John Grisham: Mărturisirea 29/02/2012
Posted by Theophyle in Carte Contemporana (sec. 20-21), Romane politiste - judiciare.Tags: Critica Literara, John Grisham, Romane politiste - judiciare
trackback
John Grisham este unul dintre marii mei preferati in domeniu dramei legale si a romanelor politiste legate de acest gen literar. Nascut un 1955 la Jonesboro, Arkansas, SUA, intr-o familie mai mult decat modesta – tatăl său muncitor necalificat în constructii si într-o fermă de bumbac; mama sa fiind casnică. Cu toate greutatile reuseste sa invete, devenind J.D. (Juris Doctor –doctoratul în drept) în anul 1981. După absolvire, a practicat în domeniul legislației generale pentru aproape un deceniu în Southaven, unde s-a axat mai mult pe lege criminală și lege civilă, reprezentând un larg spectru de clienți. Ca tânăr avocat, și-a petrecut o mare parte din timpul său în tribunal și pregătindu-se pentru înfățișările la Curte din dimineața următoare.
In 1983, a fost ales ca democrat în Mississippi House of Representatives (Camera Reprezentanților), din care a făcut parte până în anul 1990. De-a lungul perioadei sale ca legislator, a continuat să practice avocatura în privat în Southaven. A donat peste 100.000 dolari candidatilor la Partidul Democrat. În 1984, la tribunalul districtului De Soto din Hernando, Grisham a auzit mărturia victimei unei răpiri, în vârstă de 12 ani. În timpul liber, ca hobby, Grisham a început munca la primul său roman, care analiza ce s-ar fi întâmplat dacă tatăl fetei i-ar fi ucis pe atacatorii săi. A avut nevoie de 3 ani pentru a scrie …Și vreme e ca să ucizi (A Time to Kill), reușind să o termine în 1987. Inițial respins de către mulți editori, manuscrisul a fost în sfârșit cumpărat de Wynwood Press, care l-a publicat în iunie 1988 într-un modest tiraj de 5.000 de copii.
Publishers Weekly l-a declarat pe Grisham „romancierul cu cele mai bune vânzări al anilor ‘90”, având în total 60.742.289 de copii vândute. Este de asemenea unul din cei doi autori care au vândut 2 milioane de copii la prima ediție a unei cărți (Tom Clancy este celălalt). Romanul din 1992 al lui Grisham, Cazul Pelican (The Pelican Brief), s-a vândut doar în SUA în 11.232.480 de copii. Mai multe puteti afla, aici.
Mărturisirea (The Confession) este una dintre ultimele cari scrise de John Grisham si ultima aparuta in limba romana. Si acest roman este despre justitia populata de avocaţi, procurori, judecători si bineinteles acuzatii pe drept sau pe nedrept. Toti acesti functionarii in slujba justitiei sunt o poulatie pestrita. Unii sunt corupţi, alţii de o perfectă rectitudine morală, unii mint pentru a da câştig de cauză unor grupuri de interese, alţii sfidează samavolniciile puterii şi denunţă erorile provocate cu bună ştiinţă pentru a muşamaliza fapte oribile.
În 1998, oraşul Slone este zguduit de crimă infioratoare. Nicole Yarber, o fată de şaptesprezece ani de la liceul din Slone, a dispărut şi nu a mai fost găsită nici moartă, nici în viaţă. Timp de două săptămâni, e mii de voluntari au cautat-o scotocind toate aleile şi câmpurile, toate şanţurile şi clădirile abandonate. Pe baza unui dosar subţire, în care la loc de cinste figurează o mărturie mincinoasă, un jucător de fotbal de culoare, Donte Drumm, este arestat şi acuzat de răpire, viol cu circumstanţe agravante şi ucidere a lui Nicole Yarber. Tânărul a mărturisit că îi aruncase cadavrul într-un rau din apropiera orasului.
Cel care a instrumentat ancheta, poliţistul Drew Kerber, e o brută care comite abuz după abuz şi, având insignă şi pistol, obţine mărturii prin ameninţări şi violenta. Deşi a trecut cu bine patru teste cu poligraful, degeaba s-a zbătut avocatul Robbie Flak să dovedească nevinovăţia acuzatului. Donte Drumm este destinat execuţiei prin injecţie letală. După nouă ani de la dispariţia fetei, cu puţine zile înainte de executia al condamnatului Donte Drumm cineva recunoaşte că a comis crima. Apelurile la graţierea lui Drumm sunt, însă, în van. Guvernatorul statului Texas nu le ia în seamă, preocupat mai mult de pregătirea alegerilor care să-l reconfirme functia pe care o deţine. În orăşel se pornesc demonstraţii, izbucnesc răzmeriţe, este chemată Garda Naţională pentru a restabili ordinea. Presa se inflamează, se organizează dezbateri televizate, la care participă partizani şi adversari ai lui Drumm. Dar lupta contra-cronometru pentru salvarea lui eşuează – Donte Drumm va fi executat. Sistemul nu-şi poate accepta greşeala, oricare ar fi consecinţele.
Exceptional scris cu multa maiestrie si curaj. O carte anti-sistem perfecta scrisa de un mare maestru al genului – de citit, preferabil in engleza. Tradusa mediocru (-) de Rao.
Comentarii
Sorry comments are closed for this entry
Salut Teofil!
Am cîteva cărţi scrise de Grisham. Cred că una dintre ele, este Martorul. Voi verifica. Mulţumesc pentru semnalare. 🙂
N-am citit nimic de John Grisham si, marturisesc sincer, nici nu cred ca am auzit de el pina acum (dar, oho, de citi nu am auzit).
Dar politistele scrise inteligent imi plac mult.
(Despre Rao, in ultimul timp, am citit numai de rau.)
Salut tibi,
e o carte buna. Deobicei le citesc la drum sau impreuna cu altceva la divertisment 🙂 Asta chiar mi-a placut.
Vuctor 😦
nici dosarul pelican? Sigur ai vazut filmul care si el a fost super. Musai sa-l citesti – scrie extraiordinar de bine si nu intotdeauna cu happy end-ul enervant
Am verificat: Juriul. 🙂
Formidabil scriitor. Ştie să menţină suspansul aproape ca nimeni alt autor. Şi să vină cu concluzii mereu, surprinzătoare.
off. topic, Teofil
De sfintele sărbători de Paşti, nu voi fi în Ro.
Mai vorbim despre berea aceea, după. Bine? 🙂
cand am citi, mi-am adus aminte de cazul lui Tandrea (cred ca asa il chema pe amarat) si mi-am zis ce bine ca la noi nu exista pedeapsa capitala. Sigur il executau pe amarat 😦
Nici eu prietene, deci la vara 😆
Ţundrea. 😦
Oricum a murit…
OK Teofil, la vară. Că e mai cald… 😆
Da, amaratul 😦
😆
Theophyle,
Dosarul Pelican cred ca l-am vazut, dar nu sint sigur; da-mi, te rog, titlul in engleza, ca il descarc rapid 😉
Victor ai aici
http://en.wikipedia.org/wiki/The_Pelican_Brief_%28film%29
Gasit, multumesc.
Buna seara,
Grisham e si preferatul meu. Am cam tot ce a aparut, dar pe asta nu o am. Am s-o caut in librarii. Stiu ca m-au impresionat toate pentru adevarul crud din justitie, politie, societati de asigurari.
Unele chiar m-au pus pe ganduri, ce sanse mai avem noi sa se indrepte lucrurile daca si la americani (exemplu de societate democratica si unde se aplica legea) se pot intampla asemenea lucruri.
Salut Cedric,
si mie imi place. El scrie despre cele 20% de cazuri de acest gen. 80% din cazuri justitia este functionala. La noi exact invers 😦
Sunt sigur ca ai dreptate, dar uite ca mai scapa si la ei unii care fac abuzuri. Meteahna omeneasca universala!
Da prietene, adevarat! Dar asta nu inseamna cda nu trebuie sa ne luptam sa ajungem si noi macar la 60% dreptate!
Buna ziua si buna sa va fie inima!
😆
Si eu likes 😆 this post! 🙂