jump to navigation

Ruta 66: Chimie Sacra – Comisia 13/06/2011

Posted by Theophyle in 1, Cartile mele, Texte, Ziarul de Duminica.
Tags: , , , ,
trackback

Cititi prima si a doua parte a articolului. In sfarsit, ajungem la ziua de cumpana in care comisia se va intruni. Treburile au foat aranjate anterior in felul urmator. Rabinul primeste 900 dolari pentru contributia lui la aceasta importanta adunare academica-ecleziastica. A cerut 1200 dupa un fel de negociere (am mintit ca de fapt bugetul permitea numai 600, dar pentru el am obtinut 900), plata este globala, asa ca el va dori sa termine balciul cat mai repede.

Luteranul a cerut 3 conferinte de 2 ore. A primit doua de o singura ora. In prima conferinta va explica cum sta treaba cu “Sfantul Duh” in Luteranism si in a doua va prezenta un “Overview” in legatura cu cele 95 de teze pe care Martin Luther le-a afisat pe portile bisericii castelului din Wittenberg. Aceste conferinte au fost organizate cu studenti din anul I cu ajutorul credinciosului meu asistent Mihai, fostul meu masterand ( a terminat intre timp, face doctorat, nu cu mine) poreclit de colegi Huniad, pentru ca este original din Hunedoara. Mihai a dat numele cod acestei activitati “operatiunea Tőkés” si a aranjat o audienta de vreo 40 de fraieri, a formulat 3 intrebari la fiecare conferinta pentru  ca “Tőkés” sa se simta bine. Avem o problema cu Luteranul, simtandu-se “universitar” s-ar putea sa actioneze “academic”, adica sa bata apa in piua, vedem noi ce facem ca sa nu se intample.

Cu parintele PM, popa lui O’Lirry, nu am avut nici o problema de la inceput. Tipul mi-a placut mult si singurul lucru care a cerut au fost doua tabele si cosurile de baschet, pentru terenul din spatele bisericii si daca se poate revopsirea lui. Mihai a avut grija de toate, a costat putin mai mult, dar cel putin niste pusti o sa aiba parte de un teren mai bun. Am hotarat sa-l acreditez cu “presedintia” comisiei, in primul rand pentru ca-mi place, in al doilea  rand ca “sa-l fac pe O’Lirry”.

Cu o zi inainte de intrunire il sun pe vajnicul sergent O’Lirry si-l intreb: “Credeti ca parintele PM ar dori sa prezideze comisia?” liniste vreo jumatate de minut, “Alo ma auziti?” “Da, da cum sa nu. Cred ca este o idee fooooarte buna”, “Puteti sa vorbiti dumneavoastra cu el, nu as dori sa risc un refuz”, zic eu abtinandu-ma sa nu rad. “Da sigur ca da, va garantez eu ca o sa accepte”, zise vajnicul sergent.”Stiti, m-am gandit, poate aveti si dumneavoastra timp sa asistati la sedinta comisiei” O’Lirry a fost demontat total si transformat din pitbull in pudel. Si ca sa-l razbun total pe “chimistul” umilit, ii aplic lovitura de gratie sergentului.”Stiti, ar fi bine sa veniti in uniforma de gala, este mai impunator intr-o asemenea ocazie”, “Da, da, nici nu m-am gandit altfel” conclude vajnicul O’Lirry, pe care am reusit sa-l transform in Švejk.

Politistii Newyorkezi au mai multe medalii decat generalii sovietici, asa ca o sa fie un circ monstruos.   Imi inchipui cum o sa povesteasca baietiilor Duminica la biserica cum a reusit el “single-handed” sa ingenuncheze el balaurul progresiv si ateu si a reusit sa-si impuna popa ca presedinte de comisie.

Ok, aproape am terminat toate pregatirile, a ramas chestia cu “cateringul”. Deoarece avem un rabin, musai sa fie Cusher, asa ca a trebuit sa trecem si hopul asta. A doua zi cu doua ore inainte de sindrofie intru sa vad cum este totul aranjat. Totul era fix, pe la 9 intra si “chimistul”, dupa ce l-am dadacit ca trebuie sa se rada si sa-si puna cravata, vine cu o cravata parca decupata din sortul lu’ ma’sa si cu o barba de doua zile. Ce faci ma?, “era singura cravata cu elastic pe care o am, nu stiu sa fac nod”, “Si barba, tot singura pe care o ai, sau nu ai lame de ras acasa?”, “Nu ma, am, dar nevestei ii place sa o pup pe …burta nebarbierit.” Nebunie totala, ce oameni dom’le ce oameni!

Pentru a aminti cititorului povestea voi sumariza situatiunea in acest subiect. Deoarece scopul unui cercetator este sa cerceteze si sa publice rezultatul cercetarilor sale si deoarece in lumea academica (de obicei) nu exista tabuuri am hotarat sa cercetez unele practici rituale mentionate in Vechiul si Noul Testament. Considerandu-ma un om religios, intreprinderea mea trebuia sa fie una derivata din respect pentru traditiile religioase si “contemporanizarea” lor atat cat se poate.

Prins intr-un cleste format din folosirea unor substante considerate contemporan halucinogene si isteria “corectitudinii politice” ne aflam noi,  colegul meu de la facultatea de Chimie – poreclit in text “Chimistul” si cu mine care scriu acest text, in fata unei comisii care trebuie sa formuleze o opinie religioasa despre acest proiect.

In camera de “audiere” se aflau: 3 popi – Catolic, Protestant si Evreu, un politist, sergentul O’Lirry care trebuia sa ne elibereze autorizatia pentru detinerea unor substante interzise si speram eu sa ne ajute in procurarea lor. Fara a fi a anuntat s-au alaturat decanul meu si un tip care reprezenta sponsorul, ambii pe post de “bagatori de seama” si supraveghetori ai supremei “corectitudini politice”. Pe la ora 11, comisia intrunita si indestulata cu vreo 2 Kg. de fursecuri, pateuri si alte mancaruri care au fost udate de 3-4 l de suc de portocale, plus cateva cafele (cu sau fara cofeina) isi incepe lucrarile. Se hotarase anterior ca “lucrarile comisiei” vor fi conduse de presedintele comisiei Padre PM.

Dupa o scurta prezentare computerizata, fiecare reprezentat al clerului va putea interoga expertii (adica pe Chimist si pe mine). Rabinul si Catolicul au avut bun simt in contextul apologeticei academice pe care am sustinut-o, intreband direct ce si cum dorim sa facem si care dupa parerea noastra vor fi rezultatele acestei cercetari. Raspunsul meu a fost clar in explicatia ca de fapt  noi dorim sa atragem atentia asupra rationalului din Biblie si a descrie religia altfel decat mitologie lipsita de ratiune. Discutia in Latina pe care am presarat-o cu citate din Noul Testament si citatele Ebraice in original date rabinului ne-au adus puncte de avantaj si simpatia celor doi. Asa cum era de asteptat, poreclitul (de Mihai) “Tőkés”, devine academic si intreaba cu un fel de citatat din Eliade daca este bine sa amestecam “sacrul” cu “profanul”, bineinteles ca in afara de termeni comparatia nu avea nici un sens. Aveam doua alternative: sa-l fac de “cacao” direct sau sa-l atentionez cu blandete ca vorbeste prostii. Desi eram extrem de atras sa matur cu el podeaua am ales varianta comica (si blanda), si am inceput sa vorbesc romaneste, fiind sigur ca nimeni din camera nu are habar de ceea ce spun. Am recitat o strofa din Lucefarul, care se aude bine in orice limba, explicandu-i   lui “Tőkés” printr-un citat atribuit lui Eliade (in limba lui natala) ca de fapt el si-a exprimat de multe ori  optiunea mixarii celor doua. Uitandu-ma la Chimist il vad rosindu-se, dupa acea albindu-se si intr-un final se ridica rapid si o zbugheste afara.

Intrerup pentru cateva momente sedinta si ma duc sa-l caut pe “Chimist”. Il gasesc la toaleta asezat pe un closet intrat intr-o criza de ras isterica. “Mai dobitocule, zice el, rabinul este originar din Romania, stie perfect romaneste, si parintii mei sunt din Bacau, asa ca si eu am inteles versurile”. Chimistul zice ca el numai intra, ca absurdul este absolut  peste puterile lui si ca el nu vrea sa fie de fata la scandalul ce va exploda. Ziceti si voi care sunt sansele ca din 240 milioane de oameni 3 vorbitori de limba Romana sa se afle in aceeasi camera.  

Intru, cer scuze in numele Chimistului, care probabil sufera de o indigestie. Comisia continua dezbaterea cu mai putine evenimente notabile. Intr-un sfarsit, aproape de ora pranzului garantat de cateringul cuşer al universitatii, comisia hotaraste cu o majoritate de 2 pentru si o abtinere  (“Tőkés”) ca proiectul nostru nu aduce nici un fel de prejudiicii religioase comunitatii. Pe drum spre sala de mese, rabinul sopteste in dulcea limba moldovineasca, “L-as fi preferat pe Coşbuc”. Despre supliciul de care a avut parte asa poreclitul “Tőkés” de la gasca lui Mihai “Huniad”, poate intr-o postare ulterioara. Mama naibii de chestie cu romanii, cand ai nevoie de unul nu-l gasesti nici cu lumanarea si cand nu ai nevoie de ei vin potop peste tine.

Anunțuri

Comentarii

1. Ștefan A. - 13/06/2011

Vezi , un semn divin . 🙂 Tot de la un roman vine salvarea .
Gindeste Theophyle , gindeste . 😆 .

2. Theophyle - 13/06/2011

care slvare? Aproape am fost desconspirat!

3. DMZ - 13/06/2011

Foarte tare povestirea, astept continuarea. Ar fi interesante si niste povestiri despre mediul academic american sau din armata, pun pariu ca ar fi la fel de amuzante.

4. luminita - 13/06/2011

Mi-a placut. Ai talent de povestitor si umor pe deasupra.
M-am distrat copios.
Auzi, sa umpli vidul de idei al unei prelegeri teologice in engleza cu Eminescu in original.
Bine ca nu ai spus bancuri cu evrei pe post de citate latinesti din Biblie , ca Batman erai. Ala din reclama, of course.

5. mar - 13/06/2011

Da cred ca de la efectul hlucinogen se trage, am ras cu lacrimi. Povestioara merita publicata, este excelenta.

6. maya - 13/06/2011

Theo-Phyl
😆

„Ziceti si voi care sunt sansele ca din 240 milioane de oameni 3 vorbitori de limba Romana sa se afle in aceeasi camera”

Pronia cereasca!

M-am distrat de numa,numa! 😆
Draguta intimplare, plina de umor,excelent scrisa! 😆
Felicitari!

Ca si Victor L mi-am amintit de ea!

Lui Huniad/Mihai – cele mai calde salutari!
Auzi la el – operatiunea Tokes! 😆 😆 ;lol:

7. maya - 13/06/2011

Theo-Phyl

Excelenta capacitate de a ne duce pe noi cititorii in „scena” evenimentelor!
Parca „citeam” un film!
Ce mai;vorbesc aici de talent! 🙂

8. victor L - 13/06/2011

Hai ca iarasi m-am tavalit de ris.
(Pai, as putea sa cred ca fictionezi, povestesti frumos.)

9. ela - 13/06/2011

E trecut de miezul noptii,cred ca o sa rad si in somn!
Noroc ca politisrul nu avea o mama romanca 😆 ca va trecea rasul.

10. Creanga - 14/06/2011

Da ce ‘m-am râs’, straşnică povestire, aştept finalul.
Da Ela, româncă din Dublin. 🙂

11. ela - 14/06/2011

„Crengulin: faci confuzie dintre „irish”= irlandez si „irre” = bolund?? 😆

12. moira - 14/06/2011

Colosal Theophyle !

Astept cu mare interes relatarea „conferintelor”.


Sorry comments are closed for this entry

%d blogeri au apreciat asta: