Jonnason: Bărbatul de 100 de ani care a sărit pe fereastră şi a dispărut

Jonas Jonnason  un vechi jurnalist, consultant media şi producător TV, hotarasete ca mai toti jurnalisti sa scrie o carte. Termina un manuscris, vinde drepturile de autor unei edituri importante din Suedia şi se mută apoi într-un orăşel de pe malul Lacului Lugano din Elveţia, langa  graniţa italiană. Manuscrisul devine un roman de cult – fenomena  de piaţă în Suedia. Cucereste inimile si mintile a milioane de cititori din toate partile globului.

Toată lumea din azilul de bătrâni se pregăteşte de zor să-l sărbătorească pe Allan Karlsson, care împlineşte 100 de ani. Numai că Allan detestă sindrofiile de acest gen, aşa că decide să… spele putina. Încălţat cu cei mai buni şoşoni pe care îi are, sare pe fereastră şi-şi ia tălpăşiţa. Pleacă în lume.

Centagenarul fugitiv, ajunge în posesia unei valize cu cincizeci de milioane de dolari. Gangsterii care îi reclamă pornesc pe urmele lui, la fel şi poliţia. Gangsterii mor unul câte unul, poliţiştii sunt incapabili să afle ce se întâmplă. Norocul este din nou de partea bătrânului, cum i-a fost întreaga viaţă. Aşa aflăm că, în tinereţe, printr-o întâmplare, devenise un artificier extrem de bun, care ajunsese în America, la Los Alamos, dând sugestii de fabricare a bombei atomice, felicitat de vicepreşedintele care îl trimite în China să ajute armata lui Cian Kai Shek. Aici o salvează de la viol pe nevasta lui Mao, dar, cum nu suporta comunismul, traversează Himalaya, ajunge în Iran, unde dejoacă un complot împotriva lui Churchill şi se întoarce în Suedia. Suedezii nu-s capabili să profite de ştiinţa lui, este  răpit de ruşi, să le spună şi lor secretul bombei atomice pe care el a vazut-o la Los Alamos . Pe Stalin îl apucă pandaliile în discuţia cu el şi-l trimite în lagăr la Vladivostok.

Batranul un fel de Pacala suedez este autodidact într-ale explozibililor, sterilizat în anii ’30 pentru că ar fi fost “inferior din punct de vedere genetic“ şi împins apoi de ironiile sorţii în preajma unor figuri ca Franco, Stalin, Truman, Mao, De Gaulle sau Nixon isi traieste o existenta plina de peripeti descrise cu un umor debordant. Bătrînul n-a avut niciodată vreun strop de interes pentru doctrine, partide sau politica – stînga, dreapta acelasi drac. Din nefericire (si poate nu) ambele tabere au vrut cîte ceva de la el, el a gasit suficentul calm  dezinvoltura unui Forrest Gump sau a marelui Lebowski, ridiculizînd astfel mecanica belicosului secol XX şi tămbălăul mediatic al secolului XXI. Umor debordant scris formidabil si probabil tradus foarte bine in limba romana.

Cine n-are bătrîni de 100 de ani, să-i cumpere  cu acest acest roman, ca să-şi facă o idee – ca mori cand hotarasti tu si vrea Dumnezeu sa te ia. In zilele astea de nebunie musai de citit. O lectura superba! “Fiction Connection“, Editura Trei, 2011.

O recezie mai ampla (din nefericire putin cam plictisitoare) pe Ateler Literar