jump to navigation

Amos Oz: Să cunoşti o femeie 29/09/2009

Posted by Theophyle in 1, Carte Contemporana (sec. 20-21).
Tags: ,
comments closed

206-1Amos Oz (născut Amos Klausner, 1939) este cel mai citit scriitor israelian contemporan. Oz este profesor la catedra de literatură de la Universitatea Ben Gurion din Beer Şeva. Amos Oz are o biografie tragica; mama sa, bolnavă de depresie, s-a sinucis, el insusi a trecut de doua ori pe langa moarte, care este de multe ori prezenta in lucrarile sale. In afara de premiul Nobel pentru literatura (a fost de 3 ori candidat, inclusiv in anul 2008) a luat cam tot ce se putea lua in acest domeniu. Cartea pe care eu o prezint astazi a fost premiata cu Premiul Ovidiu in 2004, cand a fost publicata si in limba romana. Au fost realizate trei ecranizări după romanele lui: Michael Sheli (după Soţul meu, Michael) în 1976, Kufsa Sh’hora (după Cutia Neagră) în 1994 şi The Little Traitor (după Pantera din subterane) în 2007. Personal am avut putine probleme in a alege cartea prezentata. Din punctul meu de vedere cea mai buna carte a lui Oz a fost “Cutia Neagră”, tradusa si ea in limba romana, din nefericire cartea este mai putin accesibila cititorului care nu cunoaste niste realitati locale. Amos Oz este un om al stangii liberale israeliene; parerile lui sociale si politice sunt total diferite de ale mele si totusi iubesc profund literatura lui, atat de personala.

Amos Oz este un om frumos la propriu si la figurat. Scrie puternic aproape de sufletul cititorului care-l intelege. Este si el,  ca si marii scriitori care i-am prezentat in ultimele doua postari, un scriitor al detaliilor, un cercetator atent al senzatiilor si un om care cu o singura propozitie iti poate da simtamantul ca de fapt el scrie pentru tine.

Să cunoşti o femeie” este o carte trista, in care cititorul este rugat,  neostentativ, sa “ia act” despre existenta unui mare adevar: învăţaţi să-i cunoaşteţi pe cei apropiaţi iubindu-i. Iar iubirea trăieşte şi atunci cînd dispare fiinţa iubită. Este sentimentul hărăzit fiecăruia dintre noi, care umple vidul universal şi salvează individul. Pentru personajul principal al romanului, Yoel, agent al serviciilor secrete israeliene, moartea misterioasă şi tragică a soţiei sale, Ivria, deschide durerosul drum al cunoaşterii, fie aceasta şi tardivă, a adevărurilor fundamentale care definesc raporturile între doi parteneri de viaţă. Rezultatul introspecţiei şi al rememorărilor sale pe care le parcurge cu sufletul la gură nu se lasă aşteptat:

Ştia bine că actele oamenilor, ale tuturor oamenilor şi toate actele lor, acte de pasiune, de ambiţie, acte de fraudă, de seducţie, de acumulare, de evaziune, acte de răutate şi de trădare, de competiţie, de flaterie şi de generozitate, acte menite să impresioneze, să atragă atenţia, să se întipărească în memoria familiei, a clanului, a ţării sau a rasei umane, acte meschine şi acte grandioase, acte calculate sau incontrolabile sau duşmănoase, toate soiurile de acte te împing, întotdeauna, undeva unde nu aveai nici cea mai mică intenţie să ajungi.”

Cartea este o capodopera literara dedicata tuturor despartirilor noastre si un memento pe care trebuie sa-l cunoastem cu totii “cunoste-ti cel pe care-l iubesti, acum, pentru ca maine ar putea fi prea tarziu”. O carte frumoasa, capodopera a unei literaturi minore, scrisa intr-o ciudata limba noua-veche, de un mare maestru al literelor. De citit.

Jonnason: Bărbatul de 100 de ani care a sărit pe fereastră şi a dispărut 20/01/2012

Posted by Theophyle in 1, Aventuri, Carte Contemporana (sec. 20-21).
Tags: , ,
comments closed

Jonas Jonnason  un vechi jurnalist, consultant media şi producător TV, hotarasete ca mai toti jurnalisti sa scrie o carte. Termina un manuscris, vinde drepturile de autor unei edituri importante din Suedia şi se mută apoi într-un orăşel de pe malul Lacului Lugano din Elveţia, langa  graniţa italiană. Manuscrisul devine un roman de cult – fenomena  de piaţă în Suedia. Cucereste inimile si mintile a milioane de cititori din toate partile globului.

Toată lumea din azilul de bătrâni se pregăteşte de zor să-l sărbătorească pe Allan Karlsson, care împlineşte 100 de ani. Numai că Allan detestă sindrofiile de acest gen, aşa că decide să… spele putina. Încălţat cu cei mai buni şoşoni pe care îi are, sare pe fereastră şi-şi ia tălpăşiţa. Pleacă în lume.

Centagenarul fugitiv, ajunge în posesia unei valize cu cincizeci de milioane de dolari. Gangsterii care îi reclamă pornesc pe urmele lui, la fel şi poliţia. Gangsterii mor unul câte unul, poliţiştii sunt incapabili să afle ce se întâmplă. Norocul este din nou de partea bătrânului, cum i-a fost întreaga viaţă. Aşa aflăm că, în tinereţe, printr-o întâmplare, devenise un artificier extrem de bun, care ajunsese în America, la Los Alamos, dând sugestii de fabricare a bombei atomice, felicitat de vicepreşedintele care îl trimite în China să ajute armata lui Cian Kai Shek. Aici o salvează de la viol pe nevasta lui Mao, dar, cum nu suporta comunismul, traversează Himalaya, ajunge în Iran, unde dejoacă un complot împotriva lui Churchill şi se întoarce în Suedia. Suedezii nu-s capabili să profite de ştiinţa lui, este  răpit de ruşi, să le spună şi lor secretul bombei atomice pe care el a vazut-o la Los Alamos . Pe Stalin îl apucă pandaliile în discuţia cu el şi-l trimite în lagăr la Vladivostok.

Batranul un fel de Pacala suedez este autodidact într-ale explozibililor, sterilizat în anii ’30 pentru că ar fi fost “inferior din punct de vedere genetic“ şi împins apoi de ironiile sorţii în preajma unor figuri ca Franco, Stalin, Truman, Mao, De Gaulle sau Nixon isi traieste o existenta plina de peripeti descrise cu un umor debordant. Bătrînul n-a avut niciodată vreun strop de interes pentru doctrine, partide sau politica – stînga, dreapta acelasi drac. Din nefericire (si poate nu) ambele tabere au vrut cîte ceva de la el, el a gasit suficentul calm  dezinvoltura unui Forrest Gump sau a marelui Lebowski, ridiculizînd astfel mecanica belicosului secol XX şi tămbălăul mediatic al secolului XXI. Umor debordant scris formidabil si probabil tradus foarte bine in limba romana.

Cine n-are bătrîni de 100 de ani, să-i cumpere  cu acest acest roman, ca să-şi facă o idee – ca mori cand hotarasti tu si vrea Dumnezeu sa te ia. In zilele astea de nebunie musai de citit. O lectura superba! “Fiction Connection“, Editura Trei, 2011.

O recezie mai ampla (din nefericire putin cam plictisitoare) pe Ateler Literar

Maimonide – “Călăuza rătăciţilor” 11/05/2009

Posted by Theophyle in 1, Carte Medievala.
Tags: , , , , , ,
comments closed

102-1Pentru mine reusita si valoarea unei lucrari stiintifice, filozofice sau teologice consta in impactul pe care ea il are asupra generatiei careia ii apartine si a celor urmatoare. Deoarece aproape nimic nu este “nemuritor”, valoarea lucrarilor originale, considerate valoroase, se poate evalua si prin prisma continuatorilor, care improspateaza sau adapteaza ideea originala realitatilor alterate, transformate, sau reinnoite. A avut Dante impact? Bineinteles ca a avut. Valoarea operei sale este constanta. Limba literara italiana a evoluat de la el si a ajuns la noi de la el prin cei ce l-au urmat. Metaforica, stihuirea si tot ce a creat a ramas, s-a adaptat, a existat si va exista intodeauna si nu numai, in anticariate sau editii bibliofile.  Se poate spune asta si despre Maimonide ? Da se poate spune. Pentru  superba lui lucrare filozofica “Călăuza rătăciţilor”? In nici un caz. El va ramane in istorie pentru lucrarile lui teologice si nu pentru aceasta minunata lucrare filozofica.

Experimentul de a adapta filozofia greaca cu logica si metafizica ei la iudaism nu a inceput cu Maimonide si nici nu s-a terminat cu el. Inaintea lui, cu vre-un mileniu, a facut-o Filon din Alexandria si cu 500 de ani mai tarziu a facut-o Mendelson, au reusit? NU, nu au reusit. Averroe si Toma de Aquino au fost mari filozofi, au creat ei o filozofie durabila si influenta? Poate, probabil ca nu. Toma de Aquino va ramane pentru totdeauna un mare invatat crestin nu pentru lucrarile lui filozofice, ci pentru Suma theologiae, pe care eu o consider in primul rand o lucrare teologica (despre care vom discuta intr-o postare imediat urmatoare). Toma de Aquino, ca si Maimonide, au ramas teologi in domeniul credintelor religioase proprii.

Baruch Spinoza a fost un mare filozof, el a fost influentat de cei trei despre care discutam (Maimonide, Averroe si Toma de Aquino), a reusit el sa creeze o filozofie durabila si influenta? DA. Pentru asta el a fost nevoit sa-si paraseasca credinta stramoseasca, fara de a adopta o alta. El a devenit panteist, el nu a reusit sa ramana in granitele religiei lui. Exista posibilitatea unei reconcilieri intre religie si curentele filozofice bazate pe antichitatea greaca. Raspunsul meu este absolut negativ. Rationalul religios implica mult mai mult decat ceea ce este oferit de filozofia greaca. Filosofia nu poate explica si înţelege tainele revelaţiei.

102-2

Maimonide a creat doua opere care pot fi considerate magnum opus. În anul 1180, Maimonide definitivează lucrarea sa „Mişne Tora„, în 14 volume, un cod autoritar al legilor iudaice, scrise şi orale. Între 1176 şi 1200 , lucrează la principala sa operă filozofica, Călăuza rătăciţilor (în arabă: Dalalat al-Ha’irin, tradusă apoi în ebraică: More nevuchim).

Daca opera lui teologica se va dezvolta si va transforma judaismul la ceea ce este astazi, Călăuza rătăciţilor va ramane o opera de o estetica extraordinara si o experienta  sincretica imposibila (dupa parerea mea) de a reconcilia inreconciliabilul.

102-3

Maimonide a formulat de asemenea un credo al iudaismului pe care l-a exprimat in eseul sau Cele Treisprezece Articole ale Credintei. Printre altele, acest credo afirma credinta in unicitatea lui Dumnezeu, originea divina a Torei si viata de apoi. Cea de-a doisprezecea afirmatie de credinta – „Cred din inima in venirea lui Mesia si, chiar de va intarzia, eu tot il voi astepta” (Ani ma’amin be’emuna shelema be’vi’at haMaschiach, ve’af al pi she’hitname’ah ani ma’amin).

Din punct de vedere filozofic, Maimonide a fost un rationalist religios. El credea ca ratiunea trebuie sa conduca toate lucrurile, atat timp cat doctrinele absolute ale Torei-Pentateuhului (primele 5 carti ale Vechiului Testament, atribuite lui Moise)  nu sunt sacrificate. Călăuza sa incurajeaza cautarea unei filozofii rationale a iudaismului. Majoritatea scrierilor filozofice din Călăuza lui Maimonide se refera la Dumnezeu si la alte probleme filozofice de interes general, nu exclusiv evreiesc.

Maimonide a fost tradus in limba Romana de Dr. Madeea Axinciuc, si publicat in 2002 volumul Moise Maimonide. “Calauza ratacitilor” ca itinerar al mintii in Dumnezeu la Editura Academiei Române. Semnalez si o carte foarte recenta (pe care nu ami citit-o, inca),  Profetul si oglinda fermecata. Despre imaginatie si profetie in „Calauza ratacitilor” de Moise Maimonide, Humanitas, 2008.

Este “Călăuza rătăciţilor” o carte de citit? Pentru publicul general probabil ca nu. Pentru cei interesati in iudaism sau in filozofie medievala neo-aristotelica si neo-platonica, inclusiv cea crestina, este recomandat cu caldura.

Doua  fragmente in traducerea doamnei Dr. Madeea Axinciuc:

Orice similitudine între Dumnezeu şi noi este inadmisibilă

“… Să ştii că similitudinea este un anume raport între două lucruri, şi de fiecare dată când între două lucruri două lucruri nu se poate deloc admite un raport, nu se poate nici imagina o similitudine între ele. În egală măsură, de fiecare dată când nu există similitudine între două lucruri, nu există nici raport între ele. Astfel, de exemplu, nu se spune: “Cutare căldură este asemănătoare cutărei culori”, nici “cutare sunet seamănă cu cutare dulceaţă”, şi acest lucru este clar în el însuşi. Or, cum raportul dintre noi şi Dumnezeu, vreau să spun, dintre El şi tot ceea ce este în afara lui, este [un lucru] inadmisibil, se deduce că similitudinea este şi ea inadmisibilă. Trebuie ştiut că, de fiecare dată când două lucruri fac parte din aceeaşi specie, vreau să spun, când quidditatea lor este una, şi ele diferă doar prin mărime şi micime, sau prin forţă şi slăbiciune, sau prin alte lucruri de acest fel, ele sunt în mod necesar asemănătoare între ele, deşi diferă prin genul de diferenţă menţionat. Astfel, de exemplu, sămânţa de muştar şi sfera stelelor fixe sunt asemănătoare în aceea că au trei dimensiuni, şi, deşi cea din urmă este extrem de mare şi cealaltă extrem de mică, ideea existenţei unor dimensiuni este aceeaşi în ambele. De asemenea, ceara care se topeşte la soare şi elementul focului sunt asemănătoare în faptul că au căldură, şi, deşi căldura celui din urmă este extrem de puternică şi cea a celuilalt extrem de slabă, ideea de manifestare a acestei calităţi este totuşi aceeaşi în ambele…”

Moise Maimonide, Despre îngeri (fragment)

“…Îngerii nu au nici ei corp. Ei sunt, dimpotrivă, Inteligenţe separate de orice materie. Totuşi, sunt fiinţe create de către Dumnezeu, aşa cum vom arăta. În Bereşit rabba se spune: “Expresia “sabie de flacără vâlvâitoare” (Facerea 3, 24) corespunde acesteia: “Servitorii Săi sunt un foc arzător” (Psalmul 100, 4). [Se spune] ”vâlvâitoare”  pentru că [îngerii] se transformă când [numiţi] “bărbaţi”, când “femei”, când “vânturi” [sau “spirite”], când “îngeri”.” Prin acest pasaj s-a declarat că ei nu sunt materiali absolut deloc, că nu au figură stabilă şi corporală în afara spiritului, şi că dimpotrivă, toate acestea nu există decât în viziunea profetică şi conform acţiunii facultăţii imaginative, aşa cum vom spune atunci când vom aborda sensul veritabil al profetismului. Dacă spunem [în acest pasaj]: “când femei”, este datorită faptului că profeţii îi vedeau uneori pe îngeri sub figura femeilor, şi este o aluzie la acest pasaj din Zaharia (5, 9): “Şi iată am ridicat ochii mei şi am privit şi iată că au ieşit două femei. Şi vântul bătea în aripile lor, iar aripile lor erau ca de barză. Şi ele au ridicat efa între pământ şi cer…”

102-4

Despre manuscrisul Copenhaga al „Călăuzei rătăciţilori” lui  Maimonide , puteti citi pe  Paleografia

Jurnalism Nemuritor: Oriana Fallaci 06/05/2009

Posted by Theophyle in 1, Carte Contemporana (sec. 20-21), Jurnalism.
Tags: , , , , ,
comments closed

„I sat at the typewriter for the first time and fell in love with the words that emerged like drops, one by one, and remained on the white sheet of paper … every drop became something that if spoken would have flown away, but on the sheets as words, became solidified, whether they were good or bad”.

“M-am asezat la masina de scris pentru prima data si m-am indragostit de cuvintele care se iveau precum picaturile, una cate una si ramaneau pe foaia alba de hartie…fiecare picatura devenind ceva care daca prindea glas ar fi zburat departe, dar pe hirtii, ca si cuvinte, deveneau solidificate, fie bune sau rele.”

97-02

“Astazi, istoria este scrisa chiar in momentul in care se intampla. Poate fi transmisa imediat prin presa, radio, televiziune. Poate fi interpretata, discutata aprins. De aceea imi place jurnalismul. De aceea mi-e frica de journalism. Ce alta profesie iti permite sa scrii istorie chiar in momentul in care se petrece si sa fii un martor direct ? Jurnalismul reprezinta un privilegiu extraordinar si teribil Nu din sansa, daca iti dai seama ca te consuma cu o suta de sentimente de neadaptare Nu din sansa, cand ma aflu la un eveniment sau intr-o intalnire importanta ma cuprinde o neliniste, o frica de a nu avea destui ochi si destule urechi si suficient creier pentru a privi si asculta si intelege, ca un cariu ascuns in lemnul istoriei”. din Interview with History de Oriana Fallaci

Familia: Nascuta in 29 iunie 1930, in Florenta, Italia, fiica lui Edoardo si Tosca (Cantini) Fallaci; prietena cu Alexandros Panagoulis (activist politic, mort la 1 mai 1976).
Educatia: Universitatea din Florenta
Politica: Liberala
Religia: “Nici una”
Resedinta: Florenta si New York

Oriana  Fallaci este autoarea a 13 carti, traduse in 26 de limbi straine si publicate in 31 de tari:

  • Cele sapte pacate ale Hollywood-ului, ( I sette peccati di Hollywood) prefatata de Orson Welles, 1958.
  • Sexul inutil: Calatorie in jurul femeii, (Il sesso inutile: Viaggio intorno all donna) 1961
  • Penelope la razboi, (Penelope alla Guerra) 1962
  • Antipaticii (Gli antipatici), publicata in l. engleza: Limelighters 1963 si in 1968: Egotistii: 16 interviuri surprinzatoare, 1968
  • Quel giorno sulla Luna, 1970.
  • Interviu cu istoria, (Intervista con la Storia )o colectie de interviuri cu figuri politice diverse, 1974
  • Un om, (Un uomo: Romanzo )1979
  • Inshallah,  (Insciallah )1983.
  • Daca soarele moare (Se il sole muore), 1965
  • Scrisoare catre un copil care nu a fost nascut niciodata. (Lettera a un bambino mai nato,), 1975
  • Nimic, si asa sa fie ( Niente a cosi sia), 1969. Reportaj asupra razboiului din Vietnam, bazat pe experienta personala.
  • Furia si Mandria, (La rabbia e l’orgoglio )un studio asupra Islamului, 2001
  • Forta ratiunii, (La forza della ragione )2004
  • Oriana Fallaci intervista Oriana Fallaci, Fallaci isi ia un interviu despre Eurabia si Islamofascism, 2004
  • Oriana Fallaci se entrervista a Si Misma – L’Apocalisse:  O actualizare a auto-interviului, cu un nou capitol adaugat, 2005.
  • Un cappello pieno di ciliege, 2008. Un roman despre istoria stramosilor sai, publicat la 2 ani dupa moartea sa. Oriana Fallaci a lucrat  la el timp de zece ani, si este inspirat de atacurile din 11 septembrie.

A contribuit cu articole la: New Republic, New York Times Magazine, Life, La Nouvelle Observateur, Washington Post, Look, Der Stern, si Corriere della Sera.

97-21Odata cu disparitia Orianei Fallaci, s-a pierdut o voce pasionata, integra, puternica si plina de character a secolului XX, intotdeauna indrazneata in disecarea politicii, puterii si ego-ului si a efectelor acestora devastatoare asupra democratiilor de pretutindeni. Punctul sau de vedere dramatic si distinct asupra democratiei, in special in ultimele sale lucrari i-a adus amenintari cu moartea; cu toate acestea nimeni si nimic nu au oprit-o. A trait cu pasiune si convingere si multi critici au afirmat ca nu s-a nascut inca cineva asemanator ei.

“Intotdeauna a aratat in romanele sale dragoste fata de omul de rand, de umanitate, cu slabiciuni si in forta si intotdeauna a aratat cu degetul catre cei lacomi, lasi sau distrugatori. A inteles ca exista o dragoste mai mare decat cea singulara fata de un singur om; o dragoste care pune adevarul, justitia si viitorul omenirii mai presus de toate. Pentru acest lucru eu am iubit-o. “  Giselle Fernandez

Cu toate ca a scris romane si memorii, Oriana Fallaci ramane cel mai bine cunoscuta ca journalist politic, care nu a facut compromisuri, sau cum scrie Elizabeth Mehren in Los Angeles Times, ” jurnalista careia nici o figura politica nu i-ar spune nu” Intervievatii sai au fost: Henry Kissinger, Willy Brandt,  Ayatollahul Khomeini, si fostul lider Pakistanez  Zulfikar Ali Bhutto,de la care a extras atata critica la adresa Indiei, condusa de Indira Gandhi, incat in 1972 a fost cat pe ce ca un tratat de pace intre cele doua tari sa ramana nesemnat. 

Faimoasa, ca si multi dintre cei intervievati, Fallaci este o ganditoare libera:

“ Nu sunt si nu voi fi niciodata un simplu magnetofon  a ceea ce vad si aud”, scria in prefata la Interviu cu Istoria. “In fiecare experienta profesionala las ramasite din inima si sufletul meu si particip la ceea ce vad sau aud ca si cum problema respectiva ma priveste personal sau in care trebuie sa am un punct de vedere”.

Cunoscuta pentru tacticile sale de interviu abrasive, Fallaci adesea ghida subiectii sai spre revelatii. “Sa vorbim despre razboi”, l-a invitat pe Henry Kissinger in interviul din 1972. “Nu sunteti un pacifist, nu-i asa?” Iar Kissinger a recunoscut ca nu a fost atat de “distrugator de sincer fata de el insusi” cu nimeni inaintea lui Fallaci.

“Fiecare interviu este un portret al meu” i-a spus lui Jordan Bonfante de la Time. “Este o stranie mixtura proprie de idei, temperament, rabdare, toate acestea conducandu-ma la intrebari.” Fallaci a afirmat ca nu este un simplu journalist, ci un istoric. “Un journalist traieste istoria in acea clipa, atinge istoria cu mainile sale, se uita la ea cu ochii proprii si asculta cu urechile sale”.

Intr-un interviu acordat lui Jonathan Cott de la Rolling Stone explica: “Eu sunt judecatorul. Eu sunt cea care decide. Asculta, daca as fi un pictor si ti-as face portretul, am sau nu dreptul sa te pictez asa cum doresc?”.

Interviurile sale nu au fost limitate la politicieni. Alte celebritati au fost mogulul Playboy Hugh Hefner, regizorul Frederico Fellini si actorul Sean Connery.

97-11In 1964, intr-un interviu cu Sammy Davis jr., Fallaci a fost preocupata de modul in care oamenii se confrunta cu viata, intr-o logica directa. De la prima intrebare isi aduce motivatiile: “In drumul spre casa Dvs. Dle Davis am avut un gand deranjant. Aveti absolut totul pentru a fi urat de o multime de oameni stupizi. Sunteti negru, evreu, casatorit cu o blonda frumoasa…intr-adevar nu exista nici o alta persoana faimoasa care sa intruneasca atatea “pacate”.” Si intr-adevar, Fallaci avea mare dreptate. Davis era evreu intr-un timp in care lumea isi exprima anti-semitismul. Era negru cand chestiunile negrilor erau in plina confruntare pe arena politica americana si cand parti din SUA, in special in sud erau rasiste pe fata. In plus, Davis avea nasul spart, un ochi de sticla si era casatorit cu o femeie alba, Mai Britt, fosta actrita, care renuntase la cariera in favoarea sotului. Problemele privind casatoriile inter-rasiale erau departe de a fi acceptate in aproape toate statele SUA. Fallaci si-a construit interviul pe aceste confruntari si afirma clar ca acest om are dreptul la cel mai adinc respect.

Unicitatea stilului sau este evidentiat si in interviurile si cercetarile privind Programul Spatial American, incepand din 1965, cu intentia adresarii intrebarii ultimative: “De ce ar dori cineva sa stie despre astronauti, spatiu si luna?”. Rezultatul cercetarii sale este romanul Daca soarele moare, scris ca o lunga scrisoare catre tatal ei. (n.a. Tradus in lb. romana) In carte, Fallaci investeste sentimentele personale. De exemplu, cand pleaca in L.A. pentru a-I lua un interviu lui Ray Bradbury, scrie: “Nimic nu se misca cu exceptia masinilor, nimic nu creste decat plasticul. Ma duc la plimbare si cred ca sunt singura din Los Angeles care merge pe jos. Lunec, cad pe iarba si descopar ca este din plastic.” (n.a. era extrem de ecologista inainte ca sa fie inventat termenul)

In timp ce isi continua cercetarea privind Programul Spatial American, Fallaci ii ia interviu lui Werner Von Braun. Von Braun  este un fost ofiter nazist, care a lucrat pentru guvernul lui Hitler, responsabil de inventarea rachetelor V-2, folosite la bombardarea Londrei in timpul celui de-al 2-lea razboi mondial, rezultand 3.000 de morti si peste 68.000 de raniti. Catre sfarsitul razboiului, cand el si colegii sai au fost siguri de infrangerea Germaniei, au decis sa uite de bombe (folosibile si ca rachete) si sa-si puna talentul in slujba Americii.  Urmare sentimentelor ei privind nazistii care-l arestasera si torturasera pe tatal ei, ca si faptului ca ea insasi fusese membra a rezistentei in timpul razboiului, Fallaci are o puternica reactie adversa fata de Von Braun. Totusi intrebarile ei vor ramane axate pe importanta lui Von Braun fata de Programul Spatial si il va descrie pe acesta correct. Asa cum scrie Levy: “Fallaci ii spune cititorului despre dialogul cu ea insasi in timp ce ii pune intrebari lui Von Braun. Continua sa simta miros de lamie venind de la Von Braun si era deranjant. Nu putea sa-si aminteasca unde-l simitise….Da, in timpul razboiului cand nemtii se spalau cu sapun dezinfectant, ce avea miros de lamie.”

Fallaci a inceput sa scrie “nuvele scurte si naïve” la 9 ani. Dar”am inceput cu adevarat sa scriu la 16 ani, cand am devenit reporter in Florenta.” A fost intrebata adeseaa ce circumstante au fost hotaritoare pentru cariera ei. “Mai intai apartenenta la o familie liberala si angajata politic. Trairea razboiului si a zilelor eroice de lupta in cadrul Rezistentei, alaturi de un tata care era un sef al ei. Apoi, fiind din Florenta, oras al civilizatiei si culturii. Dar cel mai motivant factor este acela de a fi o femeie  dintr-o familie saraca. Cand esti femeie trebuie sa lupti mai mult, sa vezi, sa gandesti si sa fii mai creativa. La fel cand te nasti sarac. Supravietuirea este totul.”

“ Nu am scris niciodata pentru bani. Scrisul este o mare emotie, atat psihologica, cat si politica. Candeste-te la stupiditatea, cruzimea si nebunia razboiului din Vietnam (Nimic si asa sa fie). Scrisoare pentru un copil niciodata nascut nu a fost scrisa pentru a descrie problema avortului, ci din cauza pierderii unui copil. (n.a. a pierdut copilul cu care era insarcinata) Un om a fost scrisa urmare  mortii prietenului meu Alekos Panagoulis si a durerii personale. Cu toate acestea, oricine poate observa ca leit-motivul acestor 3 carti este moartea, ura mea fata de moarte, lupta mea impotriva mortii.”

Munca sa este spartana. “Incep sa lucrez dimineata, pe la 8 si continui pana la 6 sau 7 pm fara intrerupere, fara sa maninc, fara sa ma odihnesc, doar fumez. Nu vad pe nimeni, nu raspund la telefon, nu plec nicaieri. Ignor duminicile, sarbatorile, craciunul, anul nou. Si scriu incet si rescriu iar si iar. …Un scriitor are nevoie de timp pentru a-I fi testata valoarea. Suuccesul este legat prea tare de moda, publicitate. Un scriitor ramane scriitor dupa moartea sa sau multi ani dupa ce cartile sale sunt publicate. De asemenea, un scriitor ramane scriitor daca munca sa trece de frontierele limbii in care el/ea scrie, deoarece un scriitor trebuie sa fie universal, fara limite de timp sau spatiu.”

97-42In Un om,  Fallaci incearca sa imortalizeze poetul martir si liderul Rezistentei grecesti Alekos Panagoulis, marea dragoste a vietii sale. Acesta a luptat pentru libertatea Greciei pana la moartea sa. In 1967, a incercat sa-l asasineze pe dictatorul Georgios Papadopoulos prin punerea de bombe pe drumul zilnic al acestuia . Planul a esuat, el capturat si inchis. In urmatorii cinci ani, Panagoulis a fost tortural fizic si psihic. A incercat sa evadeze de cateva ori si asta a dus la izolarea lui intr-o celula construita special, fara ferestre. A ramas aici pana la amnistia generala din 1973. La doua zile dupa eliberare a fost intervievat de Fallaci si fiind amandoi convinsi ca intalnirea a avut loc pentru ca soarta a vrut-o, cei doi au devenit iubiti in cateva saptamani.

In urmatorii trei ani cei doi au avut o relatie  tumultoasa. “Nu am nevoie de o femeie cu care sa fiu fericit….Doresc un camarad, care sa fie in acelasi timp prieten, complice, frate. Sunt un om care duce un razboi.” Si Fallaci a devenit acest camarad, renuntand la viata sa independenta pentr a-l urma pe acest om dificil. Nu au avut parte de pace, nici de viitor. Panagoulis a fost omorat de inamicii politici intr-o ambuscada facuta sa semene cu un accident auto in 1976. La cateva luni de la moartea lui, Fallaci va incepe sa scrie cartea ce ii va fi dedicata si publicata trei ani mai tarziu.

“INSHALLAH” este o fraza pe care oricine o aude in lumea araba. Inseamna “Cu vrerea lui Dumnezeu”. Dar vointa lui Dumnezeu in Beirut este salbatica, iar Fallaci o reda intocmai. Romanul incepe in noaptea din octombrie 1983, cand doi membrii ai sectei Khomeini, Fiii lui Dumnezeu, au efectuat atacuri sinucigase cu camioane, unul in baza Americana Marina, celalalt in baza Franceza. Aproape 300 de tineri au fost omoriti in aceste atacuri. A treia forta de mentinere a pacii este Italiana, iar cartea se concentreaza pe cele trei luni urmatoare exploziilor, in care italienii asteapta “al treilea camion sa explodeze”. Deasupra mormintelor comune. din baza de refugiati palestinieni Shatilah, italienii incearca sa pastreze pacea intre militia palestiniana Amal si fortele guvernamentale Libaneze ale presedintelui Amin Gemayel, prevenind atacuri sinucigase ale Fiilor lui Dumnezeu si ferindu-se de focurile de artilerie din partea Druzilor.

Fallaci reuseste sa construiasca din fractiunile si scopurile politice ale unui univers confuz din Beirut o povestire rationala si coerenta. Aceasta lume a barbatilor cuprinde sensibilitatile, curajul, lasitatile ocazionale, iubirile interzise (Angelo, indragostit de o femeie araba), amintirile fiecaruia. Portretele sunt pline de viata si agonie. Crazy Horse, iubitor de antichitati si de clasici, in momente de criza vorbeste in maxime din Cicero sau Seneca.
Ceea ce diferentiaza cele doua “lumi”, tabara italiana si cea americana este constiinta Romano Catolica si cultura europeana. Din punctul de vedere al italienilor, mentinerea pacii in Beirut este doar una din nebuniile istorice care implica Europa si lumea Araba. Unul dintre ofiteri, Pistoia crede ca razboiul real a fost intotdeauna “intre cei care maninca porc si cei care nu o fac, cei care beau vin si ceilalti care nu beau, cei care murmura Pater Noster si cei care spun Allah rassullillah.” Ambele tabere au de fapt aceeasi rugaciune. “Tatal nostriu si Allah al nostru care esti in ceruri da-ne noua rachetele si bombele de 7,62 si 5,56 si nu ne duce pe noi in ispita de a face pace.”

97-33

In cartile sale, Fallaci spune ca spera “sa moara mai putin atunci cand va muri. Sa las copiii pe care nu i-am avut…Sa fac oamenii sa gandeasca un pic mai mult, in afara dogmelor pcucare societatea ii hraneste de secole. Sa dau povesti si idei care sa ajute oamenii sa vada mai bine, sa gandeasca mai bine, sa stie un pic mai mult. Scrisul este modul meu de exprimare. De aceea o necessitate.”  Sfatul sau pentru scriitorii in devenire este “sa nu  se grabeasca. Sa rescrie, sa rescrie, sa rescrie…

oriana-2A avut si dureri de cap din punct de vedere legal . A fost judecata in Franta de doua ori in 2002 si a fost acuzata in Italia in mai 2005, deoarece Forta ratiunii defaimeaza Islamul. Asa ca, pentru crima de a vorbi liber in tara sa e origine, cea mai celebra jurnalista a Europei a trait ultimii ani in exil in Manhattan. Cel care a depus plangere a fost un extremist musulman de origine scotiana, Adel Smith. Se crede ca este autorul unui pamflet intitulat “Islamul o pedepseste pe Oriana Fallaci.” De asemenea, Smith a cerut distrugerea frestei medievale “Ultima judecata” a lui Giovanni da Modena, din Catedrala din Bologna, deoarece il arata pe Profetul Muhammad zacand in iad.

Cu toate acestea, Oriana Fallaci a fost una dintre primele persoane invitate de Papa Benedict XVI la o intalnire privata, cu atat mai semnificativa cu cat ea se declarase public ca fiind ateista. Inainte de intalnire, Fallaci declarase despre noul papa: “ Ma simt mai putin singura cand citesc cartile lui Ratzinger. Eu sunt ateista, si daca o ateista si un papa gandesc la fel, ceva trebuie sa fie adevarat. Trebuie sa existe un adevar uman mai presus de religie.”

PS  – O excelenta postare pe blogul Dlui Patrasconiu pentru o mai buna intelegere al jurnalismului practicat de Fallaci fata de un anume jurnalism practicat in Romania zilelor noastre.

De dragul cainilor – ENZO 27/04/2009

Posted by Theophyle in 1, Carte Contemporana (sec. 20-21).
Tags: ,
comments closed

In 1933 Virginia Woolf a publicat prima sa biografie, vanduta extrem de bine pentru vremea aceea – 19.000  copii in 6 luni. Cu toate acestea,Woolf a gasit succesul destul de ambarasant, deoarece cartea Flush era biografia unui cocker spaniel, cu un pedigree interesant – apartinuse lui Elisabeth Barrett si fusese martorul iubirii sale cu poetul Robert Browning. Totusi, Woolf era ingrijorata ca scrisese o literatura de rang inferior.

Cei care scriu astazi despre caini isi iau un risc similar. Totusi, ca si Woolf se pare ca au o garantie a succesului.  Parteneriatul dintre caini si oameni, care ofera companie, loialitate, incredere, prietenie si dragoste fara intrebari este adesea idealizata de proprietarii de caini, dar nu intotdeauna atinsa. Dar, poate, aceasta dificultate poate fi parte a atractiei – rezolvarea problemelor.

Cartea lui Garth Stein „Enzo sau arta de a pilota pe ploaie”, conform cronicilor americane, merita pusa alaturi de  Alchimistullui Coelho si de Viata lui Pi a lui Yan Martel. Cartea reda povestea unei familii mai putin tipice americane, stapinul fiind pilot de curse si innebunit dupa Fitipaldi, Senna si altii, care au dat vraja pentru multi dintre noi, indragostiti de pista de asfalt si de zgomotul infernal al unei curse de formula 1. Enzo traieste toate emotiile unei curse alaturi de stapin, incearca sa tina familia impreuna, dar mai presus de toate filozofeaza despre viata – a sa, cea de acum, a lui in viitor, a omenirii si a stramosilor sai. Cartea reprezinta un imn dedicat celor care traiesc pentru curse, pentru echipa, vazuta prin ochii fideli ai unui caine ce doreste sa asceada in viata sa viitoare in trupul unui om.

87-1

Nu am sa dau citate din carte, pentru ca acestea, disparate, oricat de incantatoare ar fi, nu redau muzica si viata. Cartea trebuie citita si digerata incet. Participarea lui Enzo la o cursa de proba alaturi de stapin, cand un latrat sau doua au semnificatii diferite sunt pagini de sine statatoare, la fel ca fiecare capitol. Va veti indragosti de aceasta carte.

Va dau un link catre autor si prezentarea cartii. http://www.artofracingintherain.com/

Nota: postat cu dragoste de Kutia Shaki, catelusa lui bibliophyle. 😆