jump to navigation

Shirley MacLaine: Calatorie in interior 10/07/2009

Posted by Theophyle in 1.
Tags: , , , , ,
comments closed

140-0Shirley MacLaine s-a nascut  Shirley MacLean Beaty, in Richmond, Virgina in 1934, la 24  Aprilie (Taurus). Shirley Beaty a primit numele dupa Shirley Temple. (S-a nascut la 6 ani si o zi dupa  Shirley Temple, care, la 6 ani era in culmea gloriei si celebritatii). Si da, fratele ei (mai tanar) este actorul si regizorul (frumos si celebru) Warren Beaty.

Ca si Carol Burnette, cariera lui MacLaine  a inceput  in 1955, cand a jucat in filmul lui Alfred Hitchcock The Trouble With Harry (Necazul cu Harry). Astazi numara peste 60 de filme si un mare numar de productii jucate pe  Broadway , TV etc. Actorul favorit cu care a jucat cel mai bine?  Nu poate alege doar unul: egalitate la mustata intre cei doi Jacks – Jack Lemmon si Jack Nicholson. Ii iubeste pe amindoi extrem de mult. Ultimul film a fost in 2008, cand a interpretat-o pe Coco Channel in filmul de televiziune cu acelasi titlu si rolul Amelia Thomas in Anne of Green Gables: A New Beginning (Un nou inceput – transmis si in Ro.).

In acelasi timp, Shirley MacLaine este o scriitoare de success, revelandu-si secretele transformarii sale interioare in trei bestsellers-uri internationale; Out on a Limb (Pe varful stelelor), Dancing in the Light (Dansand in lumina),  si  It’s All in the Playing (Totul este in interpretare).  Multi-talentata Shirley MacLaine descrie propria sa calatorie spirituala in cautarea armoniei interne. Acum, celebra actrita, activista sociala si lector conduce programe de tehnici spirituale si exercitii mentale pentru a deveni mai sanatos, mai fericit si in armonie cu lumea din afara si cu propriul suflet.

140-1

In Going  Within (Calatorie in interior) Shirley MacLaine raspunde la multe dintre intrebarile importante adresate ei, despre experienta in seminariile tinute in SUA.  Transformarea este subiectul mesajului sau inspirat si profund, puterea de a ne da forma dorita vietilor noastre, de a gasi pacea interioara si de a atinge cel mai inalt potential in relatiile cu ceilalti, la serviciu si acasa.  Candida, adesea controversata si intotdeauna curajoasa,  Shirley MacLaine deschide portile catre o calatorie irezistibila catre descoperiri si revelatii. Calatorind in sufletul propriu, ea ne arata cum sa atingem un nivel superior de iubire si armonie, sa reducem stresul, sa nu ne fie frica si sa descoperim bucuriile unui nou si imbunatatit mod de viata.

“ Folositi lumina, sunetele, natura pentru a creste energia personala.   Explorati puterea meditatiei pentru a va unifica mintea, spiritul si corpul”.

140-2

In ultima sa carte publicata  Sage-ing While Age-ing (Deveniti intelepti pe masura ce trec anii), ea vorbeste despre viata si crezurile sale. Ms. MacLaine totusi nu este fericita cu starea pacii si ii este frica de terorism.

„Cred ca la toti ne este frica. Ne este frica in privinta terorismului, a viitorului copiilor nostri, a slujbelor noastre, unde ne indreptam si stiti zicala veche: ‘Du-te si cumpara o palarie noua daca nu te simti bine’.  Cred ca asta si facem si cred ca prin materialism incercam sa ne rezolvam frica fata de viitor.” Ea explica ca “drumul catre suflet” este ceea ce oamenii ar trebui sa faca, in loc sa astepte rezolvari din afara. „Ceea ce afirm eu este sa te duci catre interiorul tau si sufletul va fi legat de Divinitate si orice s-ar intimpla nu va fi fara o cauza. Dar, eu nu cred ca murim. Cred ca sufletul este etern si de aceea nu mi-e frica de de rau deoarece sunt destul de in varsta, am avut destule aventuri cand viata mea a atarnat de un fir de par, dar am simtit ca am fost protejata deoarece am crezut in Divinitate. Si i-am cerut ajutorul”.

MacLaine este stiuta ca vorbeste in seminariile tinute despre reincarnare, suflete si energie divina.  Ea a fost prietena cu grupul Rat Pack format din Frank Sinatra, Dean Martin, Sammy Davis si restul grupului.. Multi ar fi surprinsi sa stie ca prietenii sai impartaseau aceleasi convingeri cu ea. „Frank era foarte interesat de reincarnarea sufletului. Stiti ca aproape de sfarsitul vietii, Frank s-a dus si l-a vizitat pe Papa si au vorbit despre aceste lucruri. Si ne spunea despre convingerea sa ca a mai trait si a mai cantat. Ne spunea ca aude mereu in gand acorduri muzicale si asta s-a intamplat toata viata sa. Si era convins ca toate acestea veneau dintr-o existenta anterioara. Dean se ferea sa vorbeasca, dar ne asculta. Sammy, in schimb era foarte interesat, in special de partea ‘neagra’ a lucrurilor.”

Shirley detine mult umor, ca si inteligenta. Cand a fost intrebata ce varsta are, luand in considerare vietile ei anterioare, a chicotit si a raspuns:”Este o intrebare interesanta, dar nu stiu sa numar atat de mult.”

Ea a castigar un Oscar, un Emmy, numeroase Golden Globe si multe alte premii in cariera sa minunata. 

Postat de @demeter 🙂

PS. Cartea ei Sage-ing While Age-ing (Deveniti intelepti pe masura ce trec anii) este una din cele mai frumoase carti despre „sfarsituri care sunt si inceputuri” aproape obligatorie ! 😆

Bibliophyle  

Jurnalism: Christine Ockrent, “Regina Christine” 23/05/2009

Posted by Theophyle in Jurnalism.
Tags: , ,
comments closed

112-3Nascuta in Bruxelles in 1944, intr-o familie de diplomati, Christine Ockrent a crescut si si-a facut studiile la Institutul de studii politice din Paris. Si-a continuat studiile la  Cambridge University in Marea Britanie si apoi a lucrat ca journalista pentru European Union Information Bureau (Bureau d’information des Communautes économiques européennes) in Paris. In 1967, s-a alaturat biroului din Paris al NBC News. Urmatorul an, Ockrent trece la CBS News ca asistenta de productie, apoi devine producatoare asociata la emisiunea celebra 60 Minutes, pe care o prezinta 8 ani la biroul din Londra. A fost corespondent European pentru magazinul People. In 1977, devine producatoare independenta pentru emisiunea de la ABC News, 20/20, si producatoare pentru canalul francez FR3.  Intre 1980-1981, Ockrent este ancora si editoare a stirilor de dimineata de la Radio Europe.  In 1979, ea da lovitura, luand un interviu in inchisoare fostului prim ministru al Sahului Iranului cu cateva zile inainte de a fi executat.

Anul urmator, devine responsabila jurnalului de 8 ore pe Europa 1. Christine Ockrent a fost prima femeie care a prezentat permanent un jurnal televizat de 20 de ore in Franta, la Antenne 2, din octombrie 1981. Biografia lui Christine Ockrent arata ca in aceasta epoca i s-a dat porecla de “Regina Christine”, pentru atitudinea aristocratica si personalitatea puternica. Directoare adjuncta la TF1 pana la privatizarea din 1987, ea revine in anul urmator la Antenne 2. Intre timp, Christine Ockrent s-a casatorit cu Bernard Kouchner, viitor ministru al Sanatatii (si actual ministru al Afacerilor Externe), cu care are un baiat, Alexandre, nascut in 1986. In plus, pe langa functiile de redactor sef si editorialist la RTL, journalista realizeaza mai multe emisiuni de dezbateri si reportaje, care au obtinut distinctii internationale. De asemenea, este directoarea si redactoarea magazinului  « L’Express » intre 1994 – 1996. Din 1997 produce si prezinta pe France 3 emisiunea “France Europe Express”.

112-2

Ockrent este: presedinta consiliului editorial al grupului Metro France; membra  a consiliului de administratie a “Reporters sans frontiers”; d’Aspen France; Grupul International de Criza.

Franta a ales-o impreuna cu alti 4 mari jurnalisti pentru a fi in Comitetul de Onoare la a 50-a aniversare a Tratatului de la Roma, actul de nastere simbolic al Uniunii Europene.

Ockrent este Cavaler al Legiunii de Onoare si Ofiter al Ordinului de Merit. A primit medalia de aur pentru cel mai bun prezentator de jurnal televizat (7 d’or) in 1985, premiul Super 7 d’or (1985), premiul  Stratégies (1985), si premiul Tézenas du Montcel (1998).

In 2008 a fost numita director general al France Monde.  Christine Ockrent este considerata unul dintre cei mai respectati jurnalisti ai Frantei, singurul om caruia Saddam Hussein i-a acordat un interviu in mijlocul Razboiului din Golf.  „Atunci cand ai nevoie de anumite  stiri imi dau seama cat de folositor este Internetul. Chiar ma intreb cateodata ce faceam noi inainte de Internet.”

The Times of London – intr-un profil facut, a acuzat-o pe Ockrent ca este un character dur si un”cub de gheata”.”Lucrul dragut despre cuburile de gheata este ca se pot topi!… Crescand professional in America, am simtit ca faceam un lucru serios si de aceea nu trebuia sa zambesc cand vorbeam despre razboi, de exemplu. Stereotipurile care se ivesc atunci cand o femeie nu zambeste…asta este ingrozitor, inseamna ca nu este normala. Si nu am zambit in continuare deoarece nu simteam ca pot zambi cand vorbesc despre razboi. Cred ca lucrul acesta mi-a dat reputatia de “cub de gheata”, iar eu eram doar serioasa cand lucram. Asta a fost acum 20 de ani!”

Reporters Sans Frontières – „Sunt in Consiliu de ani de zile. Incercam sa protejam jurnalistii cand au necazuri sau sunt in inchisoare; platim avocati, protestam, informam opinia publica…Avem o retea de corespondenti…Este o extensie utila a muncii noastre”  Ockrent este autoarea a 12 carti, cu subiecte europene si americane, inclusiv una despre Hillary Clinton si alta care examineaza cursa prezidentiala din 2004, Kerry-Bush.

Cartile  Christinei  Ockrent:

Bush-Kerry, Les Deux Amerique (Bush-Kerry, Cele doua Americi)
Dans Le Secret Des Princes (Consilier de taina al puterii)
La Double Vie De Hillary Clinton (Viata dubla a lui Hillary Clinton)
Duel: Comment La Television Faconne Un President (Duel:Cum televiziunea imbunatateste manierele unui Presedinte) impreuna cu 
Francois Mitterrand,  si Valery Giscard D’Estaing
L’Europe Racontee a Mon Fils: De Jules Cesar a L’euro (Europa povestita fiului meu: de la Iulius Cezar la euro) impreuna cu  Michel Antoine Burnier
Francoise Giroud: Une Ambition Francaise (Francoise Giroud: O ambitie franceza)
Les Grands Patrons: Comment Ils Voient Notre Avenir (Marii patroni: Cum vad ei viitorul nostru) impreuna cu  Jean Pierre Sereni,
Le Livre Noir De La Condition Des Femmes (Cartea neagra a conditiei femeilor) impreuna cu Sandrine Treiner

112-4

Madame La: Ces Femmes Qui Nous Gouvernent (Doamna…:Aceste femei care ne conduc)
La Memoire Du Coeur (Memoria inimii)
Michel Platini, Qu’avez-Vous Fait De Vos 20 Ans (Michel Platini, ce ati facut in 20 de ani) impreuna cu  Michel Platini
Portraits D’ici Et D’ailleurs (Portrete de aici si din alte parti)
Qu’avez Vous Fait De Vos 20 Ans: Leon Schwartzenberg cu  Leon Schwartzenberg,
Les Uns Et Les Autres: De Montand a Balladur (Despre unele si altele: de la Montand la Balladur)
Evil Empire: Third World War Now (Imperiul raului: Al treilea razboi mondial acum) impreuna cu  Alexandre De Marenches.

“Dans Le Secret Des Princes”   de Christine Ockrent si contele Alexandre de Marenches  a fost tradusa in romana sub titlul “Consilier de taina al puterii” la Ed. Humanitas in 1992. Cartea reprezinta un dialog intre doua personalitati. Din prezentarea cartii:

“Contele de Marenches s-a inrolat la 18 ani intr-un regiment de cavalerie.  Lupta in Rezistenta, trece granita in Spania si este internat intr-un lagar. Apoi, in Africa de Nord se alatura Regimentului 2 de spahii. Participa la luptele impotriva  Afrika Korps in Maroc. Trece in Biroul 2 al Marelui Stat Major de la Alger. Face Campania din Italia fiind serios ranit. Ajunge aghiotantul generalului Juin, care il readuce in Franta. Asigura legatura intre Juin, de Gaulle si Eisenhower. In 1946 refuza sa-si prezinte candidatura ca deputat, cum ii propusese de Gaulle, se intoarce acasa, repune in ordine afacerile familiei si lucreaza in industrie pana in 1970. In acelasi timp…indeplineste diverse misiuni in Orientul Mijlociu, Orientul Apropiat si Extremul Orient. In 1970 este chemat de Pompidou in fruntea Serviciului de  Documentare Externa si Contraspionaj, unde ramane pana in 1981. Mare ofiter al Legiunii de Onoare si unul din foarte putinii straini decorati de regina Angliei cu Ordinui Imperiului Britanic.”

Postat de @demeter

P.S. Doamna Ockrent este o femeie fenomenala, adevarat nu sunt prea multe de felul ei nicaieri. In Romania niciodata nu va putea creste o femeie la nivelul ei, nu din cauza lipsei de talent si nici din cauza ca nu exista in Romania femei verticale de felul doamnei Ockrent, ci pentru ca societatea romaneasca inca nu a ajuns sa pretuiasca caliatile unei Doamne adevarate. „Nobletea” cumparata cu bani nu suporta femei de genul Doamnei Ockrent si nici intelectualitatea fanariota de pe meleagurile noastre. Bibliophyle

 
 

Jurnalism Nemuritor: Oriana Fallaci 06/05/2009

Posted by Theophyle in 1, Carte Contemporana (sec. 20-21), Jurnalism.
Tags: , , , , ,
comments closed

„I sat at the typewriter for the first time and fell in love with the words that emerged like drops, one by one, and remained on the white sheet of paper … every drop became something that if spoken would have flown away, but on the sheets as words, became solidified, whether they were good or bad”.

“M-am asezat la masina de scris pentru prima data si m-am indragostit de cuvintele care se iveau precum picaturile, una cate una si ramaneau pe foaia alba de hartie…fiecare picatura devenind ceva care daca prindea glas ar fi zburat departe, dar pe hirtii, ca si cuvinte, deveneau solidificate, fie bune sau rele.”

97-02

“Astazi, istoria este scrisa chiar in momentul in care se intampla. Poate fi transmisa imediat prin presa, radio, televiziune. Poate fi interpretata, discutata aprins. De aceea imi place jurnalismul. De aceea mi-e frica de journalism. Ce alta profesie iti permite sa scrii istorie chiar in momentul in care se petrece si sa fii un martor direct ? Jurnalismul reprezinta un privilegiu extraordinar si teribil Nu din sansa, daca iti dai seama ca te consuma cu o suta de sentimente de neadaptare Nu din sansa, cand ma aflu la un eveniment sau intr-o intalnire importanta ma cuprinde o neliniste, o frica de a nu avea destui ochi si destule urechi si suficient creier pentru a privi si asculta si intelege, ca un cariu ascuns in lemnul istoriei”. din Interview with History de Oriana Fallaci

Familia: Nascuta in 29 iunie 1930, in Florenta, Italia, fiica lui Edoardo si Tosca (Cantini) Fallaci; prietena cu Alexandros Panagoulis (activist politic, mort la 1 mai 1976).
Educatia: Universitatea din Florenta
Politica: Liberala
Religia: “Nici una”
Resedinta: Florenta si New York

Oriana  Fallaci este autoarea a 13 carti, traduse in 26 de limbi straine si publicate in 31 de tari:

  • Cele sapte pacate ale Hollywood-ului, ( I sette peccati di Hollywood) prefatata de Orson Welles, 1958.
  • Sexul inutil: Calatorie in jurul femeii, (Il sesso inutile: Viaggio intorno all donna) 1961
  • Penelope la razboi, (Penelope alla Guerra) 1962
  • Antipaticii (Gli antipatici), publicata in l. engleza: Limelighters 1963 si in 1968: Egotistii: 16 interviuri surprinzatoare, 1968
  • Quel giorno sulla Luna, 1970.
  • Interviu cu istoria, (Intervista con la Storia )o colectie de interviuri cu figuri politice diverse, 1974
  • Un om, (Un uomo: Romanzo )1979
  • Inshallah,  (Insciallah )1983.
  • Daca soarele moare (Se il sole muore), 1965
  • Scrisoare catre un copil care nu a fost nascut niciodata. (Lettera a un bambino mai nato,), 1975
  • Nimic, si asa sa fie ( Niente a cosi sia), 1969. Reportaj asupra razboiului din Vietnam, bazat pe experienta personala.
  • Furia si Mandria, (La rabbia e l’orgoglio )un studio asupra Islamului, 2001
  • Forta ratiunii, (La forza della ragione )2004
  • Oriana Fallaci intervista Oriana Fallaci, Fallaci isi ia un interviu despre Eurabia si Islamofascism, 2004
  • Oriana Fallaci se entrervista a Si Misma – L’Apocalisse:  O actualizare a auto-interviului, cu un nou capitol adaugat, 2005.
  • Un cappello pieno di ciliege, 2008. Un roman despre istoria stramosilor sai, publicat la 2 ani dupa moartea sa. Oriana Fallaci a lucrat  la el timp de zece ani, si este inspirat de atacurile din 11 septembrie.

A contribuit cu articole la: New Republic, New York Times Magazine, Life, La Nouvelle Observateur, Washington Post, Look, Der Stern, si Corriere della Sera.

97-21Odata cu disparitia Orianei Fallaci, s-a pierdut o voce pasionata, integra, puternica si plina de character a secolului XX, intotdeauna indrazneata in disecarea politicii, puterii si ego-ului si a efectelor acestora devastatoare asupra democratiilor de pretutindeni. Punctul sau de vedere dramatic si distinct asupra democratiei, in special in ultimele sale lucrari i-a adus amenintari cu moartea; cu toate acestea nimeni si nimic nu au oprit-o. A trait cu pasiune si convingere si multi critici au afirmat ca nu s-a nascut inca cineva asemanator ei.

“Intotdeauna a aratat in romanele sale dragoste fata de omul de rand, de umanitate, cu slabiciuni si in forta si intotdeauna a aratat cu degetul catre cei lacomi, lasi sau distrugatori. A inteles ca exista o dragoste mai mare decat cea singulara fata de un singur om; o dragoste care pune adevarul, justitia si viitorul omenirii mai presus de toate. Pentru acest lucru eu am iubit-o. “  Giselle Fernandez

Cu toate ca a scris romane si memorii, Oriana Fallaci ramane cel mai bine cunoscuta ca journalist politic, care nu a facut compromisuri, sau cum scrie Elizabeth Mehren in Los Angeles Times, ” jurnalista careia nici o figura politica nu i-ar spune nu” Intervievatii sai au fost: Henry Kissinger, Willy Brandt,  Ayatollahul Khomeini, si fostul lider Pakistanez  Zulfikar Ali Bhutto,de la care a extras atata critica la adresa Indiei, condusa de Indira Gandhi, incat in 1972 a fost cat pe ce ca un tratat de pace intre cele doua tari sa ramana nesemnat. 

Faimoasa, ca si multi dintre cei intervievati, Fallaci este o ganditoare libera:

“ Nu sunt si nu voi fi niciodata un simplu magnetofon  a ceea ce vad si aud”, scria in prefata la Interviu cu Istoria. “In fiecare experienta profesionala las ramasite din inima si sufletul meu si particip la ceea ce vad sau aud ca si cum problema respectiva ma priveste personal sau in care trebuie sa am un punct de vedere”.

Cunoscuta pentru tacticile sale de interviu abrasive, Fallaci adesea ghida subiectii sai spre revelatii. “Sa vorbim despre razboi”, l-a invitat pe Henry Kissinger in interviul din 1972. “Nu sunteti un pacifist, nu-i asa?” Iar Kissinger a recunoscut ca nu a fost atat de “distrugator de sincer fata de el insusi” cu nimeni inaintea lui Fallaci.

“Fiecare interviu este un portret al meu” i-a spus lui Jordan Bonfante de la Time. “Este o stranie mixtura proprie de idei, temperament, rabdare, toate acestea conducandu-ma la intrebari.” Fallaci a afirmat ca nu este un simplu journalist, ci un istoric. “Un journalist traieste istoria in acea clipa, atinge istoria cu mainile sale, se uita la ea cu ochii proprii si asculta cu urechile sale”.

Intr-un interviu acordat lui Jonathan Cott de la Rolling Stone explica: “Eu sunt judecatorul. Eu sunt cea care decide. Asculta, daca as fi un pictor si ti-as face portretul, am sau nu dreptul sa te pictez asa cum doresc?”.

Interviurile sale nu au fost limitate la politicieni. Alte celebritati au fost mogulul Playboy Hugh Hefner, regizorul Frederico Fellini si actorul Sean Connery.

97-11In 1964, intr-un interviu cu Sammy Davis jr., Fallaci a fost preocupata de modul in care oamenii se confrunta cu viata, intr-o logica directa. De la prima intrebare isi aduce motivatiile: “In drumul spre casa Dvs. Dle Davis am avut un gand deranjant. Aveti absolut totul pentru a fi urat de o multime de oameni stupizi. Sunteti negru, evreu, casatorit cu o blonda frumoasa…intr-adevar nu exista nici o alta persoana faimoasa care sa intruneasca atatea “pacate”.” Si intr-adevar, Fallaci avea mare dreptate. Davis era evreu intr-un timp in care lumea isi exprima anti-semitismul. Era negru cand chestiunile negrilor erau in plina confruntare pe arena politica americana si cand parti din SUA, in special in sud erau rasiste pe fata. In plus, Davis avea nasul spart, un ochi de sticla si era casatorit cu o femeie alba, Mai Britt, fosta actrita, care renuntase la cariera in favoarea sotului. Problemele privind casatoriile inter-rasiale erau departe de a fi acceptate in aproape toate statele SUA. Fallaci si-a construit interviul pe aceste confruntari si afirma clar ca acest om are dreptul la cel mai adinc respect.

Unicitatea stilului sau este evidentiat si in interviurile si cercetarile privind Programul Spatial American, incepand din 1965, cu intentia adresarii intrebarii ultimative: “De ce ar dori cineva sa stie despre astronauti, spatiu si luna?”. Rezultatul cercetarii sale este romanul Daca soarele moare, scris ca o lunga scrisoare catre tatal ei. (n.a. Tradus in lb. romana) In carte, Fallaci investeste sentimentele personale. De exemplu, cand pleaca in L.A. pentru a-I lua un interviu lui Ray Bradbury, scrie: “Nimic nu se misca cu exceptia masinilor, nimic nu creste decat plasticul. Ma duc la plimbare si cred ca sunt singura din Los Angeles care merge pe jos. Lunec, cad pe iarba si descopar ca este din plastic.” (n.a. era extrem de ecologista inainte ca sa fie inventat termenul)

In timp ce isi continua cercetarea privind Programul Spatial American, Fallaci ii ia interviu lui Werner Von Braun. Von Braun  este un fost ofiter nazist, care a lucrat pentru guvernul lui Hitler, responsabil de inventarea rachetelor V-2, folosite la bombardarea Londrei in timpul celui de-al 2-lea razboi mondial, rezultand 3.000 de morti si peste 68.000 de raniti. Catre sfarsitul razboiului, cand el si colegii sai au fost siguri de infrangerea Germaniei, au decis sa uite de bombe (folosibile si ca rachete) si sa-si puna talentul in slujba Americii.  Urmare sentimentelor ei privind nazistii care-l arestasera si torturasera pe tatal ei, ca si faptului ca ea insasi fusese membra a rezistentei in timpul razboiului, Fallaci are o puternica reactie adversa fata de Von Braun. Totusi intrebarile ei vor ramane axate pe importanta lui Von Braun fata de Programul Spatial si il va descrie pe acesta correct. Asa cum scrie Levy: “Fallaci ii spune cititorului despre dialogul cu ea insasi in timp ce ii pune intrebari lui Von Braun. Continua sa simta miros de lamie venind de la Von Braun si era deranjant. Nu putea sa-si aminteasca unde-l simitise….Da, in timpul razboiului cand nemtii se spalau cu sapun dezinfectant, ce avea miros de lamie.”

Fallaci a inceput sa scrie “nuvele scurte si naïve” la 9 ani. Dar”am inceput cu adevarat sa scriu la 16 ani, cand am devenit reporter in Florenta.” A fost intrebata adeseaa ce circumstante au fost hotaritoare pentru cariera ei. “Mai intai apartenenta la o familie liberala si angajata politic. Trairea razboiului si a zilelor eroice de lupta in cadrul Rezistentei, alaturi de un tata care era un sef al ei. Apoi, fiind din Florenta, oras al civilizatiei si culturii. Dar cel mai motivant factor este acela de a fi o femeie  dintr-o familie saraca. Cand esti femeie trebuie sa lupti mai mult, sa vezi, sa gandesti si sa fii mai creativa. La fel cand te nasti sarac. Supravietuirea este totul.”

“ Nu am scris niciodata pentru bani. Scrisul este o mare emotie, atat psihologica, cat si politica. Candeste-te la stupiditatea, cruzimea si nebunia razboiului din Vietnam (Nimic si asa sa fie). Scrisoare pentru un copil niciodata nascut nu a fost scrisa pentru a descrie problema avortului, ci din cauza pierderii unui copil. (n.a. a pierdut copilul cu care era insarcinata) Un om a fost scrisa urmare  mortii prietenului meu Alekos Panagoulis si a durerii personale. Cu toate acestea, oricine poate observa ca leit-motivul acestor 3 carti este moartea, ura mea fata de moarte, lupta mea impotriva mortii.”

Munca sa este spartana. “Incep sa lucrez dimineata, pe la 8 si continui pana la 6 sau 7 pm fara intrerupere, fara sa maninc, fara sa ma odihnesc, doar fumez. Nu vad pe nimeni, nu raspund la telefon, nu plec nicaieri. Ignor duminicile, sarbatorile, craciunul, anul nou. Si scriu incet si rescriu iar si iar. …Un scriitor are nevoie de timp pentru a-I fi testata valoarea. Suuccesul este legat prea tare de moda, publicitate. Un scriitor ramane scriitor dupa moartea sa sau multi ani dupa ce cartile sale sunt publicate. De asemenea, un scriitor ramane scriitor daca munca sa trece de frontierele limbii in care el/ea scrie, deoarece un scriitor trebuie sa fie universal, fara limite de timp sau spatiu.”

97-42In Un om,  Fallaci incearca sa imortalizeze poetul martir si liderul Rezistentei grecesti Alekos Panagoulis, marea dragoste a vietii sale. Acesta a luptat pentru libertatea Greciei pana la moartea sa. In 1967, a incercat sa-l asasineze pe dictatorul Georgios Papadopoulos prin punerea de bombe pe drumul zilnic al acestuia . Planul a esuat, el capturat si inchis. In urmatorii cinci ani, Panagoulis a fost tortural fizic si psihic. A incercat sa evadeze de cateva ori si asta a dus la izolarea lui intr-o celula construita special, fara ferestre. A ramas aici pana la amnistia generala din 1973. La doua zile dupa eliberare a fost intervievat de Fallaci si fiind amandoi convinsi ca intalnirea a avut loc pentru ca soarta a vrut-o, cei doi au devenit iubiti in cateva saptamani.

In urmatorii trei ani cei doi au avut o relatie  tumultoasa. “Nu am nevoie de o femeie cu care sa fiu fericit….Doresc un camarad, care sa fie in acelasi timp prieten, complice, frate. Sunt un om care duce un razboi.” Si Fallaci a devenit acest camarad, renuntand la viata sa independenta pentr a-l urma pe acest om dificil. Nu au avut parte de pace, nici de viitor. Panagoulis a fost omorat de inamicii politici intr-o ambuscada facuta sa semene cu un accident auto in 1976. La cateva luni de la moartea lui, Fallaci va incepe sa scrie cartea ce ii va fi dedicata si publicata trei ani mai tarziu.

“INSHALLAH” este o fraza pe care oricine o aude in lumea araba. Inseamna “Cu vrerea lui Dumnezeu”. Dar vointa lui Dumnezeu in Beirut este salbatica, iar Fallaci o reda intocmai. Romanul incepe in noaptea din octombrie 1983, cand doi membrii ai sectei Khomeini, Fiii lui Dumnezeu, au efectuat atacuri sinucigase cu camioane, unul in baza Americana Marina, celalalt in baza Franceza. Aproape 300 de tineri au fost omoriti in aceste atacuri. A treia forta de mentinere a pacii este Italiana, iar cartea se concentreaza pe cele trei luni urmatoare exploziilor, in care italienii asteapta “al treilea camion sa explodeze”. Deasupra mormintelor comune. din baza de refugiati palestinieni Shatilah, italienii incearca sa pastreze pacea intre militia palestiniana Amal si fortele guvernamentale Libaneze ale presedintelui Amin Gemayel, prevenind atacuri sinucigase ale Fiilor lui Dumnezeu si ferindu-se de focurile de artilerie din partea Druzilor.

Fallaci reuseste sa construiasca din fractiunile si scopurile politice ale unui univers confuz din Beirut o povestire rationala si coerenta. Aceasta lume a barbatilor cuprinde sensibilitatile, curajul, lasitatile ocazionale, iubirile interzise (Angelo, indragostit de o femeie araba), amintirile fiecaruia. Portretele sunt pline de viata si agonie. Crazy Horse, iubitor de antichitati si de clasici, in momente de criza vorbeste in maxime din Cicero sau Seneca.
Ceea ce diferentiaza cele doua “lumi”, tabara italiana si cea americana este constiinta Romano Catolica si cultura europeana. Din punctul de vedere al italienilor, mentinerea pacii in Beirut este doar una din nebuniile istorice care implica Europa si lumea Araba. Unul dintre ofiteri, Pistoia crede ca razboiul real a fost intotdeauna “intre cei care maninca porc si cei care nu o fac, cei care beau vin si ceilalti care nu beau, cei care murmura Pater Noster si cei care spun Allah rassullillah.” Ambele tabere au de fapt aceeasi rugaciune. “Tatal nostriu si Allah al nostru care esti in ceruri da-ne noua rachetele si bombele de 7,62 si 5,56 si nu ne duce pe noi in ispita de a face pace.”

97-33

In cartile sale, Fallaci spune ca spera “sa moara mai putin atunci cand va muri. Sa las copiii pe care nu i-am avut…Sa fac oamenii sa gandeasca un pic mai mult, in afara dogmelor pcucare societatea ii hraneste de secole. Sa dau povesti si idei care sa ajute oamenii sa vada mai bine, sa gandeasca mai bine, sa stie un pic mai mult. Scrisul este modul meu de exprimare. De aceea o necessitate.”  Sfatul sau pentru scriitorii in devenire este “sa nu  se grabeasca. Sa rescrie, sa rescrie, sa rescrie…

oriana-2A avut si dureri de cap din punct de vedere legal . A fost judecata in Franta de doua ori in 2002 si a fost acuzata in Italia in mai 2005, deoarece Forta ratiunii defaimeaza Islamul. Asa ca, pentru crima de a vorbi liber in tara sa e origine, cea mai celebra jurnalista a Europei a trait ultimii ani in exil in Manhattan. Cel care a depus plangere a fost un extremist musulman de origine scotiana, Adel Smith. Se crede ca este autorul unui pamflet intitulat “Islamul o pedepseste pe Oriana Fallaci.” De asemenea, Smith a cerut distrugerea frestei medievale “Ultima judecata” a lui Giovanni da Modena, din Catedrala din Bologna, deoarece il arata pe Profetul Muhammad zacand in iad.

Cu toate acestea, Oriana Fallaci a fost una dintre primele persoane invitate de Papa Benedict XVI la o intalnire privata, cu atat mai semnificativa cu cat ea se declarase public ca fiind ateista. Inainte de intalnire, Fallaci declarase despre noul papa: “ Ma simt mai putin singura cand citesc cartile lui Ratzinger. Eu sunt ateista, si daca o ateista si un papa gandesc la fel, ceva trebuie sa fie adevarat. Trebuie sa existe un adevar uman mai presus de religie.”

PS  – O excelenta postare pe blogul Dlui Patrasconiu pentru o mai buna intelegere al jurnalismului practicat de Fallaci fata de un anume jurnalism practicat in Romania zilelor noastre.

Romanul Fantastic sau Fantasticul Literar (2) 07/04/2009

Posted by Theophyle in 1.
Tags: , , , , , ,
comments closed

Inceputul Renasteri este marcat de un fel de “descatusare” din obscurantismul Evului Mediu. Traditionalul fantastic bazat pe pe mituri si legende semi-pagane adaptate la societatea Crestina si la “Crestinismul Popular” se ramifica intr-o continuare traditional poetica al Evului Mediu dar si in doua noi sub-stiluri.  Apar primele lucrari literare cu continut “Horror” care introduceau magia neagra, vrajitoriile malefice si cultul diavolului. Acest sub-stil popular pana in zilele noastre denumit in general “literatura de groaza” (Horror literature) isi are sursele in mitologia nordica,  germanica si in surse Mauro-Islamice. Primele lucrarii literare in acest sub-stil al fantasticuului sunt bazate  “Volsunga saga” o povestire de origina Islandica care apare in secolul al 13-lea si ajunge in Europa Centrala si de Vest printr-o metamorfoza Vikinga (Ragnars saga loðbrókar) si se stabilizeaza in formatul consacrat la inceputul secolului al 15-lea in vestitul epic al poemului Nibelung (Nibelungenlied). Doresc aici sa fac o paranteza mica si anecdotica legata de mitologia groazei de sorginte germanica. Acum cativa ani am avut prilejul sa “citesc” niste fragmente din Wulfila Bible (Biblia Gotica-Codex Argenteus si Fragmenta Pannonica). Crestinatorul “Germanilor” (Gotii de Est, fiind primi) a fost un episcop de origine latino-gotica pe numele lui Wulfila (Ulfilas), acesta pentru al convinge pe capetenia triburilor Gotice, Atanaric (Athanareiks) a facut “schimbari minore” in Biblie pentru a o acomoda cu mentalitatea germanica (aveau probleme cu cele 10 porunci). Apropo triburile germanice, Gotii de est (Ostrogotii) au fost crestinati (probabil si pe teritoriul Romaniei) Moesia cuprinzand teritoriul Bulgariei pana la Buzau. In secolele 4-5 apropape tot teritoriul Munteniei si al Moldovei  pana in sudul Ucrainei a fost ocupat de acesti domni germanici, in atentia sustinatorilor etnogenezei Daco-Romane. Intorcandu-ne la sursele sub-stilului  “literatura de groaza” (Horror literature) trebuie sa amintim vestitele povesti arabe (de fapt Mauro-Islamice) “O mie şi una de nopţi” (kitāb ‘alf layla wa-layla) care din nucleul persan scris (probabil) de Hazār Afsān ajunge in Europa modificat in Andaluzia Maura prin negutatorii Evrei care-l introduc in Franta. Prima copie amintita in Europa dateaza din 1300 si este pastrata si astazi in Biblioteca Naţională din Paris (conţanând în jur de 300 de povestiri). Francezi sunt pana astazi siguri ca aceasta copie a lor este de origine Siriana, ea find de fapt Andaluza. Povestile din  “O mie şi una de nopţi” contin primele elemente de “spirite, stafii si spiridusi” (djinn).  O a doua ramificare principala a fantasticului medieval este fara indoiala  aparitia “povestilor cu zane” (Faerie-Faery Tales). In timpul Regelui Francisc I-ul in Franta apar primele povesti cu varjitoare si zane, Merveilleux – Contes de Fées. Poetul Pierre de Ronsard (1524-1585) scrie “Pleadele” (La Pleïade), ode bazate pe povestile care probabil la auzise in copilaria lui in regiunea Vendômois. In 1552 Pierre de Ronsard publica faimoasele lui Imnuri (Hymnes) dedicate nu mai putin faimosei Margaret de Valois, si de aici incolo numai Astrologie si demoni, zane si ingeri. Nu-l putem uita pe marele dramaturg Pierre Corneille care in piesele Medea (Médée – 1635) si  Circé (1675) introduce in teatru elementul folosit pana astazi “deus ex machina” (in sensul evenimentului surprinzator de multe ori supranatural care rezolva intriga unei piesea sau lucrari literare in mod surprinaztor sau o lasa deschisa la interpretatrea scpectatorului / cititorului).

giovanni_lanfranco_norandino_and_lucina_discovered_by_the_ogre

Fantasticul renasterei Italiane (parerea mea) incepe cu Giovanni Francesco Straparola (1480 – 1557) si cu “Povestile nopti  ale lui Straparola”, o preluare a personajelor lui Boccacio din Decameron  actiune petrecandu-se tot in insula Murano de langa Venetia. Aceste superbe povesti cu zane si spiridusi sunt de o frumusete rara, si personal sunt aingulare in istoria literaturi mondiale. Straparola este si autorul probabil al nemuritorei povesti cuoscute de noi pe numele i “Frumoasa si Bestia” (Beauty and the Beast – La Bella e la Bestia).  Tot in Italia il intalnim pe Ludovico Ariosto cu capodopera lui Orlando Furioso.

orlando_furioso_canto34

Postarea viitoare o vom dedica exclusiv celor trei giganti ai stilului, Dante Alighieri (1265 – 1321), William Shakespeare (1564 – 1616) si Miguel de Cervantes (1547 –1616), si dupa caea vom intra in sumbrul dar interesantul “Malleus Maleficarum”, La Démonomanie des Sorciers, Demonii si Vrajitorii.

P.S. Poate interpretarile mele nu sunt ortodoxe din punctul de vedere a unor  critici literari,  I couldn’t care less, sunt interpretarile mele si nu ale lor. Credeti-ma am citit mai multe “paduri” decat marea lor majoritate.  Am primit un mail de la un critic literar dambovitean – fratelo, ai raspunsul meu aici: Aceasta este fantasticul meu, nu al tau. Take-it or leave-it.

P.P.S.Controlorii limbistici” un singur cuvant, Fk-U. Sunt adeptul Fondului cu o forma problematica, decat al formelor fara nici un fond. Pentru a posta in limba Romana, la o postare de genul acestei lucrez 3 ore, aceeasi postare in Engleza, pentru mine dureaza intre 10 si 15 minute. Asa ca stimate limbist, Fk-U si inca odata “Eppur si muove” si daca vrei sa intzelegi mai bine, limbistule “E pur si move”, asa cum o cunosti din maidanele literaturii Romanesti. 

holygrail

Omagial: Poezie Feminina – Emily Dickinson 07/03/2009

Posted by Theophyle in 1, Carte Moderna (sec 19-20).
Tags: , ,
comments closed

emilydickinson Emily Dickinson s-a născut la Amherst, Massachusetts, în anul 1830. A trăit o viaţă  retrasă, din pricina unei mari iubiri la care a trebuit să renunţe. A murit în anul 1886 chiar în casa în care s-a născut. În privinţa operei sale, a păstrat aceeaşi direcţie ca şi în viaţa sa; cât a trăit n-a publicat decât patru poezii. Abia în 1890 i-au editat prietenii, pentru întâia oară, un volum de versuri.  În 1924 au apărut, aproape simultan, trei cărţi cu privire la ciudata poetă: The Life and Letters of Emily Dickinson, (Viaţa şi scrisorile Emiliei Dickinson), de Marthe Dickinson Bianchi, o rudă a poetei, “Opere complete” si “Poeme alese” ale Emilei Dickinson Entuziasmul suscitat de publicarea acestor poeme a fost fără precedent în epoca aceea.  Criticii au salutat ivirea unui Walt Whitman feminin, spiritual şi concis, au văzut în poetă întruchiparea spiritului şi misticei Noi Anglii. Târziu venita popularitate a „călugăriţei de la Amherst” a fost dintre cele mai meriate; vederi înalte îi însufletesc poemele, cele mai simple fraze ale sale au accentul finalităţii.

poezi-dikinson1

 Emily Dickinson a scris toata viata poezii, fara sa doreasca sa le si publice. Cea ce aramas de de pe urma ei  au fost caietele de notite si un ierbar de 66 de pagini cu peste 400 de plante. Emily Dickinson se imbraca in albm poeziile ei nu au avut initial  titluri, desi profund sentimentala, a scris despre spirit si nu despre fizic  versurile ei nu sunt doar lirice sunt  si ironice, pline de blandetea dura a resemnari. Emily Dickinson a fost semnul singuratati, refuzul ei vehement  de a fi persoana publica, extragandu-se intodeuna  din panoplia principala a produs legenda dragostei neimplinite, adevarata sau nu  o va insoti spre eternitate. Emily Dickinson este aproape imposibila de tradus, nuantele sunt atat de fine incat si vorbitorii de Engleza perfecta pot pierde intelesul alambicat al cuvintelor ei.

%d blogeri au apreciat: