Viata in Pustiu – 2 16/08/2009
Posted by Theophyle in In Desert.Tags: Biblie, Crestinism, Homo Religiosus, In Pustiu, Mar Saba, Monasticism, Religie, Spiritualitate
comments closed
Cateva lucruri intermediare. In primul rand nu toate manastirile sunt la fel din punctul de vedere al “regulamentelor de functionare.” In al doilea rand, viata in manastire este si dependenta de personalitatea parintelui stareţ. Exista mari diferente intre manastirile Ortodoxe si cele Catolice, ambele sunt extrem de diferite de cele Copte.
“Cand te-ai spovedit ultima data ?” a fost prima intrebare a parintelui staret Gregorius. “Nu m-am spovedit de mult parinte,” raspund eu cu glas maruntit de privirea lui cautatoare. Gregorius nu are varsta, poate fi de 60,70 sau 80 de ani. Toata fata lui sunt ochii. Patrunzatori, cautatori, in nici un caz blajini. “Te spovedesti poimaine, maine esti in post negru!”. Fratele Dimitrie ma conduce la chilia mea “nu-i plac strainii, in special cei care arata ca turisti, vede in ei un fel de amenintare pentru cei mai tineri.”
Viata unei manastiri ortodoxe se invarte imprejurul “ceasornicului” liturgic, adica ceea ce numim “Cele şapte laude”. Originea celor şapte laude vine de la psalmul 119 (118), versetul 164: “De şapte ori pe zi te laud, din pricina legilor tale celor drepte”. În general, numărul de şapte a fost menţinut, în schimb succesiunea acestor slujbe a variat de la o epocă la alta, de la un rit la altul. În ritul Catolic (latin), din ceasurile mici (III, VI şi IX), doar unul e suficient, care va purta atunci numele de ceasul mijlociu sau „ora mediană”. In ritul Bizantin, caruia apartinea aceasta manastire s-au pastrat intacte toate cele şapte laude, adica vecernia, pavecerniţa (dupăcinarul), miezonoptica , utrenia cu laudele la ceasul dintâi, ceasul al III-a, ceasul al VI-a, ceasul al IX-lea. Nu pot sa va impartasesc placerea rugaciunii intr-o manastire. Intr-un fel simti cat de singur esti in fata Creatorului tau, in acelasi timp te simti impreuna cu niste oameni care CRED, cred cu adevarat, nu se roaga cu frica, sau de nevoie, ei pur si simplu CRED.
M-am dus la spovedanie, l-am rugat pe parintele staret Gregorius sa-mi dea voie sa m-a spovedesc in franceza, limba pe care el o cunostea. Nu prea intelegeam greaca lui (era macedonian de origine). Nu mi-a permis. Am inteles repede ca pentru el eu eram deja blamabil si spovedania era un fel de proces de constiinta. Acolo eu si Gregorius ne-am despartit, el nu putea fi pentru mine nici parinte si nici frate. Credinta lui nu putea fi a mea, apele s-au despartit.
Dupa aproape un an, cand am stat la gura sobei cu un pahar de vin rosu bun de Latrun pe care l-am adus mentorului meu, am primit probabil explicatia la ceea ce eu nu am inteles la Mar Saba. “Vezi fiule, tu si Gregorius sunteti oameni diferiti. Tu ai venit sa cauti caldura sentimentului si dragostea in credinta. Gregorius a cautat penitenta, pe care el crede ca o datoreaza din cauza unor oameni ca tine. Tu cauti dragostea pe care el nu poate sa-ti o acorde.” Am tacut putin pentru a intelege exact la ce s-a referit Monseniorul, “ si unde este in el credinta si speranta si iertarea pe care o reprezinta Mantuitorul ?”. “Vezi tu fiule, intrebarile sunt multe si raspunsurile sunt putine, departarile si apropierile sunt ca la Sf. Augustin dar pot fi si ca la Sf. Toma din Aquino, poti sa-ti gasesti locul si cu Sf. Petru si cu Sf. Pavel, toti suntem oameni, si Mantuitorul a fost, nu-ti amintesti – avi, avi lama azavteni ? (versiunea ebraica a citatului lui Iisus pe cruce, cand si-a intrebat Tatal de ce l-a parasit.” Cred ca am inteles explicatia mentorului meu. “Vezi tu fiule, pana la urma ai gasit in alt loc ceea ce ai cautat, pe alt munte, cu alti oameni, la fel de credinciosi ca Gregorius. Ai inteles sper ca drumul este important la fel ca si tinta, drumul spre Damasc nu este numai o metafora, este si drumul nostru zilnic spre mai bine sau mai rau”
Viata in Pustiu –1 15/08/2009
Posted by Theophyle in 1, In Desert.Tags: Crestinism, In Pustiu, Mar Saba, Monasticism, Religie, Spiritualitate
comments closed
Astazi am sa vorbesc despre o poveste care nu este legata de o carte propriu zisa, ci de un curs universitar pe care trebuia sa-l scriu. Incercarile mele de a scrie cursul au fost incununate cu succes dupa vreo 3 luni de munca intensiva. Aveam totul – cursul se integra bine in curicula respectiva, silabusul era bine structurat, notele bibliografice satisfacatoare, un singur lucru am simtit ca nu avea acest curs, suflet. Vorbeam de lucruri pe care le intelegeam, dar nu le simteam, ambalajul era de plastic.
Am telefonat mentorului meu in ale crestinismului timpuriu sa-mi recomande poate o metoda mai eficienta de a “simti” cursul. Omul a raspuns simplu:” incearca sa traiesti catva timp intr-o manastire”, “cat timp ?“ am intrebat, “vei simti tu cat timp,” a raspuns interlocutorul meu razand, “fi fara frica, nu vei ramane tu acolo prea mult, nu ai vocatie de calugar.”
Inzestrat cu toate referintele de buna calitate pe care reusisem sa le strang mi-am incercat norocul la trei manastiri alese de mentorul meu. Am primit 3 raspunsuri pozitive. Telefon cu o intrebare “unde ma duc?,” la toate trei” a venit raspunsul prompt, “incearca cate putin din fiecare, ramai unde te simti mai bine.”
Astazi va voi povesti despre prima manastire, Mar Saba (Sfantul Sava). Manastirea este o manastire Ortodoxa de rit Grec-Bizantin; in manastire traiau 18 calugari cand am ajuns eu. Manastirea este constuita in Muntii Ierusalimului. pe costisa unui defileu (Wadi Qelt) abrupt sapat in munti de raul Kidron, care uneste Ierusalimul de Ierihon. Manastirea are o extraordinara istorie, pe care o voi povesti (pe scurt) in urmatoarele randuri. Manastirea nu este accesibila cu masina, si singura posibilitate ar fi o plimbare de 6-7 Km din Ierihon sau aproape dublu de la autostrada principala, care uneste Ierusalimul cu Ierihonul.
Manastirea este una din cele mai vechi din lume, a fost construita in anul 439 d.Hr. langa grota in care a locuit Sf. Sava. Sf. Sava din Cappadocia, fiul unui general Roman a fost educat de unchiul sau patriarhul Flavian al Antiohiei si trimis dupa aceea la manstirea lui Teochtist din Ierusalim. La varsta de 30 de ani devine sihastru in muntii Ierusalimului, traind singur o perioada de 10 ani. Cu timpul, se aduna imprejurul lui cativa calugari, formand una din cele mai vechi manastiri existente in lume. In secolul al VIII-a se alatura manastirii si Sf. Ioan Damaschinul, unul din cei mai mari teologi, astronomi si matematicieni ai bisericii din toate timpurile, si indiscutabil cel mai mare iconograf ortodox. Moastele Sf. Sava si Sf. Ioan Damaschinul sunt pastrate pana in zilele noastre in aceasta manastire. Manastirea este cucerita in secolul al XII-lea de cruciatii normanzi, care alunga calugarii in pustiu si devine manastire catolica pana in anul 1965, cand Papa Paul al VI-a inapoiaza manastirea Patriarhului Grec Athenagoras I-ul, cu ocazia vizitei lui in Tara Sfanta.
Importanta manastirii Sf. Saba pentru Crestinismul ortodox si a Crestinismului Unit (Greco-Catolic), este enorma, Typiconul (in româna , cred ca este tradus Tipicul – “respectând ordinea”) este cartea care conţine instrucţiunile şi rubricile care în Biserica Creştină Ortodoxă stabilesc ordinea cultului divin pentru fiecare zi din an si necesită existenţa cărţilor liturgice care conţin componentele fixe şi variabile ale acestor slujbe. În uzul monahal, tipicul mănăstiresc include atât regulile de vieţuire în mănăstire cât şi pravila de rugăciune a fost creat in aceasta manastire si este folosit asa cum a fost creat pana in zilele noastre.
In biblioteca aceste manastiri se afla unele din cele mai importante scrieri ale Crestinismului Timpuriu. Interesant de mentionat ca manastirea a fost distrusa in anul 651 d.Hr de Persani, care au cucerit-o si vandalizata de zeci de ori pana in secolul al IX-lea cand Califul arab, cunoscutul Harun-al-Rasid a inconjurat-o cu ziduri aproape impenetrabile.
Intrarea femeilor in manastire este permisa pentru rugaciune intr-un locas numit “Turnul Femeilor”. Deoarece calugarii manastirii sunt vegetarieni, intrarea cu alimente de carne sau cu mere (marul Evei) este interzisa. Despre saptamana petrecuta in aceasta manastire si despre fratele Timoftei Suceveanul, in postarea viitoare.
Theophyle Books Blog 