jump to navigation

Viata in Pustiu – 2 16/08/2009

Posted by Theophyle in In Desert.
Tags: , , , , , , ,
comments closed

Cateva lucruri intermediare. In primul rand nu toate manastirile sunt la fel din punctul de vedere al “regulamentelor de functionare.” In al doilea rand, viata in manastire este si dependenta de personalitatea parintelui  stareţ. Exista mari diferente intre manastirile Ortodoxe si cele Catolice, ambele sunt extrem de diferite de cele Copte.

“Cand te-ai spovedit ultima data ?”  a fost prima intrebare a parintelui staret Gregorius. “Nu m-am spovedit de mult parinte,” raspund eu cu glas maruntit de privirea lui cautatoare. Gregorius nu are varsta, poate fi de 60,70 sau 80 de ani. Toata fata lui sunt ochii. Patrunzatori, cautatori, in nici un caz blajini. “Te spovedesti poimaine, maine esti in post negru!”. Fratele Dimitrie ma conduce la chilia mea “nu-i plac strainii, in special cei care arata ca turisti, vede in ei un fel de amenintare pentru cei mai tineri.”

176-1

Viata unei manastiri ortodoxe se invarte imprejurul “ceasornicului” liturgic, adica ceea ce numim “Cele şapte laude”. Originea celor şapte laude vine de la psalmul 119 (118), versetul 164: “De şapte ori pe zi te laud, din pricina legilor tale celor drepte”. În general, numărul de şapte a fost menţinut, în schimb succesiunea acestor slujbe a variat de la o epocă la alta, de la un rit la altul. În ritul Catolic (latin), din ceasurile mici (III, VI şi IX), doar unul e suficient, care va purta atunci numele de ceasul mijlociu sau „ora mediană”. In ritul Bizantin, caruia apartinea aceasta manastire s-au pastrat intacte toate cele şapte laude, adica vecernia, pavecerniţa (dupăcinarul), miezonoptica , utrenia cu laudele la ceasul dintâi, ceasul al III-a, ceasul al VI-a, ceasul al IX-lea. Nu pot sa va impartasesc placerea rugaciunii intr-o manastire. Intr-un fel simti cat de singur esti in fata Creatorului tau, in acelasi timp te simti impreuna cu niste oameni care CRED, cred cu adevarat, nu se roaga cu frica, sau de nevoie, ei pur si simplu CRED.  

M-am dus la spovedanie, l-am rugat pe parintele staret Gregorius sa-mi dea voie sa m-a spovedesc in franceza, limba pe care el o cunostea. Nu prea intelegeam greaca lui (era macedonian  de origine). Nu mi-a permis. Am inteles repede ca pentru el eu eram deja blamabil si spovedania era un fel de proces de constiinta. Acolo eu si Gregorius ne-am despartit, el nu putea fi pentru mine nici parinte si nici frate. Credinta lui nu putea fi a mea, apele s-au despartit.

176-2

Dupa aproape un an, cand am stat la gura sobei cu un pahar de vin rosu bun de Latrun pe care l-am adus mentorului meu, am primit probabil explicatia la ceea ce eu nu am inteles la Mar Saba. “Vezi fiule, tu si Gregorius sunteti oameni diferiti. Tu ai venit sa cauti caldura sentimentului si dragostea in credinta. Gregorius a cautat penitenta, pe care el crede ca o datoreaza din cauza unor oameni ca tine. Tu cauti dragostea pe care el nu poate sa-ti o acorde.” Am tacut putin pentru a intelege exact la ce s-a referit Monseniorul, “ si unde este in el credinta si speranta si iertarea pe care o reprezinta Mantuitorul ?”. “Vezi tu fiule, intrebarile sunt multe si raspunsurile sunt putine, departarile si apropierile sunt ca la Sf. Augustin dar pot fi si ca la Sf. Toma din Aquino, poti sa-ti gasesti locul si cu Sf. Petru si cu Sf. Pavel, toti suntem oameni, si Mantuitorul a fost, nu-ti amintesti – avi, avi lama azavteni ? (versiunea ebraica a citatului lui Iisus pe cruce, cand si-a intrebat Tatal de ce l-a parasit.” Cred ca am inteles explicatia mentorului meu. “Vezi tu fiule, pana la urma ai gasit in alt loc ceea ce ai cautat, pe alt munte, cu alti oameni, la fel de credinciosi ca Gregorius. Ai inteles sper ca drumul este important la fel ca si tinta, drumul spre Damasc nu este numai o metafora, este si drumul nostru zilnic spre mai bine sau mai rau”

Viata in Pustiu –1 15/08/2009

Posted by Theophyle in 1, In Desert.
Tags: , , , , ,
comments closed

Astazi am sa vorbesc despre o poveste care nu este legata de o carte propriu zisa, ci de un curs  universitar pe care trebuia sa-l scriu. Incercarile mele de a scrie cursul au fost incununate cu succes dupa vreo 3 luni de munca intensiva. Aveam totul –  cursul se integra bine in curicula respectiva, silabusul era bine structurat, notele bibliografice satisfacatoare, un singur lucru am simtit ca nu avea acest curs, suflet. Vorbeam de lucruri pe care le intelegeam, dar nu le simteam, ambalajul era de plastic.

Am telefonat mentorului meu in ale crestinismului timpuriu  sa-mi recomande poate o metoda mai eficienta de a “simti” cursul. Omul a raspuns simplu:” incearca sa traiesti catva timp intr-o manastire”, “cat timp ?“ am intrebat, “vei simti tu cat timp,” a raspuns interlocutorul meu razand, “fi fara frica, nu vei ramane tu acolo prea mult, nu ai vocatie de calugar.”  

175-1

Inzestrat cu toate referintele de buna calitate pe care reusisem sa le strang mi-am incercat norocul la trei manastiri alese de mentorul meu. Am primit 3 raspunsuri pozitive. Telefon cu o intrebare “unde ma duc?,” la toate trei” a venit raspunsul prompt, “incearca cate putin din fiecare, ramai unde te simti mai bine.”

Astazi va voi povesti despre prima manastire, Mar Saba (Sfantul Sava). Manastirea este o manastire Ortodoxa de rit Grec-Bizantin; in manastire traiau 18 calugari cand am ajuns eu.  Manastirea este constuita in Muntii Ierusalimului.  pe costisa  unui defileu (Wadi Qelt) abrupt sapat in munti de raul Kidron, care uneste Ierusalimul de Ierihon. Manastirea are o extraordinara istorie, pe care o voi povesti (pe scurt) in urmatoarele randuri. Manastirea nu este accesibila cu masina, si singura posibilitate ar fi o plimbare de 6-7 Km din Ierihon sau aproape dublu de la autostrada principala, care uneste Ierusalimul cu Ierihonul.

175-2

Manastirea este una din cele mai vechi din lume, a fost construita in anul 439 d.Hr. langa grota in care a locuit Sf. Sava. Sf. Sava din Cappadocia,  fiul unui general Roman a fost educat de unchiul sau patriarhul Flavian al Antiohiei si trimis dupa aceea la manstirea lui Teochtist din Ierusalim. La varsta de 30 de ani devine sihastru in muntii Ierusalimului, traind singur o perioada de 10 ani. Cu timpul, se aduna imprejurul lui cativa calugari, formand una din cele mai vechi manastiri existente in lume. In secolul al VIII-a se alatura manastirii si Sf. Ioan Damaschinul, unul din cei mai mari teologi, astronomi si matematicieni ai bisericii din toate timpurile, si indiscutabil cel mai mare iconograf ortodox. Moastele Sf. Sava si Sf. Ioan Damaschinul sunt pastrate pana in zilele noastre in aceasta manastire. Manastirea este cucerita in secolul al XII-lea de cruciatii normanzi, care alunga calugarii in pustiu si devine manastire catolica pana in anul 1965, cand Papa Paul al VI-a inapoiaza manastirea Patriarhului Grec Athenagoras I-ul, cu ocazia vizitei lui in Tara Sfanta.

175-3

Importanta manastirii Sf. Saba pentru Crestinismul ortodox si a Crestinismului Unit (Greco-Catolic), este enorma, Typiconul (in româna , cred ca este tradus Tipicul – “respectând ordinea”) este cartea care conţine instrucţiunile şi rubricile care în Biserica Creştină Ortodoxă stabilesc ordinea cultului divin pentru fiecare zi din an si necesită existenţa cărţilor liturgice care conţin componentele fixe şi variabile ale acestor slujbe. În uzul monahal, tipicul mănăstiresc include atât regulile de vieţuire în mănăstire cât şi pravila de rugăciune a fost creat in aceasta manastire si este folosit asa cum a fost creat pana in zilele noastre.

175-5

In biblioteca aceste manastiri se afla unele din cele mai importante scrieri ale Crestinismului Timpuriu. Interesant de mentionat ca manastirea a fost distrusa in anul 651 d.Hr de Persani, care au cucerit-o si vandalizata de zeci de ori pana in secolul al IX-lea cand Califul arab, cunoscutul Harun-al-Rasid a inconjurat-o cu ziduri aproape impenetrabile.

Intrarea femeilor in manastire este permisa pentru rugaciune intr-un locas numit “Turnul Femeilor”. Deoarece calugarii manastirii sunt vegetarieni, intrarea cu alimente de carne sau cu mere (marul  Evei) este interzisa. Despre saptamana petrecuta in aceasta manastire si despre fratele Timoftei Suceveanul, in postarea viitoare.   

175-4

Tolstoi: Învierea 09/08/2009

Posted by Theophyle in Carte Moderna (sec 19-20).
Tags: , , , ,
comments closed

Lev Nikolaevici Tolstoi s-a născut la 28 august 1828 pe moşia Iasnaia Poliana, Tula, la aproximativ 190 de kilometri la vest de Moscova. Însemnând „poiană luminoasă” în rusă, Iasnaia Poliana era o moşie de mari dimensiuni, construită într-o pădure de foioase, în secolul al XVII-lea. Tatăl său, Nikolai Tolstoi, un conte provenind dintr-o familie de nobili germani din secolul al XVI-lea, a dus o viaţă specifică aristocraţilor. Perioada fascinanta in viata lui Tolstoi este fara indoiala perioada in care Tolstoi se intoarce la crestinismul primar perioada  finala a vietii lui.

169-1

In aceasta perioada a vieţii, Tolstoi caută din ce în ce mai atent înţelepciunea supremă şi mântuitoare. O caută în sine, în mujici, în gândurile oamenilor înţelepţi, in vechea filozofie chineză, indiană, ebraică, creştină. Caută răspunsuri în operele unor gânditorilor profeţi Buddha, Lao Zi, Isaia, Iisus. Insistenţa lui Tolstoi în promovarea pacifismului şi împotrivirea faţă de război au dus, în cele din urmă, la întemeierea şcolii de gândire tolstoiene. În realitate, Tolstoi a încercat să îşi trăiască filozofia, luptând pentru sprijinirea victimelor foametei, donând bani pentru protejarea celor oprimaţi, şi susţinând prin alte mijloace recucerirea păcii.

Convingerile filantropice ale scriitorului au început să iasă la iveală în jurul vârstei de cincizeci de ani. În intervalul 1873 – 1875 şi-a pierdut al cincilea şi al şaselea fiu, pruncul care i-ar fi fost a treia fiică, precum şi două mătuşi. Punându-i în pericol viaţa fericită, teama de moarte a pus stăpânire din ce în ce mai mult pe gândurile lui Tolstoi, ajungând să se gândească la sinucidere ca la singura modalitate de a avea control asupra propriei sorţi. Din acel moment, a început să caute răspunsuri în religie, însă nu în credinţa care i-a fost predicată din copilărie, cea a Bisericii Ortodoxe Ruse. Biserica pe care o cunoştea nu era altceva decât o proteză pentru Ţar, care sprijinea războiul şi promova validitatea pedepsei cu moartea. Pur şi simplu, nu putea să creadă într-o biserică ce propovăduia iubirea şi milostenia Domnului la slujba de duminică, pentru ca în restul săptămânii să accepte crima.

169-2

Astfel, Tolstoi a întreprins propriile cercetări, şi a descoperit Scripturile, fără să creadă însă în învierea lui Iisus, în Sfânta Treime sau în profeţii. Din întreaga Evanghelie, singurul lucru pe care l-a găsit demn de reţinut a fost Predica de pe Munte, şi porunca lui Iisus Hristos de a ne împotrivi răului. În urma cercetărilor, în 1879, Tolstoi a scris o serie de lucrări unde îşi concentrează eforturile în analiza credinţei. În ultimii ani, Tolstoi, în dorinţa de a aprofunda educaţia populaţiei cu privirea la filozofia sa, l-a ales ca partener pe Certkov. Foarte asemanator cu Tolstoi, Certkov se născuse într-o familie bună, luptase în armata rusă, iar acum dorea emanciparea iobagilor. Cei doi au pornit astfel un proces de educare atât a celor sărmani cât şi a iobagilor, în vederea demarării acelor schimbări pe care le doreau pentru naţiunea lor. “Să nu te împotriveşti răului prin forţa.” – este lozinca sa, care, implicit, condamnă orice acţiune revoluţionară.

Spre sfârşitul ultimului deceniu al secolului al XIX-lea, când se afla deja în plină glorie literară, el scrie romanul „Învierea”, al cărui actiune se petrece în jurul lui Nehliudov, nobilul ce-şi caută mântuirea de un păcat al tinereţii şi tânjeşte după o viaţă nouă. Tolstoi a început să lucreze la romanul Învierea la 26 decembrie 1889 şi a lucrat cu unele întreruperi, timp de zece ani, până la 17 decembrie 1899, când l-a finalizat. În urma publicării acestui roman, Tolstoi va fi excomunicat de către biserică.

169-3

Punctul de plecare al „Învierii” este un fapt de cronică judiciară. În cadrele acestui fapt divers, Tolstoi şi-a turnat noile idei, precum şi amintiri, experienţe, remuşcări. Una dintre aventurile erotice marcante trăite de autor a fost transcrisă în „Învierea”.

 „În tinereţea mea am dus o viaţă foarte stricată, şi două întâmplări mă urmăresc în mod deosebit până azi.” – declară Tolstoi.

Prinţul Nehliudov este numit membru într-o comisie de juraţi, întrunită pentru a judeca şi condamna o prostituată acuzată de crimă. O recunoaşte: este chiar Katiuşa Maslova, fosta servitoare a familiei sale, pe care el a sedus-o, împingând-o astfel până la ultima treaptă a decăderii. Pradă unor atroce remuşcări, Nehliudov renunţă la moşii şi la viaţa mondenă, o urmează pe condamnată în Siberia, iar după ce îi obţine graţierea, îi cere, spre a-şi ispăşi greşeala faţă de ea, să se căsătorească cu el. Ea refuză, iar Nehliudov rămâne să mediteze asupra adevărurilor Evangheliei.

Este un roman de o frumusete rara, de citit,  daca puteti. In postarile viitoare poate vom aborda opera lui Tolstoi mai detaliat.

Bibliografie:

Orwin, Donna,  The Cambridge Companion to Tolstoy. Cambridge Univ. Press, 2002
Tolstaya, S.A. The Diaries of Sophia Tolstoy, Book Sales, 1988
Wikipedia under GNU license.

Kabala /2 – ZOHAR – Cartea Stralucirii (2) Exegeza 24/07/2009

Posted by Theophyle in 1, Carte Biblica, Carte Medievala.
Tags: , , , , , , ,
comments closed

Cartea este scrisa intr-o aramaica extrem de obscura, cu unele greseli gramaticale, care denota sau ca a fost tradusa din ebraica sau ca scriitorul nu cunostea suficient limba aramaica (care nu mai era vorbita in acea perioada)  sau in ultima instanţa ca a fost copiata dintr-o versiune mai veche. Nucleul cartii “Zoharul despre Pentateuh” a fost scris probabil de Moses de Leon, care a trait in Castilia secolului al XIV-lea, in orice caz el reflecta fluxurile ideologice si teologice ale doua scoli de gandire teologica – cea din Castilia si cea din Provence.

Articolul integral pe PoliteiaWorld

 

Kabala /2 – ZOHAR – Cartea Stralucirii (1) 23/07/2009

Posted by Theophyle in 1, Carte Medievala.
Tags: , , , , , , ,
comments closed

Majoritatea articolelor mele sunt postari care incurajeaza lectura unor opere literare, aceasta postare este menita sa DESCURAJEZE pe cat se poate aceasta lecturare.

Asceasta descurajare nu este legata (Doamne fereste!) dintr-o lipsa de respect fata de carte, invataturile ei sau valoarea ei teologica sau literara, ci pentru ca nu aveti cum sa cititi aceasta carte. Aceasta carte nu exista pentru cititorul care nu este cercetator sau invatat evreu sau crestin (cu preocupari academice sau mistice), care cunoaste ebraica si aramaica.

Articolul integral pe PoliteiaWorld

%d blogeri au apreciat asta: