptămânal şi este cel mai răspândit jurnal săptămânal de ştiinţă şi considerat, impreuna cu “Nature” cele mai prestigioase publicatii ştiinţifice din lume.
In vremurile in care invatamantul univesitar romanesc se afla acolo unde este, am hotarat sa familiarizez cititorii blogului meu cu acest superb jurnal stiintific si din cand in cand sa public recenzii ale unor articole cu impact major aspra vietii noastre cotidiene. Pe blogul Theo-Phyl am inaugurat astazi acest “obicei” cu un subiect interesant, sper eu.
Jurnalul Science este un jurnal peer-reviewed (recenzat colegial) cu un numar de aproape 150,000 de abonati si aproximativ 1 milion de cititori. Aproximativ 40% din savantii corespondenti ai revistei sunt din afara SUA. Jurnalul publica aproximativ intre 7-10% din articolele primite. Ciclul de acceptare al unui articol in Science poate ajunge la 6 luni. Coeficientul de impact combinat, in anul 2007 este de 48,78% pozitionandu-l pe locul al 2-lea, dupa Nature, jurnalul concurrent principal. Nature, insa are un numar mult mai mic de abonati si cititori. Cele doua publicatii competitoare au primit in 2007 impreuna premiul Printului de Asturia.
Multi dintre premiatii Nobel au publicat in acest jurnal de la Albert Einstein, pana la cei care au descifrat genomul uman. In februarie 2001, jurnalul Science impreuna cu Nature au publicat structura genomului uman. Printre marile lor realizari se numara: in 2003 – energia neagra, 2004 – un articol despre programul de cercetare al planetei Marte , 2007 – variatia genomului uman.
Din 1995, jurnalul are un site in care pot fi citite rezumatele si editorialele publicate saptamanal si cateodata, articole de interes de masa. Dupa ultimele cautari personale nu am gasit in ultimii 20 de ani nici un savant de origine romana, care a publicat in acest jurnal. Pacat. Asa cum am spus, la inceputul postarii mele, voi incerca din cand in cand sa recenzez articole interesante, care sunt publicate in acest jurnal. Vom putea afirma ca avem un invatamant universitar de elita cand si savanti romani vor fi publicati in paginile Science si Nature.
Christopher Buckley si Satira Casei Albe 22/07/2009
Posted by Theophyle in Carte Contemporana (sec. 20-21).Tags: Christopher Buckley, Critica Literara, Demeter, Jurnalism, Umor Politic
comments closed
Christo (cum ii spun prietenii, nascut in 24.12.1952) este un scriitor satiric si politic american, autorul multor carti de succes: Nu te porti asa cu prima doamna, Fumatul strict permis, Dumnezeu mi-e broker, Florence a Arabiei, Deranj la Casa Alba, Boomsday, Omuletii verzi, si cea mai recenta Pierzand pe mama si pe tata. Dupa o educatie clasica de colegiu, Buckley, ca si tatal sau (figura proeminenta a Partidului Republican, bun prieten cu presedintii Reagan si Bush sr. si cu Kissinger) a terminat Universitatea Yale in 1975, ca membru al Fratiei Skull and Bones (ca si baietii familiei Bush). A devenit editor la Esquire Magazine si apoi a lucrat 2 ani ca seful echipei de cuvantari (speech) a VP George H.W.Bush. Aceasta experienta l-a inspirat in scrierea romanului Deranj la Casa Alba, o satira a politicilor de birou din Casa Alba si a memoriilor scrise de cei care au lucrat acolo. Titlul se refera la camera de dineuri a Casei Albe, cunoscuta sub numele de ‘mess’ (deranj), deoarece Fortele navale au in caz de urgente au sediul operativ acolo.
Thank you for smoking (Fumatul strict permis – tradus in Ro, ed. Humanitas) este o alta satira, al carui protagonist este un lobbist pentru industria tutunului, Nick Naylor, care trebuie sa-si plateasca ratele la casa si pensia alimentara pentru copil. Cartea a fost ecranizata in 2006 (vazuta si in Ro.)
A urmat mai mult umor despre Washington in cartea Little Green Men (Omuletii verzi), care analizeaza investigatia unei agentii guvernamentale asupra OZN-urilor. Florence of Arabia vorbeste despre activitatea Departamentului de stat in Orientul Mijlociu (cu seicii, camilele ce sar in aer, valurile femeilor si drepturile acestora).
Singura carte ne-satirica este Wet Work (Mort de beat) despre razbunarea unui miliardar afacerist dupa moartea nepoatei sale din cauza drogurilor. Buckley este editor la Forbes Magazine si a scris si scrie la The New York Times, The Wall Street Journal, The Washington Post, Time, The Atlantic Monthly, Smithonian, Vanity Fair, Vogue, precum si multe eseuri umoristice in The New Yorker.
Pentru scurt timp a scris in 2008 editorialul din National Review, magazinul conservator, infiintat de tatal sau. Dar, si-a dat demisia, cand l-a sprijinit pe candidatul Partidului Democrat Barack Obama in octombrie 2008. Articolul din The Daily Beast s-a numit “Scuze, Tata, votez pentru Obama”.
Dintre toate cartile, va prezint doua:
God Is My Broker : A Monk-Tycoon Reveals the 7 1/2 Laws of Spiritual and Financial Growth –Dumnezeu mi-e broker – Ro. (1998) (co-autor John Tierney) aceasta este o poveste incredibila. Autorul, un broker falit si alcoolic de pe Wall Street, s-a retras la manastire. Manastire care mai are putin si se prabuseste, tavanul are gauri, iar calugarii mananca pe bonuri de masa sau din conserve gasite pe sosea . Ordinul lor vechi este pe cale de disparitie, cand, intr-o zi, fratele Ty hotaraste sa-l aleaga pe Dumnezeu ca broker pentru manastire. – si nu numai ca salveaza manastirea, dar descopera cele 7 Legi si jumatate de bunastare spirituala si financiara. Succesul remarcabil al Fratelui Ty a fost studiat la universitatile de business si analizate de cele mai mari inteligente de pe Wall Street, dar secretul miracolului nu se gaseste in analiza de management. Acum, pentru prima data, Fratele Ty da la iveala secretele gasite – complete cu citate din capitole si versete – si povesteste cum poate Dumnezeu sa va fie Dvs. Broker. Dar, mai importanta este pacea interioara la care veti ajunge, decat banii castigati.
No Way to Treat a First Lady (2002, Nu te porti asa cu prima doamna) Elizabeth Tyler MacMann are mari necazuri. Dupa o cearta cu sotul, dimineata acesta este gasit mort, iar ea acuzata de ucidere din culpa. Dar, acesta nu este un caz obisnuit. Sotul sau era Kemble MacMann, un afemeiat notoriu, dar, in acelasi timp veteran decorat al Razboiului din Vietnam si Presedinte al SUA. Se pare ca Prima Doamna l-a asasinat pe Presedinte aruncandu-i in cap cu o scuipatoare ( obiect istoric de altfel), dupa ce acesta avusese in noaptea precedenta o “intalnire de lucru” cu actrita-cantareata Babette Van Anka in dormitorul Lincoln. Beth MacMann are nevoie de cel mai bun avocat in ceea ce media numeste “Procesul Mileniului”. Boyce “Shameless” (Nerusinatul) Baylor, cel mai bun, cu un onorariu de $1,000 pe ora, – cel mai scump avocat -, primeste cazul. Boyce si Beth se cunosc din studentie, cand au fost colegi la Facultatea de drept din Georgetown. Logoditi, ea il paraseste pentru un alt student, plin de medalii de razboi – Ken Mac Mann. Reuniti dupa 25 de ani, el accepta sa preia cazul.
Aceasta acceptare este buna sau rea pentru Prima Doamna….Daca este gasita vinovata de asasinarea Presedintelui, va fi condamnata la moarte. Dar, “Nerusinatul” Baylor doreste sa se razbune pentru ceea ce a patit in tinerete.
Referinte
1. Christopher Buckley”. Tv.com. http://www.tv.com/christopher-buckley/person/339930/summary.html/. Retrieved on 2008-09-16.
2. Greater Talent Network online biography
3. Chris Matthews, Christopher Buckley. (2008-10-14) (Javascript )
4. Beach, Patrick (October 14, 2008). „A little scoop on Christopher Buckley”. The Reader.
5. „Christopher Buckley”. The Daily Beast. http://www.thedailybeast.com/author/christopher-buckley/.
Postat de @demeter 🙂
Jurnalism: Larry King – Un Rege 26/05/2009
Posted by Theophyle in 1, Jurnalism.Tags: Demeter, Jurnalism
comments closed
Lawrence Harvey Zeiger (nascut la 19 Noiembrie 1933), cunoscut sub numele de Larry King, este un jurnalist American de radio si televiziune, gazda unui show recunoscut mondial. Este in Hall of Fame din SUA ca unul dintre primii jurnalisti de interviuri din timpurile moderne si detine o stea pe pavajul Hollywood-ului din LA. King a efectuat in jur de 40.000 de interviuri cu politicieni, atleti, jurnalisti, sefi de state, prim ministrii. A castigat un Premiu Emmy, 2 Premii Peabody si 10 Premii Cable ACE.
Larry King s-a nascut si a crescut in Brooklyn, New York. Tatal sau a murit cand Larry avea 9 ani si mama sa a trebuit sa traiasca din ajutor social pentru a-l intretine pe el si fratele lui mai mic. Descurajat de moartea tatalui sau, Larry nu a mai acordat atentie studiilor. Dupa terminarea liceului, si-a luat diverse slujbe pentru a o ajuta pe mama sa. Dar, visa la o cariera in radio si cauta o slujba la toate studiourile din New York, cu toate ca livra posta UPS la 20 de ani.
Dupa o intalnire intamplatoare cu un prezentator de stiri de la CBS, King a tinut cont de sfatul lui si a luat primul autobuz catre Florida, unde o piata media in crestere crease o nisa pentru personalitati radio fara experienta. Prima slujba a fost aceea de DJ la o statie radio din Miami. In 1960 a debutat cu primul sau program la televiziunea din Miami. Intre anii ’60 si ’70 a avut si o rubrica de ziar.
In anii ’70 l-a lovit dezastrul prin implicarea sa in afaceri cu un om de finante acuzat de treburi necurate, astfel ca a pierdut toate slujbele de la radio, tv., si ziar. Era plin de datorii si nu putea sa-si gaseasca o slujba in aria Miami. Foarte incet si-a reconstruit cariera, scriind articole la diverse magazine si lucrand la radio pe Coasta de Vest. La sfarsitul anilor ’70, scandalul s-a terminat si Larry King s-a reintors la radio in Florida de Sud. Trist, dar mai intelept, era hotarat sa traiasca fara datorii si sa-si protejeze reputatia.
In 1978, The Larry King Show a ajuns national, ca primul show cu invitati. In 1985, Cable News Network a difuzat Larry King Live la televiziune, primul program live international, cu interviuri prin telefon. Influenta lui King s-a demonstrat cand miliardarul Ross Perot a ales emisiunea lui ca sa-si anunte candidatura la presedentia SUA.
La alegerile din 1992, King show a devenit forumul favorit pentru candidati. In 1993, programul a facut istorie din nou cand Vice Presedintele Al Gore a acceptat sa apara in program cu Ross Perot, pentru a dezbate controversatul accord NAFTA, aflat in dezbaterea Congresului. De atunci, in campanile de alegeri prezidentiale, candidatii de frunte aleg programul lui King pentru a-si face cunoscute publicului ideile proprii. Astazi, Larry King isi are resedinta in Beverly Hills, California, unde se bucura de acces aproape instantaneu la figurile importante din mass media si industria filmului.
In 2007, Larry King a celebrat 50 de ani de emisiuni. Editorialul sau din USA Today este citit peste tot in SUA, iar emisiunile sale zilnice de radio si tv sunt auzite si vazute de milioane de oameni pe tot globul.
In emisiunea Larry King Live, King are invitati dintr-o serie intreaga de subiecte. Acestea includ figurile care vehiculeaza teoriile conspiratiei farfuriilor zburatoare, ( UFO conspiracy theories ) si paranormal. Un invitat de notorietate a fost Sylvia Browne, care a declarat in 2005 in Newsweek ca Larry King, un om care crede in paranormal, ii cere sa faca pentru el cercetari personale paranormale.
Larry King nu seamana cu nici un alt jurnalist, avand un stil direct de abordare in interviuri, fara confruntari. Stilul sau este cinstit, direct, cu mult umor. De aceea atrage oaspeti care nu ar aparea la alte emisiuni. King, care este recunoscut pentru lipsa de pregatire a interviurilor, a afirmat odata ca niciodata nu citeste cartile scriitorilor care apar in show-ul lui. Intr-o emisiune dedicata supravietuitorilor formatiei Beatles, Larry a intrebat-o pe vaduva lui George Harrison despre cantecul „Something,” care fusese scris pentru prima sotie a lui George Harrison si a parut surprins cand ea a spus ca nu stie mare lucru despre cantec.
In biografia lui King de pe CNN se afirma ca el a avut 40.000 de interviuri in cursul carierei sale, aceasta insemnand 800 de interviuri pe an. King a avut si interviuri exclusive cu fiecare presedinte al SUA incepand cu Gerald Ford. Dezbaterea din emisiunea sa privind tratatul NAFTA, intre Vice Presedintele Al Gore si Ross Perot din 1993, a doborat toate recordurile de audienta din istoria CNN, cu 16,3 milioane de telespectatori. In 1995, King si-a demonstrat talentele diplomatice din arena internationala cand a avut o emisiune de o ora despre procesul de pace din Orientul Mijlociu, cu Presedintele Regele Hussein al Jordaniei si Primul Ministru al Israelului Yitzhak Rabin si cu Yasser Arafat. De asemenea a castigat premii cu emisiuni in care a luat interviuri oamenilor condamnati la moarte ca Sante Kimes si fiul sau, Kenneth; Karla Faye Tucker, prima femeie care urma sa fie executata in Texas.
Dupa ce Uraganul Katrina a lovit Coasta Golfului SUA in 2005, emisiunea Larry King Live a emis 20 de nopti consecutive. Relatarile de dupa dezastru au inclus interviuri cu mai mult de 250 de oameni si o emisiune live, speciala, de 3 ore „How You Can Help.” (Cum poti ajuta). .Invitatul sau, Richard Simmons, locuitor din New Orleans, i-a spus: „Larry, nici nu-ti dai seama cati bani s-au adunat asta seara, urmare a apelului tau. Cand vom reconstrui New Orleans vom numi ceva mare cu numele tau.”
In timpul invaziei din Irak din 2003, King a avut emisiuni live timp de 29 de nopti consecutive. Un foarte mic exemplu de oameni intervievati in acea perioada istorica include: Generalii Richard Myers si Hugh Shelton, Regina Noor a Jordaniei si ambasadorii din Egipt, Jordania, Kuwait, Siria si Turcia. Dupa atacurile de la 11 Septembrie, King a avut mai mult de 700 de invitati, incluzand 35 de lideri si demnitari mondiali. Acoperirea renumararii voturilor din Florida, de la alegerile prezidentiale a avut 348 de invitati, inclusiv George W. , Laura Bush si Al cu Tipper Gore. Acoperirea campaniei prezidentiale din 2000 a inclus primele interviuri cu candidatii selectati pentru Vice Presedinte .
Timp de 50 years, King a facut istorie cu invitati importanti ca: Tony Blair, Marlon Brando, George H.W. Bush si Barbara Bush, Presedintele George W. Bush si Laura Bush, Johnny Carson, Jimmy Carter si Roslyn Carter, Bill Clinton si Sen. Hillary Rodham Clinton, Bette Davis, Sammy Davis Jr., Mark „Deep Throat” (Gatlej adanc) Felt, Gerald Ford si Betty Ford, Jackie Gleason, Mikhail Gorbachev, Billy Graham, Audrey Hepburn, Bob Hope, L.Ron Hubbard, Michael Jordan, Bobby Kennedy, John F. Kennedy, Jr., Dr. Martin Luther King Jr., Ken Lay, Monica Lewinsky, Madonna, Sir Paul McCartney, Richard Nixon si Pat Nixon, Al Pacino, Marianne Pearl, Prince, Ronald Reagan si Nancy Reagan, Eleanor Roosevelt, Pete Rose, Frank Sinatra, Barbra Streisand, Martha Stewart, Elizabeth Taylor, Margaret Thatcher, Oprah Winfrey si Malcolm X.
La 24 februarie 1987, King a suferit un atac de inima major si a avut un transplant de 5 stenuri. Asta i-a afectat obiceiul de a fuma 3 pachete de tigari pe zi, pastrand in permanenta o tigara aprinsa in timpul interviurilor. Acum incurajeaza reducerea fumatului pentru micsorarea riscului bolii cardiovasculare. King a scris 2 carti despre supravietuirea cu o boala de inima. Mr. King, You’re Having a Heart Attack: How a Heart Attack and Bypass Surgery Changed My Life. Dle King, aveti un atac de cord: Cum un atac de cord si o operatie de bypass mi-au schimbat viata) a fost scrisa cu editorul stiintific al Newsday (New York) B. D. Colen. Taking On Heart Disease: Famous Personalities Recall How They Triumphed over the Nation’s #1 Killer and How You Can, Too (Despre boala de inima: Personalitati faimoase isi amintesc cum au triumfat asupra ucigasului nr.1 si cum poti si tu sa faci asta) relateaza experienta vietilor diverselor celebritati cu o boala cardiovasculara, incluzand pe Peggy Fleming and Regis Philbin.
Ca urmare a atacului de inima, a infiintat Larry King Cardiac Foundation, o organizatie la care a contribuit si David Letterman, prin fundatia sa American Foundation for Courtesy and Grooming. King a dat $1 million catre George Washington University’s School of Media and Public Affairs (Scoala Media si de Afaceri Publice a Universitatii George Washington) pentru burse alocate studentilor provenind dintr-un mediu sarac.
Larry King a fost casatorit de 8 ori cu 7 femei diferite, conform unui interviu TV la show-ul Today, in 23 mai 2009. Cu ultima sotie, Shawn au doi copii: Chance, nascut in 9 martie, 1999 si Cannon, nascut la 22 mai 2000. Larry mai are 3 copii adulti din casatoriile anterioare.
Postat de @demeter
Jurnalism: Christine Ockrent, “Regina Christine” 23/05/2009
Posted by Theophyle in Jurnalism.Tags: Demeter, Femei, Jurnalism
comments closed
Nascuta in Bruxelles in 1944, intr-o familie de diplomati, Christine Ockrent a crescut si si-a facut studiile la Institutul de studii politice din Paris. Si-a continuat studiile la Cambridge University in Marea Britanie si apoi a lucrat ca journalista pentru European Union Information Bureau (Bureau d’information des Communautes économiques européennes) in Paris. In 1967, s-a alaturat biroului din Paris al NBC News. Urmatorul an, Ockrent trece la CBS News ca asistenta de productie, apoi devine producatoare asociata la emisiunea celebra 60 Minutes, pe care o prezinta 8 ani la biroul din Londra. A fost corespondent European pentru magazinul People. In 1977, devine producatoare independenta pentru emisiunea de la ABC News, 20/20, si producatoare pentru canalul francez FR3. Intre 1980-1981, Ockrent este ancora si editoare a stirilor de dimineata de la Radio Europe. In 1979, ea da lovitura, luand un interviu in inchisoare fostului prim ministru al Sahului Iranului cu cateva zile inainte de a fi executat.
Anul urmator, devine responsabila jurnalului de 8 ore pe Europa 1. Christine Ockrent a fost prima femeie care a prezentat permanent un jurnal televizat de 20 de ore in Franta, la Antenne 2, din octombrie 1981. Biografia lui Christine Ockrent arata ca in aceasta epoca i s-a dat porecla de “Regina Christine”, pentru atitudinea aristocratica si personalitatea puternica. Directoare adjuncta la TF1 pana la privatizarea din 1987, ea revine in anul urmator la Antenne 2. Intre timp, Christine Ockrent s-a casatorit cu Bernard Kouchner, viitor ministru al Sanatatii (si actual ministru al Afacerilor Externe), cu care are un baiat, Alexandre, nascut in 1986. In plus, pe langa functiile de redactor sef si editorialist la RTL, journalista realizeaza mai multe emisiuni de dezbateri si reportaje, care au obtinut distinctii internationale. De asemenea, este directoarea si redactoarea magazinului « L’Express » intre 1994 – 1996. Din 1997 produce si prezinta pe France 3 emisiunea “France Europe Express”.
Ockrent este: presedinta consiliului editorial al grupului Metro France; membra a consiliului de administratie a “Reporters sans frontiers”; d’Aspen France; Grupul International de Criza.
Franta a ales-o impreuna cu alti 4 mari jurnalisti pentru a fi in Comitetul de Onoare la a 50-a aniversare a Tratatului de la Roma, actul de nastere simbolic al Uniunii Europene.
Ockrent este Cavaler al Legiunii de Onoare si Ofiter al Ordinului de Merit. A primit medalia de aur pentru cel mai bun prezentator de jurnal televizat (7 d’or) in 1985, premiul Super 7 d’or (1985), premiul Stratégies (1985), si premiul Tézenas du Montcel (1998).
In 2008 a fost numita director general al France Monde. Christine Ockrent este considerata unul dintre cei mai respectati jurnalisti ai Frantei, singurul om caruia Saddam Hussein i-a acordat un interviu in mijlocul Razboiului din Golf. „Atunci cand ai nevoie de anumite stiri imi dau seama cat de folositor este Internetul. Chiar ma intreb cateodata ce faceam noi inainte de Internet.”
The Times of London – intr-un profil facut, a acuzat-o pe Ockrent ca este un character dur si un”cub de gheata”.”Lucrul dragut despre cuburile de gheata este ca se pot topi!… Crescand professional in America, am simtit ca faceam un lucru serios si de aceea nu trebuia sa zambesc cand vorbeam despre razboi, de exemplu. Stereotipurile care se ivesc atunci cand o femeie nu zambeste…asta este ingrozitor, inseamna ca nu este normala. Si nu am zambit in continuare deoarece nu simteam ca pot zambi cand vorbesc despre razboi. Cred ca lucrul acesta mi-a dat reputatia de “cub de gheata”, iar eu eram doar serioasa cand lucram. Asta a fost acum 20 de ani!”
Reporters Sans Frontières – „Sunt in Consiliu de ani de zile. Incercam sa protejam jurnalistii cand au necazuri sau sunt in inchisoare; platim avocati, protestam, informam opinia publica…Avem o retea de corespondenti…Este o extensie utila a muncii noastre” Ockrent este autoarea a 12 carti, cu subiecte europene si americane, inclusiv una despre Hillary Clinton si alta care examineaza cursa prezidentiala din 2004, Kerry-Bush.
Cartile Christinei Ockrent:
Bush-Kerry, Les Deux Amerique (Bush-Kerry, Cele doua Americi)
Dans Le Secret Des Princes (Consilier de taina al puterii)
La Double Vie De Hillary Clinton (Viata dubla a lui Hillary Clinton)
Duel: Comment La Television Faconne Un President (Duel:Cum televiziunea imbunatateste manierele unui Presedinte) impreuna cu
Francois Mitterrand, si Valery Giscard D’Estaing
L’Europe Racontee a Mon Fils: De Jules Cesar a L’euro (Europa povestita fiului meu: de la Iulius Cezar la euro) impreuna cu Michel Antoine Burnier
Francoise Giroud: Une Ambition Francaise (Francoise Giroud: O ambitie franceza)
Les Grands Patrons: Comment Ils Voient Notre Avenir (Marii patroni: Cum vad ei viitorul nostru) impreuna cu Jean Pierre Sereni,
Le Livre Noir De La Condition Des Femmes (Cartea neagra a conditiei femeilor) impreuna cu Sandrine Treiner
Madame La: Ces Femmes Qui Nous Gouvernent (Doamna…:Aceste femei care ne conduc)
La Memoire Du Coeur (Memoria inimii)
Michel Platini, Qu’avez-Vous Fait De Vos 20 Ans (Michel Platini, ce ati facut in 20 de ani) impreuna cu Michel Platini
Portraits D’ici Et D’ailleurs (Portrete de aici si din alte parti)
Qu’avez Vous Fait De Vos 20 Ans: Leon Schwartzenberg cu Leon Schwartzenberg,
Les Uns Et Les Autres: De Montand a Balladur (Despre unele si altele: de la Montand la Balladur)
Evil Empire: Third World War Now (Imperiul raului: Al treilea razboi mondial acum) impreuna cu Alexandre De Marenches.
“Dans Le Secret Des Princes” de Christine Ockrent si contele Alexandre de Marenches a fost tradusa in romana sub titlul “Consilier de taina al puterii” la Ed. Humanitas in 1992. Cartea reprezinta un dialog intre doua personalitati. Din prezentarea cartii:
“Contele de Marenches s-a inrolat la 18 ani intr-un regiment de cavalerie. Lupta in Rezistenta, trece granita in Spania si este internat intr-un lagar. Apoi, in Africa de Nord se alatura Regimentului 2 de spahii. Participa la luptele impotriva Afrika Korps in Maroc. Trece in Biroul 2 al Marelui Stat Major de la Alger. Face Campania din Italia fiind serios ranit. Ajunge aghiotantul generalului Juin, care il readuce in Franta. Asigura legatura intre Juin, de Gaulle si Eisenhower. In 1946 refuza sa-si prezinte candidatura ca deputat, cum ii propusese de Gaulle, se intoarce acasa, repune in ordine afacerile familiei si lucreaza in industrie pana in 1970. In acelasi timp…indeplineste diverse misiuni in Orientul Mijlociu, Orientul Apropiat si Extremul Orient. In 1970 este chemat de Pompidou in fruntea Serviciului de Documentare Externa si Contraspionaj, unde ramane pana in 1981. Mare ofiter al Legiunii de Onoare si unul din foarte putinii straini decorati de regina Angliei cu Ordinui Imperiului Britanic.”
Postat de @demeter
P.S. Doamna Ockrent este o femeie fenomenala, adevarat nu sunt prea multe de felul ei nicaieri. In Romania niciodata nu va putea creste o femeie la nivelul ei, nu din cauza lipsei de talent si nici din cauza ca nu exista in Romania femei verticale de felul doamnei Ockrent, ci pentru ca societatea romaneasca inca nu a ajuns sa pretuiasca caliatile unei Doamne adevarate. „Nobletea” cumparata cu bani nu suporta femei de genul Doamnei Ockrent si nici intelectualitatea fanariota de pe meleagurile noastre. Bibliophyle
Theophyle Books Blog 