jump to navigation

Lumea în care trăim: Un nou început 22/02/2012

Posted by Theophyle in 1, Cartile mele, Istorie, Texte.
Tags: , ,
trackback

Cand am inceput sa scriu despre “Lumea in care traim” nu am crezut ca va iesi din asta o carte, desi ipoteza care sta la baza cartii este faptul ca noi ne aflam in preajma unui nou ev, un fel de tranzitie de la o societate la alta, o tranzitie dintr-o lume in care ceea ce insemna occident reprezenta “civilizatie” si restul lumii trebuia sa se adapteze sau sa-l adopte, spre o alta societate in care “civilizatia” are alte sensuri. Deci daca mergem spre un nou ev, asa cum am mai scris, noi ne aflam intr-o perioada tranzitorie,  dintre o lume care este pe duca si o lume care inca nu s-a cristalizat suficient sau poate este opaca in “ochii nostri occidentali”. Singura diferenta ar fi ca acest nou ev nu mai este unul pe care istoriografia noastra il recunoaste drept “Ev Mediu” si care se refera de fapt la o perioada din istoria occidentului si nicidecum al istoriografiei mondiale.

Omenirea a cunoscut mai multe perioade de tranzitie care pot purta aceasta titulatura. Consacrarea europeana a primit-o pe timpul “Renaşterii,” adica post-factum şi provine din filologia Renaşterii, unde se definea sub forma media latinitas intervalul de timp cuprins între împăratul roman Constantin cel Mare (306-337) şi cel franc Carol cel Mare (768-814). Denumirea a fost preluată, începând cu secolul al XVIII-lea, în literatura şi în istoriografia occidentală, având iniţial sensul peiorativ de „Evul Mediu întunecat”, caracterizat prin cruzimile inchiziţiei, cu arderea pe rug a vrăjitoarelor şi ereticilor, o perioadă de obscurantism, iadul fiind în picturi reprezentat ca un loc de groază. Reabilitarea noţiunii şi includerea sa în circuitul ştiinţific se petrec abia în secolul al XIX-lea, în epoca romantismului, atunci când Evul Mediu devine o perioadă idealizată în literatură şi artă. Bineinteles ca majoritatea opiniilor de mai sus  sunt eronate din punct de vedere istoric. Nu asta este insa subiectul articolului.

Premiza mea prin definirea unui nou “Ev Mediu”, de asta data global, este bazata pe diferite evenimente, care privite local nu se prefigureaza ca fenomen global, insa privite impreuna sugereaza sfarsitul unui capitol si inceputul altuia.

Intrebarea de la care am pornit a fost: este criza financiara evoluata intr-o criza economica si transformata intr-o criza sociala un fenomen ciclic normal in economia politica moderna sau un simptom istoric? Am hotarat ca nu poate fi un fenomen, ci este de fapt un simptom al acestui ciclu evolutiv. Bineinteles ca se vor gasi multi economisti care ma vor contrazice cu argumente pe care probabil le voi putea intelege superficial si partial, consolarea mea este ca nici ei nu vor putea intelege, decat superficial argumentele mele. Deci rezolvarea poate fi numai inter-disciplinara.

Primul lucru pe care a trebuit sa-l fac a fost sa pun laolalta fragmentele de informatie adunate, evaluarea lor din punct de vedere al continutului, surselor si adevarului obiectiv pe care le reprezinta si incropirea unei relatii dintre evenimentul singular si   contextul regional si global al actiunii prevalate.

Inceputul a fost bineinteles criza care ne preocupa. A inceput criza in 2008, asa cum credem noi (noi – vorbesc la modul global) sa o percepem, sau poate a inceput mult mai devreme? Este aceasta o criza declansata de un sistem alterat al conceptului “Laissez-faire”? Este aceasta criza un atribut  al democratiilor ineficiente? Este lipsa unui contract social care sa corespunda pluralismului social si cultural al lumii in care traim? Sau pur si simplu lumea trece printr-o perioada in care cei care o conduc sunt inapti sa se confrunte cu fortele centrifugale pe care le-a impus globalizarea si globalitatea (vezi diferentele). Raspunsul este complex si cred ca astazi am suficiente argumente pentru a-mi sustine ipoteza.

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: