jump to navigation

Regele, inteleptul si bufonul… marele turnir al religiilor 30/10/2011

Posted by Theophyle in 1, Carte Contemporana (sec. 20-21), SF-Fantezie, Ziarul de Duminica.
Tags: , , , , ,
comments closed

Shafique Keshavjee este specializat in domeniul istoriei comparate a religiilor, iar teza sa de doctorat a fost distinsa cu Premiul Societatii Academice din Vaud “pentru un studiu de excelenta dedicat gandirii lui Mircea Eliade” (Mircea Eliade et la coïncidence des opposés ou L’existence en duel). Shafique Keshavjee este un excelent cunoscator si interpret al operei lui Mircea Eliade, devenit un scriitor care reuseste sa impleteasca o poveste frumoasa de dragoste cu intrigă poliţistă si pana la urma sa conceapa un tratat de istorie a religiilor.

Nascut in Kenya (1955), Shafique Keshavjee, emigreaza in Marea Britanie pentru un scurt timp , dupa care, impreuna cu familia, la varsta de doar 8 ani se stabileste in Elvetia. Dupa teza de doctorat, devine profesor de teologie. Shafique Keshavjee este pastor protestant. (mai mult…)

China Miéville – SF, Steampunk si Staţia Pierzaniei 12/10/2011

Posted by Theophyle in 1, Carte Contemporana (sec. 20-21), SF-Fantezie.
Tags: , , ,
comments closed

China Tom Miéville (n. 1972) este un premiat scriitor englez de fictiune fantastica. Miévilleeste  de asemenea un activist de stânga si membru al Partidului Socialist Muncitoresc Britanic, de facto un partid comunist. La vârsta de 18 ani, în 1990, s-a mutat în Egipt unde a predat limba engleză timp de un an și unde a devenit interesat de cultura arabă și politica Orientului Mijlociu. Miéville și-a luat diploma în antropologie socială la universitatea Cambridge în 1994, iar masteratul și doctoratul în relații internaționale de la London School of Economics în 2001.

Miéville a declarat că speră să scrie câte o carte din fiecare gen literar, și pentru aceasta și-a ‘construit o operă’ tributară unei game largi de stiluri, de la westernul clasic (în Consiliul de Fier) la sea-quest (în Cicatricea) și la romanul polițist noir (în The City & the City). Cu toate acestea, lucrările lui Miéville descriu, toate, lumi sau scenarii fantastice sau supranaturale și de aceea opera lui este catalogată drept fantasy. Mai multe despre acest exceptional autor, indiferent de opiniile lui politice – diametral opuse de cele ale mele, puteti citi,  aici si bineinteles aici. (mai mult…)

Kurt Vonnegut: Abatorul cinci 14/05/2011

Posted by Theophyle in 1, Carte Contemporana (sec. 20-21), SF-Fantezie.
Tags: , ,
comments closed

Kurt Vonnegut (1922  — 2007) a fost unul dintre cei mai buni romancieri americani contemporani. Scriitor desavarsit care combina satira, umorul negru si un fel de literatura ştiinţifico-fantastica a reusit sa influenteze profund unele miscari anti-sistem in special in ultimi ani de la declansarea crizei economico-financiare.

Probabil ca nu as fi scris despre el fara intrebarea unui comentator pe blogul Politeia  despre miscarea Zeitgeist ( I,II,III & Addendum ) care reuseste sa dezvolte o ideie preluata de la Vonnegut si descrisa in cartea sa (mai putin cunoscuta) Player Piano. Personal cred ca o alta miscare modernista numita The Venus Project, bazata pe lucrarile futuristului Jacque Fresco este mai interesanta si mai originala.

Kurt Vonnegut s-a născut în a patra generaţie a unei familii de origine germano-americană, fiu şi nepot al unor arhitecţi cunoscuti din Indianapolis . Vonnegut a studiat la Universitatea Cornell în 1940-1942 şi a obţinut o diplomă în biochimie. Tot în acea perioadă s-a înrolat în armata Statelor Unite aflate deja in razboi. Armata l-a trimis la Institul de Tehnologie Carnegie (acum Carnegie Mellon University) şi la Universitatea Tennessee pentru a studia inginerie mecanică. Trimis pe front in 1944, Vonnegut a pierdut legătura cu batalionul său,  este capturat de germani si trimis sa lucreze la o fabrică de medicamente in Drezda. Vonnegut a fost martorul bombardării masive şi distrugerii a unei mari părţi a oraşului, in noaptre dintre  13-14 februarie 1945. Vonnegut a fost unul din cei şapte prizonieri de război americani din Dresda care au supravieţuit în celula unui depozit de carne cunoscut ca Schlachthof Fünf în germană, sau Slaughterhouse Five în engleză, adică “Abatorul cinci”. Germanii i-au ordonat să adune cadavre pentru o groapă comună. Vonnegut a fost eliberat de trupele reseşti  în mai 1945. Când s-a întors în Statele Unite, a fost decorat cu Purple Heart. (mai mult…)

Márquez: Un veac de singuratate 25/09/2009

Posted by Theophyle in 1, Carte Contemporana (sec. 20-21).
Tags: , , ,
comments closed

Romanul „Un veac de singuratate” al scriitorului columbian Gabriel Garcia Marquez a fost considerat cel mai influent din ultimii 25 de ani, intr-un clasament realizat de revista literara internationala „Wasafiri”

204-1

204-0Gabriel García Márquez (1927) este  scriitorul columbian, care a obţinut Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1982, pentru nuvele şi scurte istorii, unde fantasticul şi realul sunt combinate într-o lume liniştită si cu bogată imaginaţie, reflectând viaţa şi conflictele unui continent. Este cunoscut de către prieteni drept Gabo. Cel mai cunoscut roman al său este: “Un veac de singurătate.” Literatura sa se încadrează în paradigma realismului magic.

Romanul „Un veac de singurătate” a fost scris de Márquez în 18 luni (1965-1967) la Ciudad de Mexico, unde scriitorul locuia în acea perioadă împreună cu familia sa. Ideea originală ce stă la baza acestei opere a apărut în 1952, în timpul unei călătorii pe care autorul a făcut-o, alături de mama sa, în satul său natal, Aracataca (Columbia). În povestea “O zi după sâmbătă”, publicată în 1954, autorul face pentru prima dată referire la Macondo, iar o serie de personaje din această istorie apar în anumite poveşti şi romane anterioare.

Cartea este compusă din 20 de capitole fără titlu, atât evenimentele satului şi ale familiei Buendia, cât şi numele personajelor se repetă mereu, făcând realitatea şi fantasticul să fuzioneze. În primele trei capitole, este povestit exodul unui grup de familii şi construirea satului Macondo. Începând cu capitolul 4 şi până la capitolul 16, este vorba despre dezvoltarea economică, politică şi socială a satului. Ultimele patru capitole relatează decăderea acestuia. Povestea cartii este o alegorie socială şi politică – uneori prea suprarealistă pentru a fi plauzibilă, alteori mai reală decât şi-ar putea permite orice lucrare realistă convenţională.

204-2

Acţiunea se derulază pe o perioada de peste o sută de ani si prezintă ascensiunea şi prăbuşirea familiei Buendia. La începutul romanului, satul Macondo cuprinde doar câteva case pentru ca în decursul mai multor ani să se dezvolte, dar concentrat mereu în jurul locuinţei familiei Buendía. Membrii ei sunt primii locatari şi intemeietorii satului, nucleul tuturor evenimentelor. Relevante prin intermediul unor uimitoare falduri temporale, personajele moştenesc numele şi înclinaţiile familiei, dezvăluind stiluri de viaţă care se dedublează şi se repetă. Puternicul José Arcadio Buendía se transformă din întreprinzătorul şi carismaticul fondator al satului Macondo într-un om în pragul nebuniei. Macondo luptă împotriva unor calamităţi posibile naturale si create de oameni. Misterele  supranaturalului  apar aproape ca din senin si dispar in acelasi fel.

Cartea urmareste viata lui José Arcadio, întreprinderile sale îndraznete, temperate de prudenta Ursulei, viata fiilor  dintre care se remarca Aureliano, colonel si erou legendar al razboiului civil,  nepotilor si stranepotilor lor, pe parcursul a sase generatii. O data cu succesiunea generatiilor este prezentata si viata satului, în care civilizatia înlocuieste treptat simplitatea naturala, culminând cu înflorirea artificiala, adusa de instalarea companiei bananiere ce va fi urmata de declinul localitatii, recucerita de natura luxurianta. Titlul romanului semnifică sentimentul tragic al singurătăţii pe care îl trăiesc membrii familiei Buendía în toate aspectele vieţii lor fizic sau spiritual. Pana si  moartea este invocata, Melchiade se întorsese din lumea morţilor, deoarece nu putuse îndura singurătatea. Este o extraordinara carte a unei culturi indepartate, care de fapt  reprezinta dezradacinarea intr-o societate moderna care este nevoita sa se dezbrace de traditie si de relatiile umane ale unei familii extinse pentru a supravietui. De citit – o carte frumoasa.

Fantasticul Literar: Idei – “Psihoistoria” 06/08/2009

Posted by Theophyle in 1, Carte Contemporana (sec. 20-21).
Tags: , , , ,
comments closed

166-0Psihoistoria, se foloseste de legile acţiunii maselor si poate prezice viitorul, însă numai la scară largă; la o scară redusă este predispusă erorilor. Psihoistoria funcţionează bazându-se pe principiul conform căruia comportamentul unei mase de oameni poate fi previzibil dacă masa respectivă este foarte mare ca  numar (cum ar fi populaţia galaxiei, care este de aproximativ un cvadrilion de oameni). Cu cât masa este mai mare ca  număr, cu atât viitorul acesteia este mai previzibil.

Aceasta pseudoştiinta, inventata de Asimov, care trebuie sa recunosc m-a preocupat intens (au trecut zeci de ani de atunci) si mi-a creat un “indemn” special in cautarea surselor  devenise la timpul respectiv o preocupare extrem de interesanta. Astazi pot sa afirm ca am gasit sursele si ca de obicei la Asimov sunt bazate pe o corelatie intre o sursa filozofica si una stiintifca. Dupa parerea mea, sursa filozofica ar fi Kant cu teoria lui, care sustinea posibilitatea unei preziceri istorice bazata pe unele tipare de comportament social [1]  . Sursa stiintifica este fara indoiala “Teoria Cinetica a gazelor” (Kinetic-Molecular Theory of Gases sau Kinetic-Molecular Theory); aceasta teorie sustine (in mare),   ca este imposibil de a calcula traiectoria unei singure particule de gaz, dar exista o posibilitate de a calcula traiectoria unei largi cantitati de particule de gaz. [2]

Asadar Hari Saldon, a.k.a Isaac Asimov formuleaza doua axiome interesante: (1)  se poate calcula un tipar de comportament social daca populatia este suficient de mare, adica N de ordinul trilioanelor (10^18 +); (2) daca populatia nu are cunostinta de posibilele rezultate ale experimentului si ale procedurii de analiza a itinerariului. O alta axioma premergatoare ar fi fost, (3) Specia umana este singura specie sensibila (in sensul, sentimental/ moral / etic) din univers.

166-1

Asimov se foloseste de un super-computer (daca il putem numi defini in acest fel) numit “Prime Radiant” si construit de Yugo Amary, cu care expertii psihoistorici puteau sa “dialogheze”. Interactivitatea intre “Prime Radiant” si psihoistorici dadea posibilitatea rectificarii a unor date din ecuatiile originale ale lui Seldon (Seldon-Black).  De la un anumit timp, in istoria viitoare ( si prezisa) a Imperiului Galactic, o “clasa” de experti psihoistorici numiti “vorbitori” puteau “dialoga” si rectifica unele deviatii minore, aceste activitati ale  vorbitorilor (speakers-red) nu puteau insa remedia deviatii mai mari de 1.5 % din deviatia standard prevazuta. In  cazul unor deviatii, proiectul intra in ceea ce Seldon/Asimov a numit “Deviatie Albastra (Deviation Blue), o deviatie majora  ale carei rezolvari necesita o perioada mai mare de timp (zeci sau sute de ani).

166-2

Pana aici pseudoştiinta inventata de Asimov. Sunt cunoscute proiecte stiintifice reale care au incercat (sau poate mai incearca) folosirea acestei idei, probabil imposibila cu mijlocele expuse de Seldon/Asimov dar poate posibila cu altele. Cel mai cunoscut proiect de acest gen a fost “Proiectul Camelot”; deoarece Camelot a fost un proiect militar stim foarte putin despre el.  Pentru amatori doua linkuri (ambele in limba engleza – primul  si al doilea ).

Maine vom discuta un ultim element din superba lucrare, “Enciclopedia Galactica” si modelul pastrarii cunostintelor umanitatii pe care aceasta idee il cuprinde.

Bibliografie si note :

[1] Dupre, Louis, Kant’s Theory of History and Progress The Review of Metaphysics, Vol. 51, 1998
[2] Mahon, Basil , The Man Who Changed Everything – the Life of James Clerk Maxwell, Hoboken, NJ: Wiley, 2003

%d blogeri au apreciat: