jump to navigation

Sue Townsend: The Quen and I 11/10/2009

Posted by Theophyle in 1, Carte Contemporana (sec. 20-21).
Tags: ,
trackback

213-1Susan Lillian Townsend (nascuta la  2 Aprilie 1946) este o scriitoare si dramaturga britanica, cunoscuta mai ales pentru cartile in care eroul principal este Adrian Mole. Townsend s-a nascut in Leicester si a frecventat cursurile scolii primare  Glen Hills, a carei secretara dna Claricotes devine si personaj in cartile cu Adrian Mole.  Tatal sau era postas si este cea mai mare din cinci surori. A parasit scoala la varsta de 15 ani si a avut o gramada de slujbe printre care muncitoare in fabrica si vanzatoare in magazine. S-a casatorit cu un muncitor din otelarie si avea 3 copii sub 5 ani pana la 22 de ani (acum are patru Sean, Daniel, Victoria si Elizabeth). S-a alaturat unui grup de scriitori al teatrului  Phoenix  din Leicester dupa ce a trecut de 30 de ani. Sufera de diabet si este inregistrata ca oarba din anul 2001. Cartile cu Adrian Mole au fost bazate pe experientele copiilor ei la scoala primara si multi dintre profesori apar in lucrari. Cartile au fost dramatizate- serial de Tv. si au avut un enorm succes. La 25 februarie 2009, Leicester City Council a anuntat ca lui Townsend i se va acorda  Honorary Freedom of Leicester ( traieste inca in Leicester) impreuna cu cantaretul  Engelbert Humperdinck si fostul fotbalist Alan Birchenall.

Premii:
1981 – Thames Television Playwright Award pentru Womberang
2003 – Premiul Frink
2007 – doua doctorate honoris causa de la University of Leicester si de la Loughborough University
2007 – James Joyce Award of the Literary and Historical Society a University College Dublin

The Queen and I (Regina si cu mine – Editura Leda din grupul Corint, excelent tradusa de Nadine Vladescu) a fost publicata in 1992 si scrisa ca roman si dramatizata (jucata cu casa inchisa).

Povestea are loc in Marea Britanie, dupa alegerile generale din 1992, cand Casei de Windsor i se abroga  statutul de Casa Regala de catre Partidul Republican al Poporului .

Dupa ce un guvern al acestui partid este ales de populatia din Marea Britanie, influentata de mesaje subliminale trimise prin Tv de tehnicieni Tv din sindicat, manipulati de Jack Barker, familia regala trebuie sa paraseasca Palatul Buckingham si se muta intr-o suburbie extrem de saraca. Barker, in calitate de Prim Ministru transforma Marea Britanie in republica.

 In mahalaua Hellebore Close (cunoscuta ca”Hell Close”- Curtea Iadului pentru rezidentii sai), noua casa a Familiei Regale invata cum sa traiasca viata normala a oamenilor amarati.  Regina afla cum se folosesc nasturii si fermoarele, cum se incheie un sutien si daca astepti un doctor 5 ore ca sa te vada intr-un spital este un lucru normal. Oricum, este singura (impreuna cu fiica sa Ann) care pune mana la treaba si invata sa se descurce din ajutor social si o pensie mizera.  Sotul sau Philip nu se poate acomoda, nu mananca si este nenorocit ca trebuie sa imparta patul cu nevasta. Catelul Corgie (singurul pe care are voie sa-l ia) se alatura unei bande de maidanezi.

213-2

Charles, fostul Print de Wales isi descopera marea pasiune pentru natura, ecologie si gradinarit, Diana se lasa tunsa de o vecina, iar copiii incep sa devina derbedei si sa vorbeasca in slang pentru a supravietui in mahala. Charles este condamnat la inchisoare pentru o vina ce nu a comis-o, iar Diana nu are grija de gradina. Anne este cu picioarele pe pamant, munceste, isi instaleaza singura masina de spalat . Regina Mama continua sa parieze pe cai.  In fine, incepe o campanie de a aduce familia regala inapoi pe tron sub acronimul BOMB.

Lira sterlina este in degringolada, PM face un imprumut extern pe care nu-l poate returna si va las sa descoperiti singuri o carte cu umor britanic nebun pe care nu o s-o lasati din mana.

Postat de @demeter 🙂

Comentarii

1. tibi - 11/10/2009

servus
🙂

Alta postare super! marca demeter !
TKS pentru semnal; am mai urmat si alte recomandari si bine am facut !

2. demeter - 11/10/2009

Buna seata Tibi.
Multam frumos. Esti singurul care a remarcat!

3. tibi - 11/10/2009

demeter

Sint sigur ca au mai observat si altii; tu, poti sa intri in culisele blogului si sa constati acest lucru; numai ca in acest moment, subiectul politic i-a orbit pe toti si pe toate; nimeni nu mai vrea sa inteleaga ca exista viata in Ro si cu Basescu, si fara, nimeni nu mai vrea sa inteleaga pe bloage cel putin, ca viata noastra are si alte dimensiuni. Sint sigur ca peste citeva luni, lucrurile vor reintra in firesc. E inevitabil. NU ?

4. demeter - 11/10/2009

Tibi,
Nu ma plangeam. Dar cartea este extrem de amuzanta, iar eu am simtit nevoia sa ies un pic din ‘politica’, pe care o urmaresc pe blogul celalalt fara sa ma bag.

5. tibi - 11/10/2009

demeter

Nu pot sa spun ca subiectele politice nu ma mai intereseaza. Dimpotriva. Dar ce e prea mult, e prea mult, totusi; e inundata atmosfera de politic(a). Incerc pe cit posibil, sa tin un echilibru. Oricit de rea va fi alegerea de acum, de la prezidentiale, viata va merge inainte. Asa ca nu vad nici-un motiv sa nu imi vad ca si pina acum, de febletea vietii mele, lectura.

6. demeter - 11/10/2009

Tibi,
Febletea e buna. Ieri eram ‘ingropata’ intr-o librarie si ma cauta Th de zor. Dar, Shaki e o alta feblete care nu ne lasa de loc si nici nu prea se simte bine de vreo luna juma’.

7. tibi - 11/10/2009

demeter

Nu te intreb ce virsta are Shaki.
Stiu ca iubire mai adevarata, lipsita de orice conditionalitati, asa cum gasim la aceste nobile fapturi, e greu de gasit in lumea asa-zis umana. STIU ! Am avut in preajma o astfel de faptura. Nu mai e printre noi. Nu insist. STIU. Si nu am uitat nici cit de ‘legat’ este Teofil de Shaki.

8. demeter - 11/10/2009

Tibi
Are doar 9 ani si a avut 2 infarcturi. Dar, nu asta este problema. Ia medicamente de tensiune (bomboana zilnica – o da pe gat fara probleme). Are probleme -cred- hormonale si ar trebui sa o duc la ecograf. Dr. ei asta a recomandat.

9. tibi - 11/10/2009

demeter

Nu stiu ce as mai putea spune; cind este vorba sa imi exprim sentimente( le ) de compasiune, devin mut. Mi-e atit de teama ca vorbele mele sa nu sune conventional, incit ma crispez. Si tac. Pur si simplu, nu stiu sa imi exprim solidaritatea cu indiferent cine, in astfel de cazuri – limita. Sper in adincul sufletului meu, ca aceste vesti nefericite sa fie numai alarme false. Devin stingaci. Ma crispez si ma bilbii. Prefer sa tac. 😦

10. demeter - 11/10/2009

Tibi

Sper sa rezolv asta cat mai repede si sa nu fie o treaba grava (gen operatie). Am mai pierdut un catel cand avea 8 ani (un Chi-hua-hua adorabil si viteaz) – a facut infarct la mine in brate. Si acum il visez inca. Shaki nu a mancat aproape o luna (fara exagerare) si il cauta peste tot.

11. demeter - 11/10/2009

Tibi
Noapte bunicica!

12. tibi - 11/10/2009

demeter

Eu sint convins ca aceasta problema se va rezolva.

Iarta-ma, dar cred ca merg la nani. Astazi am avut zi de ‘petrecut’ impreuna cu sora mea mai mare ( cu noua ani); mi-e din ce in ce mai greu sa ma acomodez cu ea; eu o iubesc, dar ea nu stie asta; ea nu iubeste nimic pe lumea asta; de 50 de ani ma stradui sa o conving ca greseste; de cind aveam eu, opt.

Noapte buna !
Ne mai citim si ne mai scriem si miine. Bine ? 🙂

13. noradamian - 12/10/2009

ziua buna dragilor! Demeter abia acum am dat peste postare, o prezentare remarcabila a unei carti originale, deosebit de atractiva. 😀

14. demeter - 12/10/2009

Buna ziua Nora!
Multam frumos. Este o carte tare, tare simpatica, plina de umor englezesc destul de caustic.

15. demeter - 12/10/2009

Tibi!
Buna seara! Imi pare rau dar am crezut ca te-ai dus la culcare urgent aseara. Sorry about yr. sister. Daca vrei pot sa fiu eu o sora. Ne facem frati de cruce.

16. tibi - 12/10/2009

demeter
seara buna! Nu m-am dus direct la nani, dar nici la palavre nu prea am mai stat. Si multumesc frumos pentru oferta da’ intre timp my sister is back! 🙂 Postarea asta e confectionata din insemnari mai vechi, fatuite pe ici pe colo; intreg ciclul acesta FILE este decalat in timp, dar mie mi se pare ca nu conteaza.

17. demeter - 12/10/2009

Tibi
Apare ca o nostalgie de genul ‘ce pacat ca nu s-a putut altfel’ file-ul tau. Deci pacatuiesti de mult cu scrisul. Eu nu am incercat pana nu am primit un sut de la Th. Credeam ca raman la analize financiare (intnl., of course). Glad yr. sis is back and OK.

18. tibi - 12/10/2009

demeter

Niciodata, repet niciodata, nu am alcatuit , ca sa zic asa, postari. Niciodata ! Pur si simplu, mi-am luat note de lectura, cu citate extrase de mine din diversele carti pe care le-am citit, uneori pareri; plus note razlete de calatorie, repet, neinchegate sub forma cursiva. Am citeva caiete groase cu chestii d-astea din care incerc sa redactez cite ceva, Teofil m-a indemnat iar nora m-a invitat in gradina sa propun note de lectura; apoi, totul a decurs firesc. Dupa ce am mosmondit niste postari kilometrice si ultra plicicoase, am promis impreziile din Grecia, pe care chiar le-am scris cursiv si cu gindul de a le pune pe blog, dupa care am facut blogul si am ajuns la aceasta formula semi-confesiva impanata cu referiri la diverse carti. Asta e tot.

19. demeter - 12/10/2009

Tibi
‘asta e tot’. Multzi din asa-zisii scriitori ar dori sa aiba talentul tau. Zau. Crede-ma am crescut audiind diverse scrieri in cenacluri literare cu catziva din autorii de carte cu 15-20 de ani peste tine. Si se cazneau saracii. Unul a fost ‘Cenaclul Bacovia’.

20. tibi - 12/10/2009

demeter

Stiu si eu ca unele propozitii sau chiar fraze sau chiar inlantuiri de propozitii imi ies bine; chestia e ca ma caznesc pina imi vine primul cuvint sau prima propozitie; restul decurge mai usor; dar urasc foaia alba care ma sfideaza fara sa-mi dezvaluie ce tre’ sa pun pe ea.
Si eu am urmat un cenaclu in junete, condus de Ana Blandiana; dar nu mi-a placut; se crea in mod voit o atmosfera sumbra, (ei o denumeau semi-lumina) se citea pe rupte poezie ruseasca ( iar eu fac alergie la tot ce este rusesc ); n-am facut multi purici pe acolo si nici nu am, mai incercat experienta asta; eram prea rebel pentru o activitate de genul ‘in ziua si la ora’ sa aveti chef de poezie, ca altfelll 🙂

21. demeter - 12/10/2009

Tibi
Chestia cu cenaclurile era misto numai pt. conducatorii de cenaclu. In rest erau bietzi epigoni, care in majoritatea lor doreau sa pupe pe maestru in c.r si il (o) imitau de zor, numai ca sa primeasca o recomandare si sa fie si ei editati prin Luceafarul ca in R.Literara mai va’. Oricum, era o atmosfera infioratoare (eram cam mica dar comentam cu tata, care, cam mucalit din fire, facea hai’ de ei.) De cenaclul lui Azorel am auzit, dar nu am dat pe acolo, ca dna – pe vremea aceea – era curtata de mai marii zilei.

22. tibi - 12/10/2009

demeter

Serios vorbind, daca sa scriu cu chiu cu vai mai reusesc , poet n-ar fi iesit din mine in veci! 🙂 eram exaltat rau de tot! M-am prins relativ repede ca pierdeam vremea pe acolo; am ramas un impatimit cititor, mai mult de poezie pe atunci, acum mai rar. Are si poezia farmecul dar si rostul si timpul sau; eu nu pot sa fiu in rezonanta oricind cu o poezie, fie ea oricit de buna ar fi. chiar si literatura, indiferent de ce gen e, o citesc pe toane; deschid simultan doua, trei, carti, dintre care una este aproape obligatoriu o relectura si le atac in functie de starea de spirit.

23. demeter - 12/10/2009

Tibi
Eu am vorbit serios cand am spus ca ai talent cu carul. Totul este sa nu te sperie coala alba de hartie.

24. tibi - 12/10/2009

demeter
Multumesc again. Stiu ca vorbesti serios. Stiu ca si Trofil sau nora nu glumesc; dar nesuferita aia de foaie alba, inca imi da batai de cap; de-asta si pun pe ea lucruri mai vechi, intimplari la care nu trebuie sa inventez ceva; mai tirziu, nu stiu, om mai vedea; nu-mi permit sa-mi iau lumea in cap si sa cred ca fara mine literatura moare; am simtul proportiilor si am citit destul ca sa stiu unde ma aflu si mai ales unde ma voi afla vreodata. Nu sint chiar modestia in persoana, dar nici propriul meu laudator desantat. Am spus ca voi incerca, voi incerca atita vreme cit o sa cred ca am ceva de spus. Nu mai mult.

25. demeter - 12/10/2009

OK
Din cate imi aduc aminte (din ce am citit) toti marii scriitori isi faceau o norma de pagini scrise zilnic, chiar daca rupeau mai apoi din ele. Acum, cu PC-ul, exista un mare avantaj – poti sterge si adauga cand vrei.

26. demeter - 12/10/2009

For all

27. tibi - 12/10/2009

ok demeter
🙂

28. demeter - 12/10/2009

hope you like him

29. tibi - 12/10/2009

I do

30. demeter - 12/10/2009

what about j. Cash?

31. tibi - 12/10/2009

it’s ok !

32. tibi - 13/10/2009

imi pare tare rau dar in seara asta chiar ma duc mai devreme la nani .,..

Noapte buna ! 🙂

33. demeter - 13/10/2009

Succes maine pt. portocaliu!

34. demeter - 13/10/2009

Noapte buna!


Sorry comments are closed for this entry

%d blogeri au apreciat asta: