jump to navigation

Umberto Eco: Cum ne construim duşmanul 02/11/2011

Posted by Theophyle in 1, Carte Contemporana (sec. 20-21), Texte.
Tags: ,
trackback

Umbero Eco este preferatul meu beletristic ultimativ. Puteti citi pe acest blog  urmatoarele lui recenzii – “Pendulul lui Foucault”, “Memoria Vegetala”, “Apocaliptici si integrati”, “Stăpânul listelor,” “Hackeri răzbunători şi spioni în diligenţe”. Sunt absolut sigur ca veti gasi si la Tiberiu Orasanu multe placeri asemanatoare.

Astazi am sa discut despre un volum publicat in Romania la inceputul verii pe care am reusit sa-l termin (in sfarsit) zilele trecute. Volumul publicat sub titlul “Cum ne construim duşmanul“ a apărut în Italia  la inceputul acestui an, si reuneşte articole scrise si publicate de Eco în ultimii ani, pe diferite teme, actuale sau mai putin vizibil actuale. Versiunea romaneasca a aparut de curind, in traducerea Stefaniei Mincu, in cadrul colectiei „Plural” de la editura Polirom.

Eco sustine in  articolul principal din acest volum ca o societate are nevoie de un dusman care sa fie complet diferit de ea. O dovedesc regimurile rasiste, in frunte cu nazistii si fascistii, care si-au inventat un inamic monstruos folosindu-se de argumente intolerabile. O dovedesc de asemenea, astazi, societatile ce urmaresc sa obtina consensul general prin gasirea unui dusman in „alteritatea” imigrantilor. Dusmanului colectiv este subiectul principal al colectiei si numele primului eseu, Eco insa se preocupa si de teme ca absolutul, astronomiile imaginare, tezaurele catedralelor, insulele pierdute, destinul literar al lui James Joyce in epoca fascista, sau de ce nu? De WikiLeaks.

Reflectii despre WikiLeaks

Odata, pe vremea lui Orwell, se putea concepe Puterea ca un Big Brother, un Frate Mare care monitorizeaza orice gest al fiecaruia dintre supusii sai, mai ales atunci cind nimeni nu-si da seama. Marele Frate televizual este o biata caricatura, pentru ca acolo toti pot monitoriza ce se intimpla cu un mic grup de exhibitionisti care se aduna tocmai pentru a fi vazuti – prin urmare, afacerea are o relevanta pur teatrala sau psihiatrica. Dar ceea ce pe timpul lui Orwell era inca profetie astazi s-a adeverit pe deplin, deoarece Puterea poate controla orice miscare a supusilor cu ajutorul telefonului mobil al acestora, orice tranzactie incheiata, orice hotel vizitat, orice autostrada parcursa cu ajutorul cartilor de credit, orice vizita intr-un supermarket cu ajutorul televiziunilor cu circuit inchis – si asa mai departe –, si, astfel, cetateanul a devenit victima totala a ochiului unui Frate Foarte Mare. […]

[…]Cum se va putea mentine de miine incolo o Putere care nu mai are posibilitatea sa-si pastreze secretele? E foarte adevarat ca, dupa cum ne spunea Simmel, orice secret adevarat e un secret gol (deoarece un secret gol nu va putea fi niciodata dezvaluit) si a poseda un secret gol reprezinta maximum de putere; e foarte adevarat ca a sti totul despre caracterul lui Berlusconi sau al doamnei Merkel este efectiv un secret gol ca secret, pentru ca e materie de domeniu public; dar a dezvalui, asa cum a facut WikiLeaks, ca secretele lui Hillary Clinton erau secrete goale inseamna a-i lua Puterii orice putere.

Este evident ca in viitor Statele nu vor mai putea incredin ta Internetului nicio informatie rezervata – ar fi ca si cum ar publica-o pe un manifest afisat la coltul strazii. Dar e la fel de evident ca, odata cu tehnologiile actuale de interceptare, e zadarnic sa speri ca poti intretine relatii rezervate la telefon. Nimic mai usor, de altfel, decit sa descoperi daca si cind anume un sef de stat s-a deplasat cu avionul ca sa intre in contact cu un coleg, ca sa nu mai spunem de tirgul acela popular pentru contestatii care a devenit acum G8. Dar atunci cum vor putea sa se intretina in viitor raporturi private si rezervate ? Cum sa reactionam la triumful incontrolabil al Transparentei Totale? (fragment preluat de la HotNews)

Am sa revin la carte, asa cum o fac dupa a doua citire. Cartea musai de citit ca toate celelalte, bineinteles!

Comentarii

1. Tiberiu Orasanu - 02/11/2011

Mulţumesc pentru semnalare şi pentru citare, dragă Teofil.
Am trecut pe răboj şi cartea asta pe care o voi lua tot la Gaudeamus.
ps. Acum, după ce am terminat de relatat călătoria din Catalunia, mă voi reîntoarce la dragostea mea dintîi, CARTEA! 🙂

2. Theophyle - 02/11/2011

Salut tibi 🙂
cu placere! Si eu dupa cum vezi am venit sa sterg putin praful din biblioteca 🙂

3. Tiberiu Orasanu - 02/11/2011

Salut Teofil
Eu m-am distrat o leacă să mă joc pe blog, tu te-ai cam necăjit cu politica dar amîndoi, trebuie să ne reîntoarcem la carte – prietenul cel mai bun al omului. 🙂

4. Theophyle - 02/11/2011

Da se apropie timpul 🙂 Eu am si catel 😆

5. Tiberiu Orasanu - 02/11/2011

Teofil
Înseamnă că ai mai mulţi prieteni decît mine. 🙂

6. Theophyle - 02/11/2011

Bun prieten stimabilu’ catel 🙂

7. cherie - 02/11/2011

Am notat o idee geniala… Sa scanezi o carte care te interteseaza dar nu este a ta si sa o treci pe un suport… :))

8. Theophyle - 02/11/2011

Cherie 🙂
Si ce faci cu autorul? Crezi ca i-ar face placere?!

9. Ștefan A. - 02/11/2011

Seara buna .
Aici un condensat (in italiana) a articolelor publicate in acesta revista de Umberto .
http://espresso.repubblica.it/lista/opinioni/umbertoeco

Ultimul articol aparut in ultimul numar a revistei inca nu este pe lista . 🙂 Este strict legat de ideile cartii prezentate de tine Theophyle

10. Theophyle - 02/11/2011

Stef, una din marile mele nesanse este ca nu stiu italiana sa-l citesc i original. Tare imi pare rau 🙂

11. Theophyle - 02/11/2011

Salut 🙂
imi pare tare rau ca nu stiu italiana. Mi-ar fi placut sa-l citesc in original!

12. Ștefan A. - 02/11/2011

E un om genial .
Nimeni nu e perfect . Deci nu e problema daca nu sti italiana . Sint altii dispusi sa traduca gratis . La cerere sau din pasiune . 🙂

13. Theophyle - 02/11/2011

Stefan 🙂
Eco este semiotician fiecare constructie este aproape de netradus sau poti pierde in traducere. Eu prefer sa-l citesc in engleza pentru ca are un traducator care il traduce de 40 de ani, deci il cunoaste. Sunt lucruri pe care nimeni nu poate sa le traduca.

Eco este unul dintre putinii ramasi ca poate fi denumit „Maestrii numelui” (Masters of the Name) in limba sacra se numeste Ba’al Shem. Adica fiecare cuvant este daltuit in piatra 🙂

14. Theophyle - 02/11/2011

Am sa-ti dau un exemplu – ce intelegi tu din asta?

Poi (e rinvio al classico „Trattato delle barzellette” di Achille Campanile) la barzelletta può consumarsi, esprimere un senso del comico o dello humour che ha fatto il suo tempo, e rimane solo a testimoniare le ingenuità dei nostri avi.

Ora una delle condizioni per l’esistenza e lo sviluppo delle barzellette è il lavoro complice della comunità. Le barzellette devono essere comunicate da esperto a esperto in modo da essere riprese e raffinate, e chi di solito le racconta appartiene a una società di degustatori che se le comunicano, pratica che si è arricchita con Internet e la e-mail, dove possono arrivare barzellette fresche fresche da paesi lontani.

15. Theophyle - 02/11/2011

Omul vorbeste bineinteles de rafinarea (sau rafinamentul) bancurilor transmise. Diferenta dinre rafinare si rafinament este enorma. Rafinament este potenta de a intelege. Rafinare este procesul prin care bancul (anecdota) se schimba , evoleaza este adptata pana ajunge fresche fresche da paesi lontani.

proaspata, proaspătă provenind din ţări îndepărtate.

16. noradamian - 02/11/2011

Seara bună 🙂 Mă bucur că ai intrat în bibliotecă, Theophyle, de mult n-am mai dat peste cuvinte si cărţi „dăltuite-n piatră”. Multzam 🙂

17. Ștefan A. - 02/11/2011

Un banc transmis de la un expert la altul da nastere la „rafinarea ” bancului si este savurat la maxim de o masa de „dezgustatori” capabili sa inteleaga toate subtilitatile sau jocurile de cuvinte . Tehnologia a permis ca acesta savurare a unui banc proaspat sa se faca aproape instantaneu pe intreaga planeta prin internet si e-mail .
Nu am tradus Am scris cum trebuie citita si inteleasa in romaneste partea respectiva a citatului . 🙂

18. Theophyle - 02/11/2011

Buna @nora 🙂
Ma odihnesc si eu putin de trivialitatea, rautate si infinita prostie omeneasca 😦

19. Theophyle - 02/11/2011

Multumesc Stef 🙂

20. skorpion - 02/11/2011

seara buna,

interesant, interesant,

totusi indraznesc o intrebare: U.Eco este de stinga?
asa mi se pare sau chiar mi se pare
🙂

21. Tio - 03/11/2011

Salut si aici!

Inseamna asta ca ti-ai atenuat punctul de vedere in privinta WikiLeaks? 😉

22. Theophyle - 03/11/2011

Nu Tio in nici un caz!
Omul a facut mai mult rau decat bine!

23. Tio - 03/11/2011

Omul? Eu vorbesc de Wikilieaks ca fenomen.


Sorry comments are closed for this entry

%d blogeri au apreciat asta: