jump to navigation

Ernesto Sábato: Oameni şi angrenaje 04/05/2011

Posted by Theophyle in 1, Carte Contemporana (sec. 20-21).
Tags: , , ,
trackback

Un mare scriitor a murit acum cateva zile. Mai avea doua luni si implinea 100 de ani de viată. A trai mult, a scris mult si ne-a lasat o mostenire spirituala de o calitate impresionanta. Ernesto Sábato s-a născut in Rojas, un oraş din provincia Buenos Aires, Argentina, în 1911. Părinţii erau doi imigranţi italo-albanezi, Juana María Ferrari si Francisco Sábato.

La virsta de 16 ani, s-a alăturat unor grupuri de anarhişti, apoi de comunişti, dar a înţeles repede că „materialismul dialectic” e o contradicţie în termeni, (afirmaţia îi aparţine), iar atunci când, în 1935, a fost trimis la Moscova să studieze doctrina marxist-leninistă, a reuşit să „evadeze”, „trădând” cauza comunistă şi evitând astfel soarta atâtor intelectuali de stânga din afara URSS ce au fost înghitiţi de Gulag.

Sábato a absolvit studii de fizica primind doctoratul in fizica teoretica la Universitatea din La Plata, apoi a plecat la Paris, unde a lucrat la Laboratorul Curie şi s-a apropiat de grupul artiştilor suprarealişti. În 1945 a abandonat cercetarea ştiinţifică pentru a se dedica în exclusivitate literaturii.

Am ales sa dedic acest articol memorial eseului meu preferat “Oameni şi angrenaje”, o deschidere de paranteza din 1951 inchisa dupa un deceniu in 1961 cu romanul “Despre eroi şi morminte

În “Oameni şi angrenaje”, Sábato analizează ideea de progres al umanităţii, de la momentul apariţiei sale şi până în contemporaneitatea noastra, precum şi perspectivele acesteia. Asa cu a mentionat in prefata eseului – „lucrarea este expresia dezordonată a unui om al timpurilor noastre, obligat să reflecteze asupra haosului care-l înconjoară.” “Oameni si angrenaje” reprezintă o viziune sumbră, fara insa  ca autorul sa-şi piarda speranţa în capacitatea omului de a lupta pentru a se înălţa deasupra condiţiei sale, oricât de mari ar fi piedicile care îi stau împotrivă.

Eseul este structurat în patru părţi:

„Esenţa Renaşterii”. Pentru Sábato progresul raţiunii a început mai devreme de această epocă, consolidându-se în acelaşi timp cu puterea banului. Paradoxurile Renaşterii sunt discutate în amănunt, în concluzie afirmându-se că această epocă a constituit „o deşteptare a omului profan, dar într-o lume profund transformată de gotic şi creştin”.

„Universul abstract”. Tema acestei părţi este procesul de abstractizare continuă a gândirii de după Renaştere, pierderea inocentei spirituale şi modul în care aceasta a lărgit sfera de acţiune a omului. Sabato reproşează însă ştiinţei dezumanizarea la care supune lumea.

„Rebeliunea omului”. Face o trecere în revistă a reacţiilor omenirii la dezumanizare: romantismul, naţionalismul reprezentat de statul naţional, marxismul, existenţialismul.

„Artele şi literele în criză”. Criza societăţii are ecouri şi în domeniul artelor. Sábato discută în ultima parte despre romanul modern, suprarealism şi comentează ideile lui Ortega y Gasset referitoare la dezumanizarea artei.

Ma regasesc in multe dintre ideile promovate de Ernesto Sábato, sunt la fel de sceptic fata de natura omului contemporan dar si la fel de optimist adoptand ideia ca individul se poate înălţa deasupra condiţiei sale, oricât de mari ar fi piedicile care îi stau in cale.

Ernesto Sabato, „Eseuri”, vol.1, trad. Ileana Scipione, ed. RAO, Bucuresti, 2004.

Comentarii

1. tiberiuorasanu - 04/05/2011

N-am ştiut de moartea lui Ernesto… 😦

2. Theophyle - 04/05/2011

Salut tibi 🙂
a murit sambata! Dumnezeu sa-l odihneasca!

3. Maria - 04/05/2011

Tiberiu, de aceea am adăugat la postarea mea de sâmbătă versurile lui Ernesto Sabato şi meditaţia lui pe o temă ce aminteşte de străvechiul ,,Vanitas vanitatum omnia vanitas”…. Dar nu am vrut să scriu explicit acest lucru, pentru că m-a îndurerat foarte mult dispariţia dintre noi a acestui mare scriitor.

4. Maria - 04/05/2011

Theophyle, am descoperit articolul tău încă de azi-noapte, via twitter, imediat după postare. L-am apreciat în mod deosebit, pentru evocarea unei dimensiuni creatoare a lui Ernesto Sabato, eseistica.


Sorry comments are closed for this entry

%d blogeri au apreciat asta: