André Glucksmann: Discursul Urii

Moto: “Ura acuză fără să ştie. Ura judecă fără să audă. Ura condamnă după bunul ei plac. Ea nu respectă nimic, crede că înfruntă un complot universal. La capătul puterilor, cuirasată în platoşa resentimentului ei, tranşează totul printr-o samavolnică şi suverană ticăloşie. Urăsc, deci exist.”

Cu o luciditate si o capacitate dureroasa de pune cele mai dure adevaruri pe hartie, Andre Glucksmann evidentiaza principala problema morala a secolului al XXI-lea –   a supravietuirea umana inseamna supravietuirea in fata sentimentului  urii.

Discursul urii nu este un eseu asupra urii în sine, ci este un eseu  despre cenzura urii, despre bagatelizarea  ei dar şi despre amplificarea ei folosind-o cu o mai mare întensitate. Chiar dacă ne prefacem că n-o vedem, chiar dacă aparent nu-i dăm insemnatate, ura devine parte din vieţile noastre marcând-ne existenta publică sau privată.

Citeste articolul integral pe Politeia World