Ruta 66: Chimie Sacra – Proiectul

Poveste in 4 episoade 🙂

De ani de zile incerc sa ma lamuresc pe mine inainte de a explica altora de existenta unor rationamente bine puse la punct in obiceiurile religioase antice care au traversat zeci de culturi si religii. Acum cativa ani am hotarat ca voi incerca sa recompun niste substante folosite in scopuri rituale si descrise in Biblie. Primul lucru care trebuia sa-l fac este de gasi o finantare pentru proiect. Daca la facultatile cu profil stintific un proiect de chimie este firesc, o facultate care se ocupa cu Teologie si Istoria religiilor, nu prea.

Mi-am facut un document in care am “rationalizat” proiectul si l-am depus la biroul decanului. A doua zi dimineata aveam cursuri pana la ora 11. La ora 11.05 fix, primesc un telefon urgent de la biroul decanului care-mi solicita prezenta imediata. Ajung la birou, secretara cu un suras sarcastic absolut cinemascopic ma invita cu mila sa intru.

Decanul, mai putin amuzat decat secretara lui ma intreaba fara nici un menajament: “ai innebunit?”, si fara sa astepte nici un raspuns completeaza, “am auzit de proiecte idioate, dar unul ca asta, greu de gasit”.

Eu, “De ce credeti asta Prof. X?, Este Ok  sa trimiti vreo cincizeci de oameni intr-o vagauna sa dezgroape, gasind sau nu niste obiecte? Si nu este normal sa refaci o traditie culturala  veche de mii de ani”. Cuvantul refacere, combinat cu traditie culturala, sunt expresii de valoare in traditia academica Americana, sunt sintagme “political correct”, care atentioneaza interlocutorul, ca trebuie cel putin sa te asculte. Dupa ce-l atentionezi, trebuie sa-i aplici lovitura de gratie, care trebuie sa anuleze orice impotrivire,

“Domnule Profesor nu spuneati dumneavoastra la fiecare sedinta ca trebuie sa facem si noi niste proiecte interdisciplinare ?”. “Acest proiect, continui eu,  trebuie facut cu baietii de la chimie”.

Tactica de partid, nu? In primul rand trebuie sa-i explici ca de fapt a fost ideea lui, pe care tu doar o executi, si in al doilea rand sintagma de “proiecte interdisciplinare” in universitatile Americane este importanta pentru a dovedi sponsorilor oficiali ca in academie oamenii pot colabora (aiurea, fiecare cu taraba lui si sa te fereasca Dumnezeu daca-ti bagi nasul unde nu-ti fierbe oala.) Ambele fraze bine plasate  si-au facut efectul.

“Cati bani zici tu ai nevoie?”
“Cred ca vreo 10 mii de dolari pentru un proiect semestrial ar fi suficienti”, raspund eu.

“Nu am mai mult de 3000, take it or leave it , sa-ti dea restul aia de la chimie”.

Adevarul este ca am primit cu vreo mie mai mult decat ma asteptam. Multumesc frumos pentru intelegere, ma intorc la secretariat pentru formularele de grant. Aici secretarea nu mai zambeste cinic. Curioasa intreaba scurt si la obiect “cum ai reusit sa-l convingi ?”, “I-am explicat ca aceasta este vointa Divina,” “ Da’ tu de unde sti ce doreste Divinitatea?”, intreaba secretara nauca.  “Am avut un vis”, raspund si ies din cancelarie cu formularele necesare. In disciplina mea, visele sunt unelte importante in activitatile cotidiene.

Ajungand la birou dau un telefon la “Chimie”, am acolo un amic cu care joc de mult timp, odata sau de doua ori pe luna, niste jocuri exotice, numite golf. “Salut, am o chestie pentru tine, ai putin timp?” “Ce chestie?” intreaba amicul, “un proiect inter” raspund eu. Omul curios si politicos ma invita dupa masa la o cafea.   Dupa ce beau jumatate din cafea ii explic cum sta cu proiectul. Prima intrebare a omului: “X ti-a dat bani pentru asta ?” “Da, bineinteles, putini si insuficienti, speram ca de la voi, daca si tu participi, se mai poate ciupi ceva.”

Aici am avut  o mare surpriza, omul a gasit proiectul interesant si fezabil. Mi-a promis ca o sa vorbeasca cu sponsorul lor principal, DuPont. Fericit nevoie mare ma intorc la treburile mele sperand ca intr-o saptamana, doua, voi putea incepe proiectul.

A doua zi pe la pranz, telefon de la amicul de la chimie, “Maine la 9 avem  intalnire cu reprezentantul sponsorului, mergem la el? “Nu am cursuri, asa ca e OK. Ne intalnim la biroul lor”.

Ca sa scurtez povestea, reprezentatntul firmei a inteles ca putea fi aici o chestie interesanta din punctul de vedere al PR-ului. Doi cercetatori incearca sa reconstiuie elemente rituale Biblice,  dupa doua-trei mii de ani, cu ajutorul firmei sponsorizante. Prietenul meu chimistul a inteles si el potentialul, asa ca din 10 mii de dolari proiectul, acesta a fost reprofilat la 40000 de dolari.

Reteta chimica a proiectului: Iesirea (Exodul) 30:22  pana la 30:38

“Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis: „Ia din cele mai bune mirodenii, cinci sute de sicli de smirnă foarte curată, jumătate, adică două sute cincizeci de sicli, de scorţişoară mirositoare, două sute cincizeci de sicli de trestie mirositoare, cincisute de sicli de casia, după siclul sfîntului locaş şi un hin de untdelemn de măslin. Cu ele să faci un untdelemn pentru ungerea sfîntă, o amestecătură mirositoare, făcută după meşteşugul făcătorului de mir; acesta va fi untdelemnul pentru ungerea sfîntă. Cu el să ungi cortul întîlnirii şi chivotul mărturiei, masa şi toate uneltele ei, sfeşnicul şi uneltele lui, altarul tămîierii, altarul arderilor de tot cu toate uneltele lui şi ligheanul cu piciorul lui. Să sfinţeşti aceste lucruri, şi ele vor fi prea sfinte; oricine se va atinge de ele, va fi sfinţit. Să ungi de asemenea pe Aaron şi pe fiii lui şi să-i sfinţeşti, ca să fie în slujba Mea ca preoţi. Să vorbeşti copiilor lui Israel, şi să le spui: „Acesta Îmi va fi untdelemnul pentru ungerea sfîntă, printre urmaşii voştri. Să nu se ungă cu el trupul niciunui om şi să nu faceţi un alt untdelemn ca el după aceeaşi întocmire; el este sfînt şi voi să-l priviţi ca sfînt. Oricine va face un untdelemn ca el sau va unge cu el pe altul va fi nimicit din poporul lui.” Domnul a zis lui Moise: „Ia mirodenii, stacte, onice mirositoare, halvan, şi tămîie curată, în aceeaşi măsură. Cu ele să faci tămîie, o amestecătură mirositoare, alcătuită după meşteşugul făcătorului de mir; să fie sărată, curată şi sfantă. S’o pisezi mărunt, şi s’o pui înaintea mărturiei, în cortul întîlnirii, unde Mă voi întîlni cu tine. Acesta va fi pentru voi un lucru prea sfînt. Tămîie ca aceasta, în aceeaşi întocmire, să nu vă faceţi, ci s’o priviţi ca sfîntă, şi păstrată pentru Domnul. Oricine va face tămîie ca ea, ca s’o miroase, va fi nimicit din poporul lui.”

Analizand indelungat sursele chimice am ajuns la concluzia ca ingredientele vor fi urmatoarele: (1) Smirna (myrrh-Commiphora myrrha); (2) Scortisoara (cinnamon Cinnamomum verum); (3) Canepa indiana (Cannabis – Hashish – Cannabis indica); (4) Ulei de masline.

Cantitati: 500 de sicli (Shekels)  = 6 Kg.; hin  = 7L  

Dupa preturile pietii, inclusiv al hashishul (hash la negru) ar fi trebuit sa ne coste aproximativ dublu fata de bugetul primit de la sponsor. Marea problema ar fi fost hashul, care la cantitatea indicata in Cartea Exodului, adica 250 de sicli = 3 Kg ne-ar fi costat 50 de mii de dolari. In primul rand trebuia primita si autorizatie de la politie pentru narcotice. In postarea viitoare vom vedea cum Sergentul de politie O’Lirry  face rost de hasish in slujba lui Dumnezeu, bineinteles veti vedea si multe alte lucruri interesante. Stati aproape, iese cu surprise.

Inainte de a incheia aceasta postare va rog cititi inca odata, ordinul lui Dumnezeu in verseturile   30:37-38: Tămîie ca aceasta, în aceeaşi întocmire, să nu vă faceţi, ci s’o priviţi ca sfîntă, şi păstrată pentru Domnul. Oricine va face tămîie ca ea, ca s’o miroase, va fi nimicit din poporul lui.” Adica, fara droguri, baieti.