jump to navigation

Povestea Regelui Zimrilim 27/03/2009

Posted by Theophyle in 1, Carte Antica, Carte Moderna (sec 19-20).
Tags: , , , , ,
comments closed

 Una din cronicile gasite in Mari, povesteste povestea ultimului rege al orasului-stat Mari. Documentul descoperit de arheologii francezi, impreuna cu alte mii nu este din nefericire liber de copyright, asa ca ne vom multumi sa postam exemplui unui alt document mai prozaic expus la Louvre, botezat in limba de lemn a cercetatorilor AO 20161 (Tablette de Zimri-Lim, roi de Mari, sur la fondation d’une glacière à Terqa. Argile cuite, vers 1780 av. J.-C. – Department of Oriental Antiquities, Richelieu, ground floor, room 3 – tableta care descrie fondarea unei camere frigorifice in anul 1789 i.Hr.).

Articolul integral pe PoliteiaWorld

François-M Arouet (Voltaire) – Romanul Filozofic 25/03/2009

Posted by Theophyle in 1, Carte Moderna (sec 19-20).
Tags: ,
comments closed

voltaireAstazi am recitit postarea mea legata de Ayn Rand – Romanul Filozofic si pregatind o alta postare despre literatura lui Eliade,  am hotarat sa vorbesc de alt roman de acest gen, poate primul sau premergatorul. Nu sunt un mare admirator a lui Voltaire ca filozof, dar i-mi place cum scrie. Filozof mare nu a fost el dar a fost un bun scriitor si un foarte bun om (in general). Am ales Candid pentru ca exista putina asemanare intre atunci si acum, personal ador similitudinile. Candid (Candide) este un roman scris imediat dupa o criza majora care a zguduit Europa in anul de gratie 1755, cand un cutremur a ras o bună parte din Lisabona lasand  în urmă zeci de mii de victime ( ceva intre 50-30 de mii). Socul nu a fost provocat de furia oarba a naturi ci de omenirea oarbă, inculta si intunecata, care reacţiona la un astfel de eveniment tragic în modul cel mai bestial şi absurd cu putinţă. Romanul este un fel de alegorie si revolta faţă de reacţia elitei filozofice „oficiale”, a clerului creştin local, a teologilor: (1) catolicii vedeau dezastrul ca o pedeapsă divină pentru faptul că în oraş se găseau evrei şi protestanţi; (2) protestanţii vedeau ca şi cauză a dezastrului faptul ca „păcătoşii de catolici” nu acceptă „dreapta credinţă” (adica Reforma), iar dacă cineva i-ar fi întrebat şi pe evrei, aceştia ar fi spus probabil că totul se trage de la faptul că creştinii sunt nişte eretici care cred că poate exista un dumnezeu-om sau un om-dumnezeu. Contextul epocii este important, este vital pentru a înţelege acest roman şi motivaţiile scrierii lui. Este o epocă în care regele şi Curtea domina absolut viaţa în toate detaliile ei. El se impune în chestiuni de literatură, de artă, de gusturi diverse, iar miniştrii săi harţuiesc orice intelectual care îndrăneşte să critice abuzurile acestei puterii despotice, dintr-o Franţă în curs de sărăcire accelerată, care pierduse deja cursa industrializării şi democratizării (partajului de putere) pe mâna Angliei, dar şi preponderenţa intelectuală în domenii ca filozofia şi teologia. Exista pe atunci un cult deşănţat al personalităţii care friza divinizarea (regimul era încă monarhie de drept divin).

Romanul filozofic asa cum am explicat in cazul lui Rand, este un gen de ficţiune, ca orice roman. Se aseamănă deci din multe puncte de vedere romanului tradiţional, la nivelul aspectului. Insa poveştii imaginare i se adaugă o problematică filozofică, povestea nemulţumindu-se doar să redea o întâmplare sau un şir de întâmplări, căci ea face cititorul sa se întrebe asupra sensului fundamental al existenţei, al omului, al dreptăţii, al moralei, al lumii, al egalităţii, etc. De exemplu, în scurtul roman filozofic vom găsi abordată chestiunea existenţei răului în lume, problema condiţiilor care aduc fericirea, aceea a opresiunii populaţiilor din Lumea nouă, condiţia femeii, sensul războiului, valoarea tămăduitoare a muncii etc.. Lucrarea face deci ca cititorul însuşi să-si pună o serie de întrebări filozofice, şi în acelaşi timp ea propune răspunsuri fără să le şi impună (permanent asistăm la o luptă dialectică de idei), caci deşi cartea tratează ca subiect principal destinul uman şi existenta răului în lume (războiul, cataclismele naturale, abuzurile provocate de om omului), ea este în acelaşi timp scrisă cu un umor inegalabil. Adesea s-a spus despre ea şi autor, că „trag în toate părţile din toate poziţiile”. Astfel, tot armamentul literar posibil este folosit: parodia, ridiculul şi absurdul situaţiilor, uzul ironic de jargon filozofic, eufemismul, antifraza, tonul şi diverse figuri de stil, apropouri ironice la evenimente istorice şi politice recente, la personaje reale contemporane autorului.

candide

Candid este o nuvela-roman in 30 de capitolele, I–X se peterec  in Europa, XI–XX in America, si XXI–XXX in Europa si imperiul Otoman. Candid este o poveste care ne petrece intre optimism si pesimism, cu un sfarsit care da incredere in spiritul uman, desi Candid intr-un sfarsit se plictiseste de optimismul tutorului sau si ramane cu multe intrebari filozofice nerezolvate care impun insa o analiza permanenta a trairilor lui identice cu ale noastre, pe care poate nu le putem rezolva insa trebuie intodeauna sa le analizam si sa ne confruntam cu ele dupa putinta individuala.  Nu vreau sa vi-l povestesc vreau sa cititi, este  atat de bun in zilele noastre de cautari identitare de intelectualism furios si fara substanta. Candid este leacul pentru intelectualismul incruntat si lipsit de esenta in care ne petrecem noi zilele aici si in alte parti.

PS. O exceptionala muzica (daca gasiti pe Y-tube) a lui Leonard Bernstein din opereta cu acelasi nume, muzica a fost una de cult in “tinereturile” mele (intelectualicesti).

Sir James George Frazer si Creanga de Aur 18/03/2009

Posted by Theophyle in 1, Carte Moderna (sec 19-20).
Tags: , , , ,
comments closed

jamesgeorgefrazer1Nota: nu este vorba de “Creanga de Aur” a lui Mihail Sadoveanu.
Astazi am postat pe Theo-Phyl  un mic articol care descrie atmosfera intelectuala in care sau dezvoltat figurile de marca a  generatiei interbelice. Metodologia cu care sunt obisnuit sa lucrez are la baza note bibliografice care s-au strans timp si au devenit mii de pagini dactilografiate. Cand am reusit sa-mi scanez si sa indexez aceste materiale au capatat forma unei “godzile” de informatie care ma ajuta sa creez lecturi coerente in special in scopuri didactice. De cand cu “publicistica”, “popularizarea”, beletristica si “bloggaria”, utilitatea acestei  “godzile” a devenit aproape ultimativa. Godzila insa este un monstru care cateodata se razbuna pe patron. Astazi Godzila vazndu-ma umbalnd pe la sursele lui Mircea Eliade  a tras un raget amintindu-mi de una din sublimele surse de la care Eliade a preluat   majoritatea temelor de magie, magic si mitica in special cel al  reintegrării si al eternei reîntoarceri a fost Sir James George Frazer (1854-1941). Frazer a fost cel mai influent etnolog  de la sfarsitul secolului XIX pana aproape de prima  jumatatea secolului XX, el a fost si un exceptional antropolog si teolog.  Magnus Opus-ul lui Frazer “The Golden Bough – Creanga de Aur” este una din cele mai influente carti de la inceputul secoluli XX, carte a fost publicata in 6 volume in 1900, si in ediţiile ulterioare 12 volume 1906-15; 1936. Cartea a produs o valva in cercurile intelectuale europene prin analogi care  pana in perioada lui Fraser erau tabu. Fraiser reuseste sa demonstreze elementele pagane ale Crestinismului tarziu si ne indica linia fina ce este trasata intre dogma bisericeasca si ceea ce trebuie sa reflecte invataturile religioase in  constiinta si gandirea colectiva.

Am rasfoit si cele 5 volume ale traducerii romanesti care au aparut la Editura Minerva in 1980 sunt bune si pastreaza (in general)  formatul editiei finale de la inceputul anilor 30 care se comercializeaza si astazi in tipare noi in occident.

creanga-de-aur-all

Primul volum este unul teoretic si este menit sa ne familiarizeze cu evolutia gandirii mistice, a magiei si religiei. Desi intalnim numeroase exemple concrete si in acest prim volum, el reprezinta mai degraba cheia modului in care trebuie citita si inteleasa aceasta carte. Fara a se margini la popoarele „cunoscute”, Frazer identifica asemanari intre ritualuri magice universale, le dezbraca de haina traditionalismelor locale si descopera un singur punct de pornire. Ceea ce este interesant de analizat este faptul ca, desi rationamentele ce stau la baza acestor obiceiuri apartin de cele mai multe ori gandirii primitive, ele reusesc sa persiste si sa nu isi piarda din forta. Intr-o lucrare citibila de neinitiat, Frazer a reusit sa colectioneze majoritaea elementelor de baza si evolutia lor in gandirea religioasa universala, Frazer descrie si fenomenul care concretizarea aceste manifestari transformand-ule in rituri si ritualuri.

The Golden Bough – Creanga de Aur este o lucrare ce trebuie citita de oricinedoreste o perspectiva asupra dezvoltarii si evolutiei gandirii mitologice universale. Desi uneori pare grosolan in afirmatii si concluzii, Frazer are meritul de a fi reunit intr-o singura lucrare, aspecte ale diferitelor tipuri de sincretisme religioase si magice ce stau la baza dezvoltarii culturale a societatii omenesti. Cartea este una de  capatai, pentru oricine vrea sa inceapa sa studieze gandirea magica si bazele mitologiei.

The Golden Bough – Creanga de Aur este o carte foarte buna pentru cei  care doresc sa-l inteleaga mai bine pe Mircea Eliade si elementele mitice-mitologice in literatura lui. Ea este utila si celor care nu prea il iubesc pe Eliade si-i cauta nod in papura. Cartea este de citit si in versiunea Minerva pe care am vazut-o in anticariatele din Bucuresti si pe net.

Omagial: Poezie Feminina – Emily Dickinson 07/03/2009

Posted by Theophyle in 1, Carte Moderna (sec 19-20).
Tags: , ,
comments closed

emilydickinson Emily Dickinson s-a născut la Amherst, Massachusetts, în anul 1830. A trăit o viaţă  retrasă, din pricina unei mari iubiri la care a trebuit să renunţe. A murit în anul 1886 chiar în casa în care s-a născut. În privinţa operei sale, a păstrat aceeaşi direcţie ca şi în viaţa sa; cât a trăit n-a publicat decât patru poezii. Abia în 1890 i-au editat prietenii, pentru întâia oară, un volum de versuri.  În 1924 au apărut, aproape simultan, trei cărţi cu privire la ciudata poetă: The Life and Letters of Emily Dickinson, (Viaţa şi scrisorile Emiliei Dickinson), de Marthe Dickinson Bianchi, o rudă a poetei, “Opere complete” si “Poeme alese” ale Emilei Dickinson Entuziasmul suscitat de publicarea acestor poeme a fost fără precedent în epoca aceea.  Criticii au salutat ivirea unui Walt Whitman feminin, spiritual şi concis, au văzut în poetă întruchiparea spiritului şi misticei Noi Anglii. Târziu venita popularitate a „călugăriţei de la Amherst” a fost dintre cele mai meriate; vederi înalte îi însufletesc poemele, cele mai simple fraze ale sale au accentul finalităţii.

poezi-dikinson1

 Emily Dickinson a scris toata viata poezii, fara sa doreasca sa le si publice. Cea ce aramas de de pe urma ei  au fost caietele de notite si un ierbar de 66 de pagini cu peste 400 de plante. Emily Dickinson se imbraca in albm poeziile ei nu au avut initial  titluri, desi profund sentimentala, a scris despre spirit si nu despre fizic  versurile ei nu sunt doar lirice sunt  si ironice, pline de blandetea dura a resemnari. Emily Dickinson a fost semnul singuratati, refuzul ei vehement  de a fi persoana publica, extragandu-se intodeuna  din panoplia principala a produs legenda dragostei neimplinite, adevarata sau nu  o va insoti spre eternitate. Emily Dickinson este aproape imposibila de tradus, nuantele sunt atat de fine incat si vorbitorii de Engleza perfecta pot pierde intelesul alambicat al cuvintelor ei.

Omagial: Madame de Staël – Despre Germania 06/03/2009

Posted by Theophyle in 1, Carte Moderna (sec 19-20).
Tags: ,
comments closed

Despre Doamna de Staël puteti citi intr-o schita biografica postata pe Theo-Phyl Omagial: Madame de Staël. In aceaste postare am sa incerc o analiza a carti ei considerata mai de toata lumea drept cea mai importanta din lucrarile ei. Cartea sufera de lipsa obiectivitati critice, profund anti-napoleonica (care in acea perioada era sinonim cu anti-francez) si aproape apologetica fata de literatura Germana. Carte staelnecker-smalla fost influentata de legatura probabil amoroasa a Doamnei de Staël cu literatul german August Wilhelm Schlegel unul din cei mai cunoscuti si proeminenti conducatori ai superbului si maleficului curent literar cunoscut drept  “Romantismul German”. Pentru picanterie, cartea a fost considerata de Napoleon drept un afront adus Frantei si toata prima editie (10 mii de carti) a fost confiscata. Generalul Jean Marie Savary pe atunci seful politiei imperiale (inlocuind pe  Joseph Fouché) a primit ordin direct de la Napoleon sa o expulzeze pe Doamna de Staël, nu inainte de ai confisca manuscrisele originale si toate notitele aferente. Savary militar de cariera, ofiter si gentleman, s-a lasat incuiat in dormitor de prietenul Doamnei de Staël, generalul Malet si permitand salvarea manuscrisului si a notitelor. Savary nu avea aptitudinile securiste al lui Fouché, care a fost un adevarat Plesita. In fine cartea a fost salvata si publicata in Anglia.

stael-on-germany-1-2

Cartea este divizata in patru sectiuni diferite. Prima parte examina geografia, orasele si institutiile Germane, analizand destul de amnuntit  obiceiurile si caracterul poprului German. Partea a doua a carti se ocupa de literatura, mai intai Engleza (partrea a II-a, capitolul 2)si dupa acea literatura Germana, incluzand lungi fragmente traduse in franceza. In partea a treia a carti, Doamna de Staël discuta de filozofia si etica Germana, comarand-o cu cea Engleza. Sectiunea finala, cea mai apologetica din toate, discuta despre religia (protestanta, Doamna de Staël a fost si ea protestanta) Germana. Cartea se termina cu un entuziasmant eleogiu al culturi Germane si superioritatea fata de cea Franceza. Daca nu luam in considerare ultima parte a carti, avem in fata un document critic literar de prima insemnatate. Cartea Doamnei de Staël este unul din putinele documente (cred ca este singular) care atesta literatura Germana in timpul razboaielor Napolioniene si inainte de prima unificare a Germaniei. Despre partea apologetica cu scriitura angelica fata de nemti, mie personal  mi-a facut placere, un popor care este instare sa acorde lui “Miki shpaga” legiunea de onoare nu merita mai mult.
 
Cartea este de citit (highly recommended) pentru meseriasi ai literaturi de toate felurile. Facultativa la toti ceilalti. Si aici ofer (gratis !) o placere bibliofila, printr-o scanare a editiei din 1814 in limba franceza.  (PDF)

%d blogeri au apreciat asta: