Despre Surse – O Terminologie 20/03/2009
Posted by Theophyle in 1, Carte Antica, Carte Biblica, Carte Contemporana (sec. 20-21), Carte Medievala.Tags: Biblie, Codex, Crestinism, Judaism, Media, Pergament, Religie, Sul
comments closed
Surse Primare este un termen generic care foloseste in cercetarea multi-disciplinara. In Istoriografie sursa primara este intodeuna sursa originara care sta la baza prezumtiei istorice. Sursa Originara/Primara trebuie intodeauna sa apartina perioadei in discutie fara alteratii de interpretare. In cazul nostru trebuie sa fie un manuscris sau fragmente din el, identificabil cu perioada istorica a evenimentelor (imposibil) sau cea mai apropiata de cel mai vechi document gasit din perioada respectiva, din punctul nostru de vedere este anul 200-100 i.Hr.
Surse Secundare. Sunt surse care interpreteaza sau evalueaza sursele primare. Aceste surse in cazul de fata sunt comentarii sau marturi. Sursele secundare nu sunt considerate probe academice pentru confirmarea sau dezmintirea ipotezei de lucru. In cazul nostru comentarii antice sau medievale din surse cu o margine majora de credibilitate.
Sursele Tertiare. Sursele Tertiare sunt informatii distilate in majoritatea lor fac parte din monograme, enciclopedi, articole sau colectii. In zilele noastre si acest blog poate fi considerat sursa tertiara.
Sefer ha Iaşar (Biblica): Cartea mentionata in Iosua 10:13 si 2-Samuel 1:18 sau in Biblia ROR 2-Regi 1:18 pe numle de “Cartea Dreptului”. Ipoteza cercetari a fost mentionata in articolul Florilegiu: In Cautarea lui Ieşer
Sursele Primare si Secundare :
Sefer ha Iaşar (Talmud din trimpul rabinilor Amoraim): colectie sapientica din perioada paralele cu consolidarea Crestinismului Primar sec 1-2 d.Hr, cunoscuta pe numele Sefer ha Ieşer a rabinului Zaharia. Disparuta desi este clar ca exista pe undeva.
Sefer ha Iaşar a rabinului Abraham Ibn Ezra – comentariu Biblic din ce. al XII-lea Rabbi Ibn Ezra.
Sefer Sefer ha Iaşar Kabalistica a rabinului Abraham Abulafia
Sefer Sefer ha Iaşar Rabbenu Tam: Carte de etica si morala din sec al XII-lea scrisa de vestitul Rabin Tam.
Sefer ha Iaşar Rabinului Levita: scrisa de rabinul Shabatai Carmuz Levita in 1391 si pastrata la Vatican ca manuscris secret.
Sefer ha Iaşar a Rabinului Zerahia ha-Yevani =Grecul: publicata in sec al XIII-lea de Rabinului Zerahia ha-Yevan, publicata in Engleza (traducere gresita) pe numele Sefer Hayashar, The Book of the Righteous, de Seymour J. Cohen (New York, 1973).
Sefer ha Iaşar a rabinului Iona ben Abraham: publicata in sec al XIV-lea de rabinul Iona ben Abraham din Gerona. Disparuta desi este probabil exista pe undeva.
Sefer ha Iaşar (midrash): O carte mitologica (folclor) care povesteste cucerirea Canaan, de triburile Israelite, extrem de interesanta pentru ca pronunta cateva lucruri necunoscute si descoperite arheologic numai la sfarsitul secolului XX. Nu exista certitudine ca ar fi existat inaintea anului 1625.
Book of Jasher (Pseudo-Jasher): un fals din sec. XVIII-lea tradus cica de Alcuin din York (735 – 804 .Hr.)
Pentru mai multe date si explicatii, Vezi:
O cautam pe Magdalena 09/03/2009
Posted by Theophyle in 1, Carte Biblica, Carte Contemporana (sec. 20-21).Tags: Biblie, Crestinism, Maria Magdalena, Religie
comments closed
Ieri dupa cele doua postari despre Magdalena, mi-am recitit notitele pe care le-am facut intre prima si ultima redactare a carti. Magdalena este doar un capitol in cartea mea (inca nepublicata ) “Eroi si Ticalosi in Crestinatatea Antica” (numele original in Engleza – Heroes and Villains in the Ancient Christianity). Am hotarat sa va impartasesc si voua povestea din spatele povesti despre Mgdalena. Dupa ce am terminat prima ciorna a carti am plecat sa-mi vizitez eroii la ei acasa. Povestea lui Mgadalena incepe pe o terasa luminoasa din cartierul Carmel in Haifa. Pe drumul care coboara de pe muntele Carmel spre portul Haifa, drum numit poetic Via Maris, locuiesc doi prieteni si colegi pe care i-am cunoscut cand au fost profesori-vizitatori (Visiting Professors) la universitatea cu care colaborez. El Arheolog si Profesor de Istorie, specializat in Istoria Bizantului ea Profesor de Istorie Mesopotamiana, el Evreu practicant, ea Luterana practicanta, casatoriti de 12 ani (azi 16) doi copii un baietel, Danel (nu Daniel) de 10 ani (respectiv 14) si o fetita, Miri (Miriam, Maria) atunci de 7 ani (azi 11). El, Efi de la Efraim, ea Hella de la Helena, el Israelian, ea Daneza. Inca un oaspete inedit la mica noastra agapa profesionala, Padre Stefano, calugar Franciscan care sapa in Migdala orasul Magdalenei, prieten bun cu Efi care la invitat pentru micul nostru colloquium. Padre Stefano este originar din Bari, este istoric si arheolog de profesie, continua la Migdala sapaturile incepute in anii 70 de ilustri Franciscani Padre Virgilio Corbo si Padre Stanislao Loffreda. Am hotarat de comun acord sa discutam in Ebraica singura limba comuna pe care toti o stapaneam mai bine, Padre Stefano nu se simte atat de comod in Engleza. Tema discutiei a fost bineinteles Maria Magdalena, adoua zi urmand ca Padre Stefano sa ma insoteasca la Migdala la situl arheologic inchis, (out of season) pentru a ma introduce si a-mi permite niste intrebari despre locul cu pricina.
A existat un consens total intre toti in privinta importantei istorice si teologice a Magdalenei. Maria Magdalena este prezenta in toate cele 4 Evangheli Canonice, este prima care-l intalneste pe Iisus dupa Inviere. Incercam sa realizam varsta si statutul social al Magdalenei inainte de al intalni pe Iisus. Efi impreuna cu mine gandim ca ea ar fi trebuit sa fie ori divortata ori vaduva, Hella credem ca nu avem nici o proba. Padre Stefano nu vrea sa speculeze. In Noul Testament femeile sunt sau mamele cuiva sau sotiile cuiva, sau surorile cuiva (Maria Maica Domnului, Maria Sora lui Lazar, Maria sotia lui Cleopas, Maria mama lui Iose…etc) . Aceasta particularizare face parte din obiceiul pamntului. Singura care nu este al cuiva ci este denumita dupa locul din care provine este Magdalena. Maria nu poate fi fecioara, daca ar fi fost, Iisus nu i-ar fi dat voie sa-l insoteasca, daca ar fi fost ea trebuia sa ramana si sa-si intemeieze o familie, Iisus era Evreu el cunostea datinile si le respecta. Fara doar si poate Magdalena se bucura de un statut social, avea avere si era independenta, ea a procurat pe banii ei toate uleiurile si parfurile necesare unsului lui Iisus, este vorba de multi bani pe timpul ala (ca si azi de altfel). Aici si Padre Stefano este de acord, din sapaturile orasului reiese ca locul era unul bogat si infloritor din punct de vedere Economic. Am vorbit ore despre Magdalena (6 casete de o ora fiecare). Ne-am despartit spre dimineata, ma-am intors la Hotel si Padre Stefano a plecat sa se pregateasca pentru calatoria noastra matinala la Magdala. Nu amdormit in acea noapte, am ascultat inca o data discutia si mi-am transcris notitele. La 7.30 a venit masina cu care am iesit la Magdala. Drumul a fost frumos, nu prea cald o zi de Mai frumoasa. Am ajuns la Magdala spre ora 13. Despre vizita la Magdalena intr-o postare viitoare, O harta si cateva poze din Magdala ca sa va introduca in atmosfera.
O carte Grea: Apocalipsa Sf. Ioan Teologul. 02/03/2009
Posted by Theophyle in 1, Carte Antica, Carte Biblica.Tags: 666, Apocalipsa, Biblie, Crestinism, Esoterica, Ioan Teologul, Religie
comments closed
Apocalipsa Sf. Ioan Teologul, asa cum se numeste in Biblia BOR, se mai numeste si “Cartea Revelatiei” sau “Revelatia Sf. Ioan”. In cel mai vechi text cunoscut al Noului Testament, se numeste “Apocalipsa lui Ioan”.(Apokálypsis Iōánnou). Apocalipsa este ultima carte in NT, si este definita mai de toata “lumea teologica” drept o carte extrem de grea care contrazice si continutul si caracterul Noului Testament. Daca Noul Testament difera de cel Vechi cu ceva este in diferenta de tonalitate si de caracter pe care-l asuma Divinitatea. La ce ma refer? In primul rand Vechiul Testament are un insemn conflictual intre Divinitate si poporul ales. Evreii incalca regurile, Dumnezeu ii pedepseste. Noul Testament este o poveste a jertfei, a iertari si a unui nou juramant (covenant). Cartile Noului Testament sunt pilduitoare, pline de blandete si intelepciune, si deodata, bang! Apocalipsa lui Ioan. Trebuie sa subliniez spusele unor mari teologi, intemeietori doctrinari cu milioane de adepti. Martin Luther a considerat Apocalipsa lui Ioan drept ne-Apostolica si nici profetica, si a inclus-o in Antilegomena , Calvin nu a scris niciodata nimic despre aceasta carte desi a analizat pe larg toate cartile Bibliei. Sf. Grigore Teologul (Sf. Grigore din Nazianz) si alte mari figuri ale biserici de Est au fost total impotriva includeri acestei carti in canonul Noului Testament. Mai mult, Biblia Bibliilor Ortodoxe a Peshitta, Biblia Aramaica care este cea mai veche si mai apropiata la originalul Noului Testament nu o contine.
Cercetatori moderni au reusit sa ajunga la concluzia ca Ioan din Patamos nu pate fi nici Ioan Apostolul si nici Ioan Evanghelistul si Apocalipsa din punct de vedere lingvistic nu poate avea acelasi autor ca Evanghelia (lui Ioan) si nici cu Epistolele lui Ioan. “Apocalipsa” a fost scrisa de un autor care cunostea Greaca vulgara, insa fara o cunoastere aprofundata (intelectuala). Limba folosita este rudimenta, bazata pe un vocabular sarac si neinitiat in scrierile clasice ale vremi, exact opus cu limba eleganta (aproape) ilustra folosita in Evanghelie (lui Ioan) si in special in Epistole.
La fel ca ilustri mei inaintasi nu am nici eu pornirea de a analiza cartea din punct de vedere literar, in primul rand pentru ca este o carte Biblica, si respectul credincios ma obliga la o anumita decenta chiar daca lucrurile sunt asa cum sunt. In orice caz adopt cu modestie parerile parintilor biserici, Clement din Alexandria, Origen, Metodiu, Ciprian care au respins cartea din motive doctrinare pe care le asum si eu si Eusebiu (315 d.Hr) care a vazaut in apocalipsa o carte “tendentioasa” (spurious) fara valore. Carte a fost scrisa intre ani 65-96 d.Hr. Parerea mea personala dateaza carte intre 95-96 d.Hr in timpul Imparatului Roman Domitian, vestit pentru prigonirea Crestinilor.
Referitor la dezbaterea carti, exista trei opinii diferite: (a) opinia Preterita (vezi Dex), care vede profetiile intr-un trecut, datand continutul profetiei in deceniile formative le crestinismului, in timpul prigoanei Romane; (b) opinia Historicista care poate fi si atribuita curentului Crestin escatologic, curent care se ocupa cu doctrinele legate de “sfarsitul lumi” si cu care nu prea am multe in comun, si (c) Opinia Futurista care este de parere ca aceasta Apocalipsa ne asteapta undeva in viitor.
Biserica Orodoxa, in general recunoaste cartea drept canonica, dar nu de citit in timpul slujbelor religioase. De fapt cartea este citita (uneori) in Sambata Invieri. In ultimul timp Biserica Catolica si-a revizuit pozitiile initiale, si interesatii pot citi despre parerea pe care o are Papei Benedict al-XVI.
Un ultim cuvant la final. Preotii care se folosesc de “Apocalipsa Sf. Ioan Teologul” pentru a instrumenta chestiuni religioase si laice nu pot fi numiti pastori ai turmei ci lupi in turma. Despre politicieni care s-au comportat saptamana trecuta in felul in care s-au comportat numai cuvinte de blam si de dispret, Ei sunt cea ce au fost intodeauna, inculti populisti si prosti.
Pentru o completare vezi pe Theo-Phyl postarea: Ignoranta: De fapt nu este 666 ci 616
Theophyle Books Blog 