Jerome K. Jerome: Câteva cuvinte

Zile grele, putin umor si nostalgie, cateva amintiri din copilarie, nu pot strica, nu?

Jerome Klapka Jerome (1859 – 1927) a fost un eseist, romancier si umorist englez, cel mai bine cunoscut pentru romanul satiric „Trei într-o barcă (fără a mai socoti si câinele)„, ascultat cu nesat in fiecare duminica dimineata cand parintii inca mai dormeau.

 
***

Despre câini

Cainele asta e tare imprudent. Niciodata nu isi pune in gand sa afle daca ai dreptate sau nu. Niciodata nu se sinchiseste daca urci sau cobori pe scara vietii. Niciodata nu se intreaba daca esti bogat sau sarac, prost sau destept, pacatos sau sfant. Esti prietenul lui si ce vrei mai mult ?! Lui ii ajunge atat. Vina ce o veni, noroc sau nenorocire, nume bun sau rau, onoare sau rusine, el o sa fie mereu langa tine, sa te mangaie, sa te apere, sa-si dea viata pentru tine daca este nevoie. Nataraul asta de caine fara minte e in stare de asa ceva!

Oh, bunul si credinciosul meu prieten, cu ochii adanci si limpezi, cu privire vioaie si agera care intelege tot ce are omul de spus inainte ca el sa scoata o vorba, stii tu ca esti numai un animal fara minte ? Stii tu ca toparlanul de colo, tampit de bautura si cu privirea intunecata, care se sprijina de stalpul de peste drum, are, fata de tine, o superioritate intelectuala incomensurabila ? Stii tu ca orice ticalos egoist si ingust la minte, care traieste din inselatorie si smecherie, care n-a facut vreo fapta buna sau n-a spus vreo vorba blanda, ale carui ganduri si dorinte au fost intotdeauna murdare, marsave si josnice, care cu fiecare gest face o frauda si cu fiecare vorba spune o minciuna, stii tu ca acesti chiulangii care se tarasc cat mai aproape de pamant (si sunt milioane pe lumea asta), stii tu, bruta altruista si cu inima viteaza, ca toti iti sunt superiori precum soarele e superior lumanarii de seu ? Sunt OAMENI, nu trebuie eu sa-ti aduc aminte, si OAMENII sunt cele mai marete, mai nobile, mai intelepte si mai bune fiinte din tot acest univers etern si vast. Orice om o sa-ti spuna asta.

Da, catelus amarat, esti prost, prost de tot, in comparatie cu noi, oamenii cei destepti, care intelegem totul despre politica si filozofie, care, pe scurt, stim totul, cu unele mici exceptii, ca de exemplu, ce suntem, de unde venim, unde ne ducem, ce este in afara acestei lumi minuscule si ce sunt majoritatea lucrurilor din ea.

Totusi, nu va faceti griji, dragi cutu, noua ne placeti cu atat mai mult. Tuturor ne place prostia. Barbatii nu pot suporta femeile destepte, iar barbatul ideal pentru o femeie este cel caruia ii poate spune „prostalaul meu drag si ramolit”. E atat de placut sa intalnim prosti mai ceva ca noi! Dintr-o data incepem sa-i indragim pentru ca sunt asa cum sunt. Lumea trebuie sa fie un loc tare incomod pentru cei inteligenti. Oamenii de rand ii antipatizeaza, iar, in ceea ce ii priveste pe ei insisi, se urasc unul pe altul cu cea mai mare cordialitate.

Dar desteptii formeaza o minoritate atat de neglijabila, ca nici nu are vreo importanta daca sunt fericiti sau nu. Atata vreme cat prostanacii se simt ca la ei acasa, lumea va merge inainte destul de bine.

(Jerome K. Jerome – „Gandurile trandave ale unui pierde vara” – pag.140-141)  Mai multe puteti citi si aici.