Ogier Ghislin de Busbecq: Scrisorile turcesti si povestea lui Despot Voda (1) 31/01/2012
Posted by Theophyle in 1, Biografica, Carte Medievala, Document, Istorie, Romania.Tags: Biografi, Ghislin de Busbecq, Istorie, Romania
comments closed
Ghislin de Busbecq a fost fiul ilegitim al Seigneur de Busbecq, pe care il si mosteneste. Dupa o educatie solida in cele mai bune mai bune universitati ale vremii, Ghislin de Busbecq intra in slujba lui Ferdinant I-ul, este trimis ambasador la Inalta poarta pe langa sultanul „Suliman Magnificul”, incearca si reuseste sa negocieze un tratat legat de teritoriul Transilvaniei. De la Istambul el are un schimb de scrisori cu un prieten, si el diplomat pe nume Nicholas Michault. Aceste scrisori sunt una din putinele surse primare legate de Imperiul Otoman al secolului al XVI-lea. In aceste scrisori el trateaza cu un lux de detalii extraordinar situatia voievodatelor Romane. Intr-una dintre scrisorile mentionate il gasim pe Despot Voda, elogiat incomparabil cu celalate personaje ale Moldovei contemporane lui. Trebuie sa mentionez ca titlul de despot, este absolut incompatibil cu terminologia moderna. In lumea greco-bizantina, cuvantul Despot este sinonim cu latinul Dominus, adica Domn. Titulatura de Despot era aplicata patriarhilor, nobilimii de rang inalt si insusi Basileului (Imparatului Bizantin). Despot Voda, pe numele lui Ioan Iacob Heraclid, este infiat de Iacob Heraclid, care purta titlul de despot de Samos şi Paros. Bineintzeles detractorii lui vor povesti mai tarziu ca de fapt el a furat identitatea la moartea lui Iacob Heraclid (vezi o biografie, critica si ne-adevarata in WIKI-RO).
Citeste articolul integral pe situl Politeia World
David Yallop: Puterea si Gloria (2) 16/10/2009
Posted by Theophyle in 1, Biografica, Carte Contemporana (sec. 20-21).Tags: Biografi, David Yallop, Demeter, Romanul Politist
comments closed
The Power and the Glory (Puterea si Gloria) este un rezumat al anilor de viata ai Papei Ioan-Paul II, dar cu rozul ochelarilor dati la o parte. David Yallop a adunat o gramada de material pentru a prezenta ‘din spatele scenei’ povestea a ceea se s-a intamplat cu adevarat la Vatican, concentrandu-se pe caderea comunismului in Estul Europei, scandalurile care au atins Banca Vaticanului si scandalurile copiilor abuzati de preotii catolici pentru care Biserica Catolica a fost aratata cu degetul in ultimii ani. Dar, subiectul principal este Ioan-Paul si omul din spatele mitului.
Cartea este biografica pana la un punct si demoleaza cateva mituri legate de Ioan-Paul, nu in ultimul rand povestea anilor de tinerete din timpul razboiului, cand departe de a salva evrei din fata nazistilor, el a fost adapostit intr-o slujba protejata si a avut foarte putin de-a face cu rezistenta sau operatiunile de salvare ale oamenilor.
Cu toate ca Ioan-Paul a gasit sistemul communist detestabil, odata ce a devenit Papa, a adoptat diplomatia uzuala a Vaticanului cand a avut de-a face cu tarile comuniste, in loc sa incerce sa distruga acest sistem. Caderea comunismului a avut mai mult de-a face cu Presedintele Rusiei Gorbacheov decat cu Papa. Ioan-Paul II a fost impotriva teologiei liberale de sorginte stangista si acest lucru l-a facut sa incurajeze linia Presedintelui SUA Ronald Reagan de a incuraja guvernele de dreapta din America de Sud, in loc sa conlucreze cu preotii catolici de la fata locului pentru a-i ajuta pe cei sarmani.
Yallop a dezvoltat subiectul scandalurilor Bancii Vaticanului si al Bancii Ambrosiano si este descurajant sa vezi cum esaloanele de varf ale Vaticanului au fost total amestecate in spalare de bani , in timp ce Papa Ioan-Paul a refuzat sa schimbe ceva sau sa inlocuiasca pe cei care au avut un comportament criminal.
Dar, capitolele in care Yallop prezinta scandalurile legate de abuzul copiilor de catre preotii catolici sunt cele mai impresionante si triste. Papa a ramas agatat de punctual sau de vedere oficial: “fiecare familie trebuie sa aiba camera private pentru a discuta probleme de familie”( “every family must have private rooms to discuss family matters”) si intotdeauna el a pus opreliste asupra scandalurilor pentru a pastra reputatia bisericii, in fata drepturilor celor abuzati de preotii catolici de a apela la justitie pentru a cauta dreptatea legala.
Aceasta carte nu reprezinta o poveste prea vesela, dar cei care sunt interesati de Biserica Catolica trebuie sa o citeasca. Pe la noi nu au aparut in ziare sau la stiri prea multe amanunte legate de aceste scandaluri sau de viata lui Ioan-Paul. Bineinteles, Papa Ioan-Paul II va fi sanctificat in curand de catre biserica asupra careia a domnit, dar nimeni dintre cei care au citit cartea nu se va bucura de acest lucru. Este si mai trist ca actualul Papa este absolut la fel in politica cu Ioan-Paul II
Postat de @demeter
Fantasticul Literar: Fauritorii de Lumi – 1 02/08/2009
Posted by Theophyle in Carte Contemporana (sec. 20-21).Tags: Biografi, Critica Literara, Fantasticul in Literatura, Romanul Fantastic, Tolkien
comments closed
Am hotarat sa reiau seria de postari dedicata “Fantasticului Literar”, intre noi fie vorba, intr-o lume ca a noastra cine are nevoie de realitate. Primul si poate unul din cei mai proeminenti “Fauritori de lumi” se numara John Ronald Reuel Tolkien, sau pe numele pe care majoritatea noastra il cunoaste J. R. R. Tolkien. In postarea de astazi vom discuta putin despre biografia lui, care ne poate deslusi cateva din figurile imaginarului “tolkienian,” vom reaminti cateva din principiile acestui stil literar si vom discuta si despre “Clubul Presupunerilor” (The Inklings), cerc literar care a influentat profund literatura engleza in cea de a doua parte a secolului al XX-lea.
John Ronald Reuel Tolkien (1892 – 1973) a fost un scriitor, poet, filolog şi profesor universitar, cunoscut cel mai bine pentru seria fantastica, astazi clasica: Hobbitul şi Stăpânul Inelelor. Tolkien a fost profesor de engleza clasica la Oxford din 1925 până în 1945 şi profesor de limbă şi literatură engleză din 1945 până în 1959. A fost un catolic devotat, ca şi prietenul lui C. S. Lewis – amândoi fiind membri ai clubului de discuţie, cunoscut sub numele “Clubul Presupunerilor” – The Inklings.
Tolkien s-a născut la 3 Ianuarie 1882 în Bloemfontein, în Orange Free, fiul lui Arthur Reuel Tolkien (1857–1896), un manager de bancă englez şi al soţiei lui, Mabel (1870–1904). Cuplul a părăsit Anglia când Arthur a fost promovat capul oficiului Bloemfontein la banca britanică la care lucra. În copilărie, Tolkien a fost muşcat de un păianjen babuin (tarantula), eveniment traumatizant care i-a influenţat mai târziu operele. Thornton S. Quimby, doctorul care a avut grijă de copil după muşcătura de păianjen, a devenit un model pentru Gandalf. La trei ani, Tolkien a plecat în Anglia cu mama şi fratele său în ceea ce trebuia să fie o vizită lungă de familie. Tatal său a murit in Africa de Sud înainte de a-i putea însoţi. Tolkien a învăţat să citească de la patru ani şi a putut scrie fluent la scurt timp; i-a plăcut să exploreze satele si oraselele din imprejurimi, care împreună cu ferma mătuşii vor inspira mai târziu scene din cărţile sale. Tolkien a studiat la King Edward’s School, Birmingham si dupa aceea la Oxford.
Opera sa principala este “Stăpânul Inelelor,” care este dezvoltata dintr-o lucrare anterioara “Hobitul”. Hobbitul şi Stăpânul Inelelor, formează un complex de povestiri şi poezii legate între ele, precum şi istorii fictive, dialecte inventate şi eseuri despre lumi imaginare ca Arda şi Pământul de Mijloc. Între 1951 şi 1955, Tolkien a publicat un Legendarium al acestor povestiri. Ambele lucrari, dar in special “Stăpânul Inelelor” sunt capodopere ale “Fantasticului literar,” de fapt o subspecie a acestui gen de literatura – Fantezia (Fantasy). „Fantezia” este o subspecie a fantasticului, un gen al literaturii fantastice, apropiată de miraculosul folcloric, cu un întreg arsenal de elemente de magie.
Din cele mai vechi timpuri, oamenii au creat şi au spus poveşti. Din acestea s-au clădit mituri, care au influenţat gândirea şi modul de viaţă al multor generaţii. Aşa cum omul a văzut si a simtit prima oară focul, frica, cutremurul, gheaţa, copacul, cerul şi stelele, soarele şi luna, aşa le povestesc miturile străvechi. De-a lungul vremii, întregi concepţii despre crearea lumii au luat naştere. Crezând în aceste mituri, oamenii le-au transformat în religii, oferindu-le un loc important în viaţa lor de zi cu zi. “Fantezia” este cu mult diferită faţă de miturile arhaice. Însă rădăcinile ei se află în aceste prime creaţii cu caracter existenţial ale minţii omeneşti. “Fantezia” înseamnă imaginaţie. Autorii de “Fantezie” creează lumi noi, nemaivăzute, animate de magie şi locuite de rase şi creaturi fantastice. Prima caracteristică a genului este aceea că lumea descrisă nu este cea reală, ci una imaginată, dar care nu are nici o legătură cu pământul, planetele, constelatiile, universul cunoscut sau imaginar, ca în cazul SF-ului. Lumile “Fantezie” sunt mult diferite, ele fiind marcate de existenţa magiei şi a creaturilor şi raselor diferite de om. De fapt “Fantezia” este un ecou al mitologiei.
Clubul Literar al Presupunerilor – The Inklings. Clubul era de fapt un grup de discuţii literare, asociat cu Universitatea Oxford, Anglia. Membrii, majoritatea academicieni ai universităţii, includeau pe: J. R. R. Tolkien, C. S. Lewis, Owen Barfield, Charles Williams, Adam Fox, Hugo Dyson, Robert Havard, Nevill Coghill, Charles Leslie Wrenn, Roger Lancelyn Green, Colin Hardie, James Dundas-Grant, John Wain, R.B. McCallum, Gervase Mathew, C.E. Stevens, J.A.W. Bennett, Lord David Cecil, Christopher Tolkien (fiul lui J.R.R. Tolkien), Warren „Warnie” Lewis (fratele mai mare al lui C.S. Lewis), şi Eric Rucker Eddison la invitaţia lui C.S. Lewis. Întâlnirile au avut loc intre anii 1930 şi 1960. După cum era tipic pentru grupurile universitare de natură literară ale vremii, The Inklings erau cu toţii bărbaţi. (Dorothy L. Sayers, uneori inclusă în grupul The Inklings, era o prietenă a lui Lewis şi Williams, dar nu a participat niciodată la o întâlnire a societăţii.) Citirea si discutiile despre operele neterminate ale membrilor reprezentau principalele scopuri al întâlnirilor.
The Lord of the Rings a lui Tolkien, Out of the Silent Planet a lui Lewis si All Hallows’ Eve a lui Williams au fost printre primele opere citite în cadrul întâlnirilor. Notion Club, din nuvela cu acelasi nume, neterminată si publicată postum, în cadrul operei Sauron Defeated din ciclul The history of Millde-earth se bazează pe societatea The Inklings. The Inklings se întâlneau la un pub local, The Eagle and Child, cunoscut ca şi The Bird and Baby, sau simplu drept The Bird (Pasărea). Mai târziu, intâlnirile din bar se tineau la The Lamb and Flag peste stradă, iar în anii de început, The Inklings obisnuiau să se întâlnească in diverse alte baruri. In postarea viitoare – opera.
Bibliografie si citate
Engleza:
de Camp, L. Sprague. Literary Swordsmen and Sorcerers: The Makers of Heroic Fantasy, Arkham House, 1976.
Wood, Ralph C. Biography of J. R. R. Tolkien (1892-1973). Addison,Texas; Leadership University
Muir, Edwin. The Truth of Imagination: Some Uncollected Reviews and Essays. Aberdeen University Press.
Carpenter, Humphrey (1979). The Inklings: C.S. Lewis, J.R.R. Tolkien, Charles Williams and Their Friends.
Wikipedia under GNU license.
Romana:
Enciclopedia lumii lui J.R.R. Tolkien, Robert Lazu (coordonator), Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi, Györfi-Deák György, Galaxia Gutenberg, 2007
Lumea lui Tolkien, Robert Lazu, Editura Hartmann, Arad, 2004
Theophyle Books Blog 
