James Joyce: Ulise

James Joyce (1882 –  1941) a fost poet şi scriitor anglo-irlandez, considerat unul dintre cei mai importanţi scriitori ai secolului al XX-lea. Este cunoscut îndeosebi pentru romanele : „Portretul artistului în tinereţe” (1916), „Ulise” (1922) si „Veghea lui Finnegan” (1939). James Augustine Aloysius Joyce a fost primul copil al lui John Stanislaus Joyce şi Mary Jane Murray. În conformitate cu dorinţa parintilor, Joyce ar trebui să fie preot, el a învăţat la mai multe şcoli iezuite şi a fost înscris la University College Dublin, unde a studiat filosofia şi limbile străine. Joyce nu s-a impacat niciodata  cu Biserica Catolică. Pleaca pentru a studia medicina la Paris. La Paris este profund influnţat de  simbolistica literara;  din motive economice revine  la Dublin. La întoarcerea sa, a lucrat ca profesor particular. In vara lui 1904 o intalneste pe Nora Barnacle, viitoarea soţie, iar după o scurta perioada de timp vor parasi  Irlanda pentru totdeauna. Familia pelegrineaza, traind in Trieste, Zurich, Paris şi Londra; Joyce îşi câştiga viaţa, schimbînd mai multe locuri de muncă, inclusiv în calitate de jurnalist şi profesor de limbi straine la şcoala Berlitz.

Dupa primul război mondial Joyce şi Nora s-au mutat la Zurich, unde a inceput sa lucreze la romanul „Portret al artistului în tinereţe” şi mai târziu la primele capitole din “Ulise”. Călătorind prin Europa, Joyce a scris poezii, unele dintre care au fost publicate în antologii imagiste. De asemenea, el a continuat să lucreze la “Ulise”, un roman, care a văzut lumina zilei nu în Irlanda (unde a fost publicat doar în 1933) ci în Franţa. Acesta este cel mai cunoscut roman al lui Joyce, scris pe 600 de pagini, relatînd o zi (16 iunie 1904) din viaţa unui evreu, Leopold Bloom, care locuia în Dublin. În ciuda faptului că “Ulise” a fost scris în străinatate, Dublin putea fi reconstruit după romanul său în cazul în care este distrus, după cum susţinea însuşi Joyce.

Întrebat de un scriitor american de ce a ales un stil dificil, Joyce îi răspunde: „Ca să le dau de lucru criticilor pe următorii trei sute de ani”. A reusit dupa parerea mea.

Ulise se petrece intr-o singura zi, joi, 16 iunie 1904 şi descrie activitatile a trei personaje – Leopold Bloom, agent publicitar, Stephen Dedalus, tânăr profesor de şcoală din Dublin şi Marion (Molly) Bloom, soţia lui Leopold, cântăreaţă. Leopold Bloom domina naratiunea cartii. Acţiunea se petrece in orasul Dublin. Constructia lui Joyce a acestor trei caractere şi interactiunea intre ele este nemuritoare.  Dupa cum a declarat si Joyce, Ulise este o parodie a epopeei antice. Cartea este despre particularitatile personajelor, care sunt desenate pentru a conduce actiunea cartii trecand prin tunelul care ne ofera pete de lumina si intuneric. Acele pete care exista in fiecare dintre noi.  Cu alte cuvinte, nu ideile generale, ci stilul şi structura întâmplărilor  fac din această carte un fenomen literar, actorul principal ramane mintea noastră, exact ca la “Pendulul” lui Eco.

Fiecare capitol este scris de Joyce într-un stil diferit. Putem sa-i citim in aceste capitole pe Tostoi sau pe Flaubert, il avem acolo si pe interminabilul Balzac,  pe  toti din punctul de vedere a lui Joyce, asa cum i-a citit si i-a inteles el.  Actiunea cartii este grea de descris pentru ca trebuie descrise mai multe carti scrise de un sigur autor care-si construieste pesonajele de fiecare data diferit decat in capitolul anterior.

Ulise este o carte cu care cititorul se lupta, scrisa in felul cum sunt scrise majoritatea cartilor geniale. Joyce este un scriitor care-si selecteaza cititorii; fericitii care pot sa-l citeasca pe Joyce se pot considera impliniti din punct de vedere literar. Incercati.