jump to navigation

Titu Maiorescu: Despre Caragiale 25/12/2009

Posted by Theophyle in Antologii, Document, Jurnalism, Teatru.
Tags: ,
comments closed

Comediile domnului Caragiale este o lucrare scrisă de Titu Maiorescu din dorinţa de a-l apăra pe I. L. Caragiale de atacurile din presa vremii care-l acuzau de imoralitate (datorată prezenţei unei lumi de joasă speţă în piesele sale: oameni „viţioşi sau proşti”, amor nelegiuit etc.). Pornind de la constatarea că tipurile şi situaţiile din sfera timpului, Maiorescu atrage atenţia că artistul recreează realitatea dintr-o perspectivă ideal-artistică, fără nicio preocupare practică. Tipologia personajelor este, de asemenea, diversă, caracterizată cu o intuiţie şi o fervoare critică de-a dreptul remarcabile.

Scrie Maiorescu:  „sub formele unei spoieli de civilizaţie occidentală, strecurată în mod precipitat până în acel strat şi transformată într-o adevărată caricatură a culturei moderne.”

În studiul său, Maiorescu precizează faptul că societatea, împreună cu opinia publică, consideră drept trăsătură caracteristică a comediilor lui Caragiale trivialitatea, însă argumentele şi comparaţiile aduse pe parcursul articolului au întemeiat concluzia că în lumea artei nu poate fi vorba de „trivial”, ci fiecare scriitor are dreptul său literar incontestabil.

Cateva fragmente din acest superb articol, Comediile domnului Caragiale :

… O noapte furtunoasă, Conul Leonida faţă cu reacţiunea, O scrisoare pierdută, D-ale carnavalului – cine din cei ce se duc la teatrul român nu a văzut una sau alta din aceste comedii? Mulţi cunosc pe cea dintăi, mai toţi pe cea de-a treia şi câţiva pe celelalte.

De meritat toate merită să fie cunoscute şi, după părerea noastră, lăudate – toate fără excepţie.

Publicul primelor reprezentări a judecat altfel. Scrisoarea pierdută a avut un succes mare; şi Noaptea furtunoasă a avut succes; dar Conul Leonida, jucat pe o scenă de a doua mână, nu a plăcut; şi D-ale carnavalului a fost fluierată.

Foarte bine! …

… Conul Leonida citeşte jurnale, explică nevestei sale esenţa republicei cum o pricepe el, valoarea lui „Galibardi” şi teoria halucinaţiilor. Jupân Dumitrache, cherestegiul, caută să înţeleagă în convorbiri cu ipistatul Nae Ipingescu ce este „sufragiul universal”, este pătruns de demnitatea gardei civice şi primeşte de la Rică Venturiano desluşiri asupra suveranităţii poporului; iar cocoana Veta îşi cântă amorul „într-un moment de fericire şi printr-o perlă de iubire”. Candidatul de la percepţie vrea să scape de dureri după sistemul lui Mattei; Miţa Baston jură pe statua libertăţii din Ploieşti şi ipistatul Carnavalului pune un „potrabac” cu muzică la „lotărie”. Ziaristul Nae Caţavencu şi advocatul Farfuridi fac discursuri electorale asupra progresului economic şi revizuirii constituţionale; Dandanache îşi susţine dreptul la deputăţie prin tradiţia de la „patruzşopt”, iar poliţaiul Ghiţă este un element principal pentru alegerea „curat constituţională”. Adevăratul om onest este simplul „Cetăţean” alegător, care este totdeauna „turmentat”.

Printre aceste figuri, cu straniul lor vestmânt de aparenţa unei culturi superioare, se agită pornirile şi pasiunile omeneşti, deşertăciunea, iubirea, goana după câştig şi mai ales exploatarea celor mărginiţi, cu ajutorul frazelor declamatorii neînţelese – unul din semnele caracteristice ale epocei noastre.

„Ce lume, ce lume!” zice prefectul Tipătescu, şi aşa zicem şi noi când prindem de veste că este înadevăr o parte a lumii reale ce ni se desfăşură astfel înaintea ochilor.

În acest caleidoscop de figuri, înlănţuite în vorbele şi faptele lor spre efecte de scenă cu multă cunoştinţă a artei dramatice, d. Caragiale ne arată realitatea din partea ei comică. Dar uşor se poate întrevedea prin această realitate elementul mai adânc şi serios, care este nedezlipit de viaţa omenească în toată înfăţişarea ei, precum în genere îndărătul oricărei comedii se ascunde o tragedie….

Citim pe a doua pagină a unui ziar liberal din Bucureşti, de la 13 aprilie 1885, despre comedia D-ale carnavalului:

Şi ce piesă! O stupiditate murdară, culeasă din locurile unde se aruncă gunoiul. Femei de stradă de cea mai joasă speţă, bărbieri şi ipistaţi, în gura cărora se pun cuvinte insuflătoare pentru mişcări ca cea de la 11 fevruarie, pentru libertate şi egalitate, cari sunt baza organizaţiunii noastre politice.

Palma primită de la public, care a fluierat, nu ne mulţumeşte; e de datoria ministrului instrucţiunii să puie în vederea direcţiunii ce caragialiadă a făcut, şi pe acest temei s-o schimbe, ca incapabilă şi nedemnă. Voiam un teatru naţional, nu o gaşcă de opoziţie nedemnă, în care se insultă poporul şi instituţiile ţării.

Cerem cu insistenţă ministrului instrucţiunii să intervie.

Şi foaia acelor tineri, foarte tineri, din capitală, care îşi închipuiesc că sunt socialişti, se grăbeşte a doua zi să ţină isonul ziarului citat mai sus şi scrie pe pagina întâi a numărului de la 14 aprilie 1885:

Ziarul *** publică în numărul său de ieri două articole foarte drepte la adresa direcţiunii teatrelor, prin care critică drumul pe care a apucat şi supunerea pe care o arată unei oarecare găşti literare din Bucureşti.
Avis celor în drept a lecui răul.
Adecă, cum am zice, poliţia în contra literaturei! Cenzura guvernamentală în contra spiritului comediilor! Destituirea comitetului teatral şi poate pedepsirea autorului!

Cum se repetă toate în lume, deşi mutatis mutandis! Şi în Franţa secolului trecut, la sfârşitul terorismului, Ducancel pusese în scenă „l’intérieur des comités revolutionnaires”, unde îşi bătea joc de radicalii terorişti şi „insulta instituţiunile ţării”, şi atunci foaia radicală L’ami des lois ceruse pedepsirea autorului, care n’expierait point par mille morts tout le mal qu’il a fait a la liberté”.

Numai că vremurile s-au schimbat, şi s-au cam schimbat şi oamenii. Radicalii terorişti din Franţa de atunci îşi executau dorinţele lor prin sânge, şi în contra lor a trebuit să opereze ghilotina; radicalii noştri de astăzi îşi arată dorinţele dumnealor prin cerneală, şi în contra lor e destul să opereze o foaie de hârtie sugătoare. Căci pentru orice om cu mintea sănătoasă este evident că o comedie nu are nimic a face cu politica de partid; autorul îşi ia persoanele sale din societatea contimporană cum este, pune în evidenţă partea comică aşa cum o găseşte, şi acelaş Caragiale, care astăzi îşi bate joc de fraza demagogică, şi-ar fi bătut joc ieri de işlic şi tombateră şi îşi va bate joc mâine de fraza reacţionară, şi în toate aceste cazuri va fi în dreptul său literar incontestabil…

Alte timpuri aceasi oameni, aceleasi figuri anoste care critica tot, distrug totul si nu creaza nimic. Multa stima si nemurire pentru Titu Maiorescu si Ion Luca Caragiale, doi nemuritori ai natiei Romane.

Pauza:Intre T-Rex si Nesto-Rex 03/08/2009

Posted by Theophyle in 1, Jurnalism, Pauza.
Tags: , ,
comments closed

Dupa terminarea tranzitiei de 20 de ani, Romania inainteaza spre o noua perioada glorioasa, Cretacic. Dupa secarea resurselor naturale, devalizarea bancilor si lichidarea economiilor unor cetateni inocenti, mogulul mioritic hotaraste ca in afara buzunarelor populatiei trebuie sa fie operate si simturile, ideile sau gandirea.  Ce facem? Cumparam media – cu banii luati de la ei, vom produce inca o data profit, tot de la ei. 

Cercetatorii inca nu au ajuns la concluzia cam  ce fel de animal a fost T-Rex-ul, daca era vânator sau  căuta cadavre pentru a se hrăni. Pentru mine lucrul este neimportant pentru ca mogulul de presa este si una si alta, vaneaza pe cei slabi si trimite “haitele de ucigasi” pentru a transforma lucrurile vii in “cadavre”.

164-1

Ceea ce se intampla de doua zile la Cotidianul este de neacceptat, nu poti sa-ti reinventezi metodele de dinainte  de 1989 intr-o realitate a anului 2009. Adevarat, Cotidianul este o afacere privata intr-o societate capitalista. Intr-o societate cu economie de piata poti sa-ti administrezi afacerea cum vrei, dar poti sa-ti primesti si rasplata daca piata respinge metodele de “administrare.” Personal nu-mi plac metodele de administrare de felul acesta,  si nu- mi plac nici reptilele mici sau mari.

Pana la urma dupa Tyrannosaurus rex va dispare si Nesto-rexul, timpurile s-au schimbat. Chiar nu vreau sa traiesc in Cretacic. 

Pamflet 😆

Mitch Albom – Marţi cu Morrie 30/07/2009

Posted by Theophyle in 1, Carte Contemporana (sec. 20-21), Jurnalism.
Tags: , , ,
comments closed

Mitchell David Albom (nascut la 23 mai 1958 in Passaic, New Jersey) este un scriitor American de bestsellere, jurnalist, scenarist, dramaturg si muzician. Cartile sale s-au vandut in 26 milioane de copii, peste tot in lume. A absolvit sociologia, dar visul sau a fost sa devina muzician si a cantat mai multi ani la pian si voce in cluburi de noapte din Europa – Creta si SUA, New York. Apoi, si-a luat un Master in jurnalism de la Columbia University si un MBA in business de la aceeasi prestigioasa universitate. A scris editoriale pentru Queens Tribune, SPORT Magazine, The Fort Lauderdale News Sun Sentinel. In 1985 a castigat premiul pentru cel mai bun articol sportiv al Associated Press si a fost angajat la Detroit Free Press. In timpul anilor petrecuti la Detroit, Albom a devenit scriitorul cel mai premiat pentru articolele sale despre sport, avand un record national de 13 premii acordate de Associated Press Sports Editors. A castigat mai mult de 200 de premii de la organizatii ca National Headliner Awards,  American Society of Newspaper Editors,  National Sportscasters and Sportswriting Association, si National Association of Black Journalists. Multe dintre editorialele sale au fost publicate in carti.

158-0

Marti cu Morrie (Tuesdays with Morrie – Ed. Humanitas)

Cartea lui Albom care a facut senzatie a fost inspirata de un interviu luat de Ted Koppel lui  Morrie Schwartz la ABC News Nightline in 1995, in care  Schwartz, un profesor de sociologie, a vorbit despre viata sa si lupta cu o boala terminala, ALS (scleroza laterala amiotropica sau boala Lou Gehrig). Albom, care fusese apropiat de  Schwartz in timpul facultatii la Brandeis, a reluat legatura cu fostul sau profesor, vizitandu-l in fiecare zi de marti, discutand despre viata si moarte. Albom, cautand o modalitate sa plateasca facturile medicale ale lui  Schwartz, s-a gandit sa scrie o carte despre aceste vizite. Cu toate ca aceasta carte a fost respinsa de numeroase edituri, ideea a fost acceptata de Doubleday chiar inainte de moartea profesorului, iar Albom a fost in stare sa plateasca datoriile acestuia.

158-1

Cartea, Tuesdays with Morrie, a fost publicata in 1997. Prima editie a avut doar 20.000 de copii, dar a placut publicului atat de mult incat a fost invitat la “The Oprah Winfrey Show” , iar cartea a ajuns pe lista de bestseller a New York Times in octombrie 1997 si a ramas acolo timp de 205 saptamani.  Pana acum, aceasta carte s-a vandut in peste 14 milioane de copii si a fost tradusa in 41 de limbi straine.

Oprah Winfrey a fost producatoarea unui film pentru televiziune, cu acest subiect, cu Hank Azaria ca Albom si Jack Lemmon ca Morrie (ultimul sau rol). A fost filmul cel mai urmarit din 1999 la Tv si a castigat 4 premii Emmy. De asemenea, scenariul a fost adaptat ca piesa de teatru, jucandu-se cu mare succes in New York in 2001.

Tuesdays With Morrie este subiect de predare in licee si universitati in toata lumea (nu stiu daca si  in Romania), iar Albom a pus bazele unei fundatii pentru ajutorarea celor atinsi de aceasta boala.

Cei cinci oameni pe care ii intalnesti in rai – The Five People You Meet in Heaven ( Ed. Humanitas)

The Five People You Meet in Heaven , publicata in 2003, a fost tot un bestseller, vandut in 10 milioane de copii, tradus in 35 de limbi straine. In 2004 a fost ecranizat pentru Tv., jucat de Jon Voight, Ellen Burstyn, Michael Imperioli si Jeff Daniels. Regizat de Lloyd Kramer,  filmul a fost aclamat de critica si a avut un record de 18,6 milioane de spectatori (si a luat numeroase premii).

The Five People You Meet in Heaven este povestea lui Eddie, un veteran de razboi, care traieste o viata singuratica si nu prea interesanta intr-un parc de amuzament. Eddie este omorat tocmai cand implinea 83 de ani, salvand de la moarte o fetita. Se trezeste apoi pe lumea de apoi si afla ca raiul nu este o locatie simpla, ci un loc in care viata iti este explicata de 5 oameni care s-au intersectat cu tine in viata, sau au fost afectati de viata ta.

158-2

Albom a spus in interviuri ca aceasta carte a fost inspirata de unchiul sau, Eddie Beitchman, care, ca si personajul sau, a luptat in cel de-al 2-lea Razboi Mondial in Filipine si a murit la 83 de ani. Eddie i-a povestit lui Albom, cand acesta era copil, ca atunci cand a fost ranit si era dus la operatie a avut o experienta de viziune in pragul mortii (near-death experience), sufletul sau plutind deasupra patului. Atunci, Eddie si-a vazut toate rudele sale moarte, stand la capatul patului sau. Albom a spus ca imaginea rudelor asteptand ca sa moara l-a inspirat in scrierea cartii sale.

P.S. – Bibliophyle:Marti cu Morrie” este o carte de citit, nu stiu daca este o carte buna, in orice caz este o carte frumoasa 🙂

Postat de @demeter 🙂

Referinte:

1. Anything is Possible” Radio Interview with Mitch Albom by Jack Krasula. WJR-760. May 28, 2006
2. Ammeson, Jane. “Do The Write Thing.” Nwa WorldTraveler Magazine. September 2007.
3. Albom, Mitch. Live Albom I. Detroit Free Press, 1987. pp. 3.
4. French, Ron and Bunkley, Nick. “News, Free Press Change Owners in Three-Way Deal.” Detroit News. August 4, 2005.
5. Struckel Brogan, Katie. “Writing a Best Seller with Mitch Albom.” Writer’s Digest. September 2001.
6. Irvin, Woodrow. “Festival to Toast Literature.” Washington Post. Thursday, September 20, 2007. PW03.
7. Mouth Public Relations. Tuesdays with Morrie tip-sheet. http://www.mouthpublicrelations.com/news.php?item=22
8. Keenan, Catherine. “The Truth About Morrie: Interview with Mitch Albom.” Sydney Morning Herald. September 1, 2001. Spectrum. pp 16.
9. About The Real Eddie. Mitch Albom Official Website.
10. Mitch Albom: Columnist Biography. Detroit Free Press. http://moviesblog.mtv.com/2009/05/14/exclusive-kevin-smith-making-hockey-movie-with-mitch-albom-based-on-warren-zevon-song-hit-somebody/
11. Wikipedia

Science – Un Jurnal ! 29/07/2009

Posted by Theophyle in 1, Jurnalism.
Tags: ,
comments closed

Science este un jurnal american de ştiinţă, înfiinţat în anul 1880 de John Michaels, cu ajutorul financiar a lui Thomas Edison si Alexander Graham Bell. Science este publicat săptămânal şi este cel mai răspândit jurnal săptămânal de ştiinţă şi considerat, impreuna cu  “Nature” cele mai prestigioase publicatii ştiinţifice din lume.

In vremurile in care invatamantul univesitar romanesc se afla acolo unde este, am hotarat sa familiarizez cititorii blogului meu cu acest superb jurnal stiintific si din cand in cand sa public recenzii ale unor articole cu impact major aspra vietii noastre cotidiene. Pe blogul  Theo-Phyl am  inaugurat astazi acest “obicei” cu un subiect interesant, sper eu.

Jurnalul Science este un jurnal peer-reviewed (recenzat colegial) cu un numar de aproape 150,000 de abonati si aproximativ 1 milion de cititori. Aproximativ 40% din savantii corespondenti ai revistei sunt din afara SUA. Jurnalul publica aproximativ intre 7-10% din articolele primite. Ciclul de acceptare al unui articol in Science poate ajunge la 6 luni. Coeficientul de impact combinat, in anul 2007 este de 48,78% pozitionandu-l pe locul al 2-lea, dupa Nature, jurnalul concurrent principal.   Nature, insa are un numar mult mai mic de abonati si cititori. Cele doua publicatii competitoare au primit in 2007 impreuna premiul Printului de Asturia.

157-1

Multi dintre premiatii Nobel au publicat in acest jurnal de la Albert Einstein, pana la cei care au descifrat genomul uman. In februarie 2001, jurnalul Science impreuna cu Nature au publicat structura genomului uman.  Printre marile lor realizari se numara:  in 2003 – energia neagra, 2004 – un articol despre programul de cercetare al planetei  Marte , 2007 – variatia genomului uman.

157-2
Din 1995, jurnalul are un site in care pot fi citite rezumatele si editorialele publicate saptamanal si cateodata, articole de interes de masa. Dupa ultimele cautari personale nu am gasit in ultimii 20 de ani nici un savant de origine romana, care a publicat in acest jurnal. Pacat. Asa cum am spus, la inceputul postarii mele, voi incerca din cand in cand sa recenzez articole interesante, care sunt publicate in acest jurnal. Vom putea afirma ca avem un invatamant universitar de elita cand si savanti romani vor fi publicati in paginile Science si Nature.

Jurnalism: Larry King – Un Rege 26/05/2009

Posted by Theophyle in 1, Jurnalism.
Tags: ,
comments closed

115-0Lawrence Harvey Zeiger (nascut la 19  Noiembrie 1933), cunoscut sub numele de  Larry King, este un jurnalist American de radio si televiziune, gazda unui show recunoscut mondial. Este  in Hall of Fame din SUA ca unul dintre primii jurnalisti de interviuri din timpurile moderne si detine o stea pe pavajul Hollywood-ului din LA. King a efectuat in jur de  40.000  de interviuri cu politicieni, atleti, jurnalisti, sefi de state, prim ministrii. A castigat un Premiu Emmy, 2 Premii Peabody si 10 Premii Cable ACE.

Larry King s-a nascut si a crescut in Brooklyn, New York. Tatal sau a murit cand Larry avea 9 ani si mama sa a trebuit sa traiasca din ajutor social pentru a-l intretine pe el si fratele lui mai mic. Descurajat de moartea tatalui sau, Larry nu a mai acordat atentie studiilor. Dupa terminarea liceului, si-a luat diverse slujbe pentru a o ajuta pe mama sa. Dar, visa la o cariera in radio si cauta o slujba la toate studiourile din New York, cu toate ca livra posta UPS la 20 de ani.

Dupa o intalnire intamplatoare cu un prezentator de stiri de la CBS, King a tinut cont de sfatul lui si a luat primul autobuz catre Florida, unde o piata media in crestere crease o nisa pentru personalitati radio fara experienta. Prima slujba a fost aceea de DJ la o statie radio din Miami. In 1960 a debutat cu primul sau program la televiziunea din Miami. Intre anii ’60 si ’70 a avut si o rubrica de ziar.

In anii ’70 l-a lovit dezastrul prin implicarea sa in afaceri cu un om de finante acuzat de treburi necurate, astfel ca a pierdut toate slujbele de la radio, tv., si ziar. Era plin de datorii si nu putea sa-si gaseasca o slujba in aria Miami. Foarte incet si-a reconstruit cariera, scriind articole la diverse magazine si lucrand la radio pe Coasta de Vest. La sfarsitul anilor ’70, scandalul s-a terminat si Larry King s-a reintors la radio in Florida de Sud. Trist, dar mai intelept, era hotarat sa traiasca fara datorii si sa-si protejeze reputatia.

In 1978, The Larry King Show a ajuns  national, ca primul show cu invitati. In 1985, Cable News Network a difuzat  Larry King Live la televiziune, primul program live international, cu interviuri prin telefon.  Influenta lui King s-a demonstrat cand miliardarul Ross Perot a ales emisiunea lui ca sa-si anunte candidatura la presedentia SUA.

La alegerile din 1992,  King show a devenit forumul favorit pentru candidati. In 1993, programul a facut istorie din nou cand  Vice Presedintele Al Gore a acceptat sa apara in program cu  Ross Perot, pentru a dezbate controversatul accord NAFTA, aflat in dezbaterea Congresului. De atunci, in campanile de alegeri prezidentiale, candidatii de frunte aleg programul lui King pentru a-si face cunoscute publicului ideile proprii. Astazi, Larry King isi are resedinta in Beverly Hills, California, unde se bucura de acces aproape instantaneu la figurile importante din mass media si industria filmului.

 In 2007, Larry King a celebrat 50 de ani de emisiuni.  Editorialul sau din  USA Today este citit peste tot in SUA, iar emisiunile sale zilnice de radio si tv sunt auzite si vazute de milioane de oameni pe tot globul.

In emisiunea Larry King Live, King are invitati dintr-o serie intreaga de subiecte. Acestea includ figurile care vehiculeaza teoriile conspiratiei farfuriilor zburatoare, ( UFO conspiracy theories ) si paranormal. Un invitat de notorietate a fost  Sylvia Browne, care a declarat in  2005 in  Newsweek ca Larry King, un om care crede in paranormal, ii cere sa faca pentru el cercetari personale paranormale.

Larry King nu seamana cu nici un alt jurnalist, avand un stil direct de abordare in interviuri, fara confruntari. Stilul sau este cinstit, direct, cu mult umor. De aceea atrage oaspeti care nu ar aparea la alte emisiuni. King, care este recunoscut pentru lipsa de pregatire a interviurilor, a afirmat odata ca niciodata nu citeste cartile scriitorilor care apar in show-ul lui. Intr-o emisiune dedicata supravietuitorilor formatiei Beatles,  Larry a intrebat-o pe vaduva lui  George Harrison despre cantecul  „Something,” care fusese scris pentru prima sotie a lui  George Harrison si a parut surprins cand ea a spus ca nu stie mare lucru despre cantec.

In biografia lui King de pe CNN se afirma ca el a avut 40.000 de interviuri in cursul carierei sale, aceasta insemnand 800 de interviuri pe an. King a avut si interviuri exclusive cu fiecare presedinte al SUA incepand cu Gerald Ford. Dezbaterea din emisiunea sa privind tratatul NAFTA, intre Vice Presedintele Al Gore si Ross Perot din 1993, a doborat toate recordurile de audienta din istoria CNN, cu 16,3 milioane de telespectatori. In 1995, King si-a demonstrat talentele diplomatice din arena internationala cand a avut o emisiune de o ora despre procesul de pace din Orientul Mijlociu, cu Presedintele  Regele Hussein al Jordaniei si Primul Ministru al Israelului  Yitzhak Rabin si cu  Yasser Arafat. De asemenea a castigat premii cu emisiuni in care a luat interviuri oamenilor condamnati la moarte ca  Sante Kimes si fiul sau, Kenneth; Karla Faye Tucker, prima femeie care urma sa fie executata in Texas.

Dupa ce Uraganul  Katrina a lovit Coasta Golfului SUA in 2005, emisiunea Larry King Live a emis 20 de nopti consecutive.  Relatarile de dupa dezastru au inclus interviuri cu mai mult de 250 de oameni si o emisiune live, speciala, de 3 ore „How You Can Help.” (Cum poti ajuta). .Invitatul sau,  Richard Simmons, locuitor din New Orleans, i-a spus: „Larry, nici nu-ti dai seama cati bani s-au adunat asta seara, urmare a apelului tau. Cand vom reconstrui New Orleans vom numi ceva mare cu numele tau.”

115-1

In timpul invaziei din Irak din 2003, King a avut emisiuni live timp de 29 de nopti consecutive. Un foarte mic exemplu de oameni intervievati in acea perioada istorica include:  Generalii Richard Myers si Hugh Shelton, Regina Noor a Jordaniei si ambasadorii din  Egipt, Jordania, Kuwait, Siria si Turcia. Dupa atacurile de la 11 Septembrie, King a avut mai mult de 700 de invitati, incluzand  35 de lideri si demnitari mondiali. Acoperirea renumararii voturilor din Florida, de la alegerile prezidentiale  a avut 348 de invitati, inclusiv George W. , Laura Bush si Al cu Tipper Gore. Acoperirea campaniei prezidentiale din 2000 a inclus primele interviuri cu candidatii selectati pentru Vice Presedinte .

Timp de 50 years, King a facut istorie cu invitati importanti ca:  Tony Blair, Marlon Brando, George H.W. Bush si Barbara Bush, Presedintele George W. Bush si Laura Bush, Johnny Carson, Jimmy Carter si Roslyn Carter, Bill Clinton si Sen. Hillary Rodham Clinton, Bette Davis, Sammy Davis Jr., Mark „Deep Throat” (Gatlej adanc) Felt, Gerald Ford si Betty Ford, Jackie Gleason, Mikhail Gorbachev, Billy Graham, Audrey Hepburn, Bob Hope, L.Ron Hubbard, Michael Jordan, Bobby Kennedy, John F. Kennedy, Jr., Dr. Martin Luther King Jr., Ken Lay, Monica Lewinsky, Madonna, Sir Paul McCartney, Richard Nixon si Pat Nixon, Al Pacino, Marianne Pearl, Prince, Ronald Reagan si Nancy Reagan, Eleanor Roosevelt, Pete Rose, Frank Sinatra, Barbra Streisand, Martha Stewart, Elizabeth Taylor, Margaret Thatcher, Oprah Winfrey si Malcolm X.

La 24 februarie 1987, King a suferit un atac de inima major si a avut un transplant de 5 stenuri. Asta i-a afectat obiceiul de a fuma 3 pachete de tigari pe zi, pastrand in permanenta o tigara aprinsa in timpul interviurilor. Acum incurajeaza reducerea fumatului pentru micsorarea riscului bolii cardiovasculare. King a scris 2 carti despre supravietuirea cu o boala de inima. Mr. King, You’re Having a Heart Attack: How a Heart Attack and Bypass Surgery Changed My Life. Dle King, aveti un atac de cord: Cum un atac de cord si o operatie de bypass mi-au schimbat viata) a fost scrisa cu editorul stiintific al  Newsday (New York)  B. D. Colen. Taking On Heart Disease: Famous Personalities Recall How They Triumphed over the Nation’s #1 Killer and How You Can, Too  (Despre boala de inima: Personalitati faimoase isi amintesc cum au triumfat asupra ucigasului nr.1 si cum poti si tu sa faci asta) relateaza experienta vietilor diverselor celebritati cu o boala cardiovasculara, incluzand pe Peggy Fleming and Regis Philbin.

Ca urmare a atacului de inima, a infiintat  Larry King Cardiac Foundation, o organizatie la care a contribuit si  David Letterman, prin fundatia sa American Foundation for Courtesy and Grooming. King a dat $1 million catre George Washington University’s School of Media and Public Affairs (Scoala Media si de Afaceri Publice a Universitatii George Washington) pentru burse alocate studentilor provenind dintr-un mediu sarac.

Larry King a fost casatorit de 8 ori cu 7 femei diferite, conform unui interviu TV la show-ul Today, in 23 mai 2009. Cu ultima sotie, Shawn au doi copii: Chance, nascut in 9 martie, 1999 si  Cannon, nascut la 22 mai 2000. Larry mai are 3 copii adulti din casatoriile anterioare.

115-2

Postat de @demeter

%d blogeri au apreciat asta: