Islamica: 4 volume / I – religia

Cred ca evenimentele actuale din Egipt vor putea fi un epilog demn pentru o carte pe care am inceput sa o scriu in 2004, am terminat-o in 2008 si pe care am rescris-o de atunci de nenumarate ori, pana cand, in sfarsit, ii pot scrie epilogul pe care l-am intuit si in mare parte l-am dorit. Sper ca aceasta carte va fi publicata in limba engleza in lunile viitoare. Din nefericire, amploarea lucrarii nu permite nici traducerea si nici tiparirea in limba romana. Nici o editura in Romania nu este suficient de “aventuroasa” pentru un asemenea proiect. Poate intr-un sfarsit, peste un timp, daca aceasta carte o sa-si gaseasca suficienti cititori in lumea anglo-saxona, va putea fi tradusa fragmentar si in limba romana.

Primul volum se ocupa de religia islamica (The Religion of ISLAM), istoria ei si bazele ei teologice: revelatia mahomedica, Quranul, radacinile avraamice in iudaism si crestinism, traditiile scrise si orale, interpretarile si schismele istorice. Al doilea volum (The History of ISLAM – From the Tents of Arabia to the Great Islamic Empires) descrie raspandirea islamului  si apogeul primului mileniu islamic,  inclusiv imperiile islamice din India si pana in Spania.  Al treilea volum (The History of ISLAM – From the Highest to the Downfall of Islamic Power) se ocupa de al doilea mileniu  islamic, pana la inceputul secolului XX si decadenta puterii politice islamice, prabusirea ultimului imperiu islamic (Otoman) si inceputurile colonialismului in lumea araba. Ultimul volum, al patrulea – 693 de pagini (The Islamic World Today – Democracy, Colonialism, Nationalism, Fundamentalism, Terrorism) si cel mai voluminos, se ocupa de islamul contemporan.

Bineinteles ca cel mai problematic volum este ultimul, in primul rand din cauza evenimentelor pe care le vedem de cateva decenii si care noua, occidentalilor, ni se par absolut de neinteles. Privite cu ochii nostri, din perspectiva educatiei si perceptiilor etice  si morale, poate chiar si religioase, ni se par venite parca dintr-o alta lume. Adevarat, lumea islamica este o alta lume! Fara a incerca sa probez judecati valorice in termeni de bine sau rau, incerc sa mentin o naratiune faptica si sa construiesc o interfata in trecutul istoric-social si religios pentru a intelege fenomenul islamic, cu toate ramificatiile si derivatiile lui.

Religia islamica este o religie a desertului, exact ca iudaismul si profund diferita de  crestinism. Daca  crestinismul a preluat revelatia lui Avra’am, impreuna cu cea a lui Moise, perfectand-o cu un al doilea legamant, al Fiului, prin predica “de pe Munte,” islamul a incercat o sincrezie, fara a asimila baza etica a celor 10 porunci. Aici de fapt incepe povestea lipsei de compatibilitate dintre religii.

In primul volum, in care discut despre teologia islamica, incerc sa o explic crestinului (sau evreului) prin circumstantele istorice ale formarii acestei teologii si adaptarii ei la un context absolut diferit de cel care a fost contextul crestin. Daca formarea crestinsmului s-a facut in primul rand ca o “reinnoire” a iudaismului antic, promovand universalitatea si monoteismul intr-o lume pagana majoritar citadina,  islamul s-a  dezvoltat intr-o lume rurala, tribala, migratoare si in special in afara “imperiilor”. Dumnezeul avraamic este comun, fara indoiala, privirea spre Dumnezeu este diferita. Dogma islamica absoluta, cu o rigoare fara clintire in ceea ce priveste esenta divinitatii (tawhid), anuleaza de fapt  unul din cele mai importante principii ale Dumnezeului Bibliei – liberul arbitru.

Cuvantul islam inseamna supunere, deci supunerea exclude liberul arbitru. In postarea urmatoare voi incerca alte cateva idei din primul volum al cartii, poate va voi convinge sa cunoasteti mai mult. Cel putin sa cunooasteti islamul pe care il vad eu in descrierile mele.