jump to navigation

David Yallop: Puterea si Gloria (2) 16/10/2009

Posted by Theophyle in 1, Biografica, Carte Contemporana (sec. 20-21).
Tags: , , ,
comments closed

The Power and the Glory (Puterea si Gloria)  este un rezumat al anilor de viata ai Papei Ioan-Paul II, dar cu rozul ochelarilor dati la o parte. David Yallop a adunat o gramada de material pentru a prezenta ‘din spatele scenei’ povestea a ceea se s-a intamplat cu adevarat la Vatican, concentrandu-se pe caderea comunismului in Estul Europei, scandalurile care au atins Banca Vaticanului si scandalurile  copiilor abuzati de preotii catolici pentru care Biserica Catolica a fost aratata cu degetul in ultimii ani. Dar, subiectul principal este Ioan-Paul si omul din spatele mitului.

215-1

Cartea este biografica pana la un punct si demoleaza cateva mituri legate de Ioan-Paul, nu in ultimul rand povestea anilor  de tinerete din timpul razboiului, cand departe de a salva evrei din fata nazistilor, el a fost adapostit intr-o slujba protejata si a avut foarte putin de-a face cu rezistenta sau operatiunile de salvare ale oamenilor.

Cu toate ca Ioan-Paul a gasit sistemul communist detestabil, odata ce a devenit Papa, a adoptat diplomatia uzuala a Vaticanului cand a avut de-a face cu tarile comuniste, in loc sa incerce sa distruga acest sistem. Caderea comunismului a avut mai mult de-a face cu Presedintele Rusiei  Gorbacheov decat cu Papa.  Ioan-Paul II a fost impotriva teologiei liberale de sorginte stangista si acest lucru l-a facut sa incurajeze linia Presedintelui SUA Ronald Reagan de a incuraja guvernele de dreapta din America de Sud, in loc sa conlucreze cu preotii catolici de la fata locului pentru a-i ajuta pe cei sarmani.

215-2

Yallop a dezvoltat subiectul scandalurilor Bancii Vaticanului si al Bancii Ambrosiano si este descurajant sa vezi cum esaloanele de varf ale Vaticanului au fost total amestecate in spalare de bani , in timp ce Papa Ioan-Paul a refuzat sa schimbe ceva sau sa inlocuiasca pe cei care au avut un comportament criminal. 

Dar, capitolele in care Yallop prezinta scandalurile legate de abuzul copiilor de catre preotii catolici sunt cele mai impresionante si triste.  Papa a ramas agatat de punctual sau de vedere oficial: “fiecare familie trebuie sa aiba camera private pentru a discuta probleme de familie”( “every family must have private rooms to discuss family matters”) si intotdeauna el a pus opreliste asupra scandalurilor pentru a pastra reputatia bisericii, in fata drepturilor celor abuzati de preotii catolici de a apela la justitie pentru a cauta dreptatea legala. 

Aceasta carte nu reprezinta o poveste prea vesela, dar cei care sunt interesati de Biserica Catolica trebuie sa o citeasca. Pe la noi nu au aparut in ziare sau la stiri prea multe amanunte legate de aceste scandaluri sau de viata lui Ioan-Paul. Bineinteles,  Papa Ioan-Paul II va fi sanctificat in curand de catre biserica asupra careia a domnit, dar nimeni dintre cei care au citit cartea nu se va bucura de acest lucru. Este si mai trist ca actualul Papa este absolut la fel in politica cu Ioan-Paul II

Postat de @demeter

David Yallop: In numele Domnului (1) 15/10/2009

Posted by Theophyle in 1, Carte Contemporana (sec. 20-21).
Tags: , ,
comments closed

David Anthony Yallop (nascut la 27 ianuarie 1937, Londra) este un scriitor britanic care scrie numai despre crime nerezolvate. In anii ’70 a scris de asemenea scenarii de Tv pentru comedii la canalul BBC.

Prima carte a lui Yallop To Encourage the Others (Sa-i incurajam pe ceilalti) a facut ca Guvernul Marii Britanii sa redeschida dosaul cazului de crima Craig/ Bentley – dosar care fusese oficial inchis de 20 de ani. Cartea, care a provocat o dezbatere majora in Camera Lorzilor si un documentar-drama de Tv tot a lui Yallop, a convins pe multi, inclusiv pe fostul ministru de finante – lordul Gardiner, lorzii Arran si Goodman, autorul Arthur Koestler, ca a avut loc o judecata nedreapta a procesului.

214-1

A doua carte a lui Yallop, The Day the Laughter Stopped (Ziua cand s-a oprit rasul) a fost aclamata de ambele parti ale Atlanticului ca fiind o biografie corecta si o reabilitare postuma a starului de filme mute Roscoe (Fatty) Arbuckle si care de asemenea a rezolvat o crima  misterioasa ce avusese loc cu 50 de ani inainte.

A treia carte, Beyond Reasonable Doubt? (Mai presus de orice indoiala) a dus direct la eliberarea unui barbat condamnat pe viata pentru o dubla omucidere in Noua Zeelanda. Urmare publicarii cartii, lui Thomas i s-a acordat o amnistie regala si dupa o deliberare in Comisia Regala – un million de dolari compensatii.

A patra carte a lui Yallop, Deliver Us From Devil (Scapa-ne de Diavol) a fost scrisa ca urmare a dorintei unora dintre magistratii Marii Britanii de a inchide cu orice prêt un om considerat criminal (the Yorkshire Ripper), iar declaratiile sale catre un politist in iunie 1980 s-au dovedit adevarate. Astfel, David Yallop si-a stabilit o reputatie de ‘cautator/ fauritor de dreptate’. A primit si primeste numeroase scrisori din toata lumea in care i se cere sa investigheze o crima sau o judecata considerata nedreapta. Intr-una din aceste scrisori a fost rugat sa investigheze o moarte speciala. Cererea venea din interiorul Vaticanului (surse nenumite), iar moartea era a Papei John Paul I.  Yallop a inceput investigatiile pentru cartea In God’s Name (In numele Domnului – tradusa Ro., ed. ALL) care a fost tradusa in 40 de limbi straine si a castigat Crime Writers’ Gold Dagger Award – premiul pentru cea mai buna carte ne-fictiune a anului 1984.

Urmatoarea carte a lui Yallop, To the Ends of the Earth (Spre sfarsiturile lumii) relateaza urmarirea si prinderea Sacalului – considerat unul din cei mai important teroristi ai lumii – si care a fost condamnat si incarcerat in Franta.

214-2

In Numele Domnului a fost in topul listelor de bestseller peste tot in lume si contine revelatii explozive si dramatice despre afacerile interne ale Vaticanului. In timpul noptii dintre 28-29 septembrie 1978, Papa John Paul I, Albino Luciani, cunoscut ca ‚Papa zambitor’, a murit la 33 de zile dupa alegerea sa ca Papa. Yallop a concluzionat dupa trei ani de cercetari ca Papa a fost asasinat si prezinta dovezile sau ceea ce el numeste dovezi (circumstantiale) in cartea sa, aratand un lant de figuri centrale in cler, finante, banci, care aveau interesul ca acest Papa sa dispara. Pana in ziua de astazi principala intrebare din carte a ramas fara raspuns.

214-3

Cartea este extrem de interesanta si descalceste itele finantelor Vaticanului – o bogatie imensa, legaturile cu Banca Ambrosiano, loja P2 si multe altele. De citit.

Postat de @demeter 🙂

Sue Townsend: The Quen and I 11/10/2009

Posted by Theophyle in 1, Carte Contemporana (sec. 20-21).
Tags: ,
comments closed

213-1Susan Lillian Townsend (nascuta la  2 Aprilie 1946) este o scriitoare si dramaturga britanica, cunoscuta mai ales pentru cartile in care eroul principal este Adrian Mole. Townsend s-a nascut in Leicester si a frecventat cursurile scolii primare  Glen Hills, a carei secretara dna Claricotes devine si personaj in cartile cu Adrian Mole.  Tatal sau era postas si este cea mai mare din cinci surori. A parasit scoala la varsta de 15 ani si a avut o gramada de slujbe printre care muncitoare in fabrica si vanzatoare in magazine. S-a casatorit cu un muncitor din otelarie si avea 3 copii sub 5 ani pana la 22 de ani (acum are patru Sean, Daniel, Victoria si Elizabeth). S-a alaturat unui grup de scriitori al teatrului  Phoenix  din Leicester dupa ce a trecut de 30 de ani. Sufera de diabet si este inregistrata ca oarba din anul 2001. Cartile cu Adrian Mole au fost bazate pe experientele copiilor ei la scoala primara si multi dintre profesori apar in lucrari. Cartile au fost dramatizate- serial de Tv. si au avut un enorm succes. La 25 februarie 2009, Leicester City Council a anuntat ca lui Townsend i se va acorda  Honorary Freedom of Leicester ( traieste inca in Leicester) impreuna cu cantaretul  Engelbert Humperdinck si fostul fotbalist Alan Birchenall.

Premii:
1981 – Thames Television Playwright Award pentru Womberang
2003 – Premiul Frink
2007 – doua doctorate honoris causa de la University of Leicester si de la Loughborough University
2007 – James Joyce Award of the Literary and Historical Society a University College Dublin

The Queen and I (Regina si cu mine – Editura Leda din grupul Corint, excelent tradusa de Nadine Vladescu) a fost publicata in 1992 si scrisa ca roman si dramatizata (jucata cu casa inchisa).

Povestea are loc in Marea Britanie, dupa alegerile generale din 1992, cand Casei de Windsor i se abroga  statutul de Casa Regala de catre Partidul Republican al Poporului .

Dupa ce un guvern al acestui partid este ales de populatia din Marea Britanie, influentata de mesaje subliminale trimise prin Tv de tehnicieni Tv din sindicat, manipulati de Jack Barker, familia regala trebuie sa paraseasca Palatul Buckingham si se muta intr-o suburbie extrem de saraca. Barker, in calitate de Prim Ministru transforma Marea Britanie in republica.

 In mahalaua Hellebore Close (cunoscuta ca”Hell Close”- Curtea Iadului pentru rezidentii sai), noua casa a Familiei Regale invata cum sa traiasca viata normala a oamenilor amarati.  Regina afla cum se folosesc nasturii si fermoarele, cum se incheie un sutien si daca astepti un doctor 5 ore ca sa te vada intr-un spital este un lucru normal. Oricum, este singura (impreuna cu fiica sa Ann) care pune mana la treaba si invata sa se descurce din ajutor social si o pensie mizera.  Sotul sau Philip nu se poate acomoda, nu mananca si este nenorocit ca trebuie sa imparta patul cu nevasta. Catelul Corgie (singurul pe care are voie sa-l ia) se alatura unei bande de maidanezi.

213-2

Charles, fostul Print de Wales isi descopera marea pasiune pentru natura, ecologie si gradinarit, Diana se lasa tunsa de o vecina, iar copiii incep sa devina derbedei si sa vorbeasca in slang pentru a supravietui in mahala. Charles este condamnat la inchisoare pentru o vina ce nu a comis-o, iar Diana nu are grija de gradina. Anne este cu picioarele pe pamant, munceste, isi instaleaza singura masina de spalat . Regina Mama continua sa parieze pe cai.  In fine, incepe o campanie de a aduce familia regala inapoi pe tron sub acronimul BOMB.

Lira sterlina este in degringolada, PM face un imprumut extern pe care nu-l poate returna si va las sa descoperiti singuri o carte cu umor britanic nebun pe care nu o s-o lasati din mana.

Postat de @demeter 🙂

Fulcanelli: Ultimul alchimist 09/10/2009

Posted by Theophyle in 1, Carte Contemporana (sec. 20-21).
Tags: , ,
comments closed

Sub numele de Fulcanelli (1839 ?- ?) au aparut in 1926 si 1930 doua lucrari ezoterice despre simbolica alchimista : Le mystère des cathédrales et Les demeures philosophales (Misterul catedralelor –  tr. Ro.1997, 2005, Ed. Nemira). Aceste lucrari sunt prefatate de Eugene Canseliet (1899-1982), care se prezinta ca discipol in alchimie al lui Fulcanelli si ilustrate de pictorul Julien Champagne (1877-1932). In limba romana apare fara aceasta prefata originala, ci cu o alta, semnata Dan Alexe.

Eugène Canseliet, probabil discipolul lui Fulcanelli, povesteste ca l-a frecventat pe Fulcanelli intre 1916 si 1922 si a asistat la o transmutare de elemente in 1922 la Marsilia. L-a revazut pe maestrul sau in 1953 la Sevilia (acesta i-ar fi spus : « Ma recunosti ? »), Fulcanelli avand varsta de 113 ani. In introducerea la lucrarile maestrului, el afirma ca Fulcanelli a beneficiat de Donum Dei (ajutorul lui Dumnezeu), ceea ce semnifica descoperirea secretelor vietii eterne si atingerea nemuririi.

212-0

In 1939, ezoteristul  Robert Ambelain, inspirat de  Fulcanelli, publica Dans l’Ombre des Cathédrales – Etude sur l’Esotérisme Architectural et Décoratif de Notre-Dame de Paris dans ses Rapports avec le Symbolisme Hermétique, les Doctrines Secrètes, l’Astrologie, la Magie et l’Alchimie. (Paris, Editions Adyar, 1939).Numeroase ipoteze au fost emise asupra persoanei care semna cu pseudonimul Fulcanelli.  In1960, Louis Pauwels si Jacques Bergier au publicat  Le matin des magiciens in care Bergier afirma ca l-a intalnit pe  Fulcanelli in 1937, la initiativa fizicianului André Helbronner, si ca  ar fi fost  René Schwaller de Lubicz:

” Iata secretul alchimiei : exista posibilitatea manipularii materiei si a energiei pentru a produce ceea ce oamenii de stiinta contemporani numesc un camp de forte. Acest camp de forte actioneaza asupra observatorului si il pun intr-o situatie privilegiata in fata universului. Din acest punct privilegiat, el are acces la realitatile spatiului, timpului, materiei si energiei, care nu ne sunt dezvaluite in mod normal. Este ceea ce alchimistii numesc le Grand Œuvre – marea realizare : intelegerea universului pe deplin/universala.”

Misterul catetedralelor

Aceasta carte, aparuta in 1926, a avut impreuna cu Les demeures philosophales , care a urmat, o importanta majora in istoria alchimiei. Ea arunca o alta privire asupra artei gotice franceze, interpretand simbolistica lasata in piatra de alchimisti. Fulcanelli prezinta in special catedrala din Paris, Notre-Dame, catedrala din Amiens, hotelul Lallemant din Bourges si Crucea ciclica de la Hendaye. Pentru a va da o idée despre mistica ce inconjoara autorul, citez dintr-un articol al lui Patrick J. Smith din aprilie 1996 de pe un forum interesat de alchimie: levity.com.

212-1

“ In timpul anilor 1930, a fost dusa o investigatie asupra identitatii lui Fulcanelli de Robert Ambelain, student in ocultism, care a fost inspirat de cartile lui Fulcanelli.  Ambelain l-a vizitat  pe  Jean Schemit, editorul originar al lucrarilor lui Fulcanelli. Schemit i-a relatat ca in 1926 a fost vizitat de un strain, care nu si-a dat numele, dar l-a angajat intr-o discutie despre simbolurile ermetice codificate din arhitectura gotica.  Cateva saptamani dupa aceea, Canseliet aparuse cu manuscrisul Misterul Catedralelor , care, remarcase Schemit, avea aceleasi idei si fraze folosite de vizitatorul sau dinainte. Mai tarziu, Canseliet s-a intors cu  Jean-Julien Champagne, cel care facuse ilustratiile si pe care Schemit l-a recunoscut ca fiind vizitatorul necunoscut. In prezenta sa,  Canseliet s-a referit adesea la  Champagne ca Maestrul si facand si  alte referiri,  Schemit a fost convins ca  Fulcanelli si Champagne sunt unul si acelasi om. ..

…Champagne s-a nascut la 23 ianuarie 1877. A fost interesat de arta de la o varsta frageda si se spune ca a inceput experientele in alchimie de la 16 ani. In 1916 l-a intalnit pe  Eugene Canseliet, care avea 17 ani si care i-a devenit discipol. In 1921, conform lui  Ambelain, Champagne a devenit profesorul fiilor prietenului sau Ferdinand de Lesseps, care isi alcatuise un laborator la Bourges. Champagne s-a laudat ca in 6 luni va fi in stare sa fabrice aur, dar a reusit numai sa piarda 60 de gr. de aur. In 1922, Champagne s-a intalnit cu Jules Boucher si l-a luat pe el si pe Gaston Sauvage ca studenti.  Boucher i-a spus lui Ambelain ca Maestrul sau  (Champagne) a fost acela care a facut corecturile la ambele carti ale lui Fulcanelli si a luat toate deciziile in privinta tiparirii lor.

De la inceputul anului 1925, Champagne si Canseliet au locuit la aceeasi adresa  in Paris (#59 rue Rochechouart) la etajul 6, in camerele de mansarda. In timpul acestei perioade, Champagne a infiintat o societate secreta numita  Freres d’Heliopolis . Ambele carti ale lui Fulcanelli sunt dedicate acestei societati. Acest grup a fost limitat la Champagne, Canseliet, Sauvage, Boucher, si alti doi necunoscuti.

Champagne a afirmat oral si in scris ca el era Fulcanelli si a semnat chiar copia cartii lui Boucher Misterul Catedralelor. Ambelain a observant ca pe ultima pagina a editiei originale a cartii era inscriptionat un motto: UBER CAMPA AGNA, care este o aproximare fonetica a numelui Hubert Champagne (conform lui Boucher, numele sau intreg  Jean-Julien Hubert Champagne)…

…In 1937,  Jacques Bergier lucra ca asistent al omului de stiinta M. Hellbronner, omorat mai tarziu de nazisti, Ei faceau experimente privind transmutarile nucleare la nivel scazut, intr-un aparat cu  puternice descarcari electrice printr-un tub de evacuare. Intr-o dupa-amiaza din iunie, Bergier a fost vizitat de un strain care a spus ca este alchimist si l-a informat despre pericolele pe care le va infrunta umanitatea de la energia nucleara si a citat un pasaj din Interpretarea Radiumului a lui Soddy. De asemenea a afirmat ca aranjamentele geometrice ale substantelor extrem de pure sunt suficiente sa emane forte atomice fara folosirea electricitatii sau a tehnicii vacuumului. …

Toata viata sa, Bergier a fost convins ca strainul a fost  Fulcanelli, iar povestea, publicata repetat, a devenit legenda. Dupa ani de zile, Bergier a descoperit ca pila atomica poate fi descrisa ca “ aranjament geometric al unor substante extreme de pure.” Si care nu necesita nici electricitate si nici folosirea de vacuum pentru a genera energie atomica. …

… Champagne a murit in 1932 de absint. Jean Schemit a  murit in 1945, Jules Boucher in 1957, Jacques Bergier in 1978. Eugene Canseliet in anii ’80.

Legenda este vie.

Postat de @demeter 🙂

Jack London: Lupul de mare 07/10/2009

Posted by Theophyle in 1, Carte Contemporana (sec. 20-21).
Tags: ,
comments closed

211-1Jack London este pseudonimul literar al lui John Griffith Chaney (1876-1916) fost mare scriitor şi jurnalist american. John Griffith Chaney s-a născut în San Francisco ca şi copil din flori, mama lui fiind Flora Wellman şi tatăl natural astrologul William Henry Chaney, care refuză recunoaşterea paternităţii. Tatăl lui vitreg tâmplarul John London il adopta pe Jack, acesta însă va păstra mai departe numele de Chaney. Familia scriitorului trăieşte în „San Francisco Bay Area” în condiţii mizere, care-i vor influenta profund opera si viziunea sociala. Dupa un extraordinar succes care a dus la cateva acuzatii nefondate de plagiat, Jack London se va sinucide la varsta 40 de ani probabil din cauza unei supradoze de morfina.

Lupul de mare (The Sea-Wolf) publicat in anul 1904  a devenit imediat un roman de mare succes. Lupul de mare  este o alegorie in conceptia lui Jack London a lumii reale. Lupul de mare isi incepea marea confruntare cu cititorii in cursul anului 1904, in foiletoanele publicate de periodicul The Century Magazine, dovedindu-se in scurta vreme  un succes de public si determinandu-i pe editorii de la Macmillan Press sa riste devansarea deznodamantului foiletonistic si sa publice romanul in volum in toamna aceluiasi an. Masura flerului dovedit de editori acum mai mult de o suta de ani avea sa fie data in acest rastimp de cele treizeci de editii americane ale romanului, de traducerea si reeditarea continua in tot atatea limbi.

211-2

Cartea este o povestire a întâmplărilor lui Humphrey van Weyden, care face o călătorie cu vaporul de la San Francisco spre Sausalito; el va suferi un accident căzând peste bord şi va fi salvat de o balenieră. Lup Larsen este căpitanul balenierei, un om brutal dotat cu o putere fenomenală şi o filozofie aparte. Căpitanul terorizează echipa lui de matrozi, însă acest om brutal este de o inteligenţă deosebită, care motivează acţiunile sale dure prin teoria darwinistă. Oamenii sunt creaturi fără valoare, care sunt supuşi regulilor biologice, iar în lupta dintre specii cel mai puternic supravieţuieşte, altruismul fiind o prostie, născocită de cei slabi. Aceasta este filozofia căpitanului.

Paginile cartii evidentiaza extraordinara forta narativa a lui London, vraja aventurilor subjuga, iar inclestarea in cele doua planuri majore ale constructiei literare, “om-om si om-natura” asezonata si ea cu duritatile vietii marinaresti, pirateria, carnajul si bestialitatea, colectiva sau individuala se mentine la o intensitate neostoita, aproape fara egal. O carte de exceptie daca nu ati citit-o in copilarie ar fi bine sa o cititi acuma, si daca ati citit-o recititi-o, este inca foarte actuala.

%d blogeri au apreciat: