Lumea în care trăim: Deus ex machina

Timpul este procesul indefinit şi continuu al existenţei evenimentelor în trecut, prezent şi viitor, privit ca o unitate. Timpul poate fi continuum linear, în care evenimentele apar într-o ordine aparent ireversibilă. Aceasta definiţie a timpului oferita de Oxford Dictionary poate sa  ducă la controverse, desi este rationala si posibila. Dexul defineste: timpul este o dimensiune a universului după care se ordonează succesiunea ireversibilă a fenomenelor. Bineinteles aceste definitii se refera numai la timpul psihologic si nu la cel fizic, in sensul termodinamic sau cosmologic.

Pe aceasta axa imaginara, majoritatea noastra ne asezam existenta fizica si punctam evenimentele personale, in contextul societatii in care traim.  Majoritatea cunoastem trecutul imediat inceputului existentei noastre, cel putin la nivel de o generatie sau doua. Trecutul societatii in care traim il cunoastem din cartile pe care le citim sau pe care altii le citesc si ni le explica in anii de scolarizare obligatorie sau benevola.

Majoritatea informatiilor pe care le primim despre trecut sunt subiective si noi suntem obligati sa ne punem intrebari legate daca ceea ce cunoastem despre trecut ne poate ajuta intr-un fel sau altul. Sunt aceste cunostinte adevarate sau cel putin relevante pentru necesarul unui bagaj de informatii din care ne putem extrage esenta inteligentei noastre aplicative – experienta? Aici fiecare cu raspunsurile lui. Unii raspund afirmativ, altii negativ si o mare majoritate prefera sa-si traiasca viata empiric, problema ar fi ca empirismul, la randul lui, necesita o experienta.

Suntem la inceputul unui nou an in mijlocul unei sarabande politicianiste in care nu se vede absolut nici un proiect care sa ne asigure o minima siguranta ca in anul viitor vom putea trai cel putin la fel de rau (sau bine) ca anul acesta.

Intorcandu-ne la axa timpului, psihologic ma intreb – stiu oamenii care sunt conducatorii (alesi) ai obstei si ce fac? Au ei experienta pentru a ne asigura inca un an de supravietuire? Au ei o perspectiva a timpului pe care il traim, in care 20 de milioane de oameni isi petrec existenta? Parerea mea, ca nu!

Incep sa fiu aproape sigur ca deznodamantul asteptat de acesti domni si doamne este un fel de “Deus ex machina”, intr-o varianta moderna si bineinteles ortodoxa. Deci noi nu asteptam zeul pagan sa sara din caruciorul in care Euripides l-a bagat si sa ne rezolve problemele, terminand tragedia cunoscuta sub numele “ criza economico-financiara cu aspecte sociale si  datorii suverane”. Titulatura lunga am dat-o in sensul clasic, pentru ca Euripides si-a intitulat operele complet diferit de ceea ce cunoastem noi astazi.  Noi asteptam ca “pronia cereasca” sa ne faca treaba pentru ca probabil ei nu stiu / nu vor sau nu pot sa o faca.

Nu ma refer deloc la o anumita parte a conducatorilor obstii, pentru ca sunt sigur ca schimbarea lor cu altii nu ar rezolva absolut nimic. Sabotajul lor reciproc ar continua si sabotajul lor comun impotriva unor minime interese  ale obstii pe care o  reprezinta nu pot fi rezolvate cu inventarul politic existent.