jump to navigation

Document: 3 Mineriade in Romania 22/09/2009

Posted by Theophyle in 1.
trackback

Mineriada din 28 ianuarie 1990

În 28 ianuarie 1990, s-a organizat un marş la care au participat membrii partidelor nou-înfiinţate, dar şi mii de cetăţeni care erau îngrijoraţi de decizia de participare la alegeri a gruparii din jurul lui Ion Iliescu, preşedintele provizoriu al României, si transformarea FSN-ului in partid politic. În dimineata zilei de 29 ianuarie ’90, în urma apelurilor lansate de Ion Iliescu, 5.000 de mineri înarmaţi cu bâte au sosit din Valea Jiului în Bucuresti. Zeci de camioane şi autobuze cu muncitori au venit în Piata Victoriei şi s-au alătura minerilor. Un grup „operativ” format din mineri, reprezentanţi ai forţelor de ordine şi lideri ai Frontului Salvării Naţionale s-a deplasat la sediul PNŢ-CD, unde a sosit şi Petre Roman, care s-a justificat că, de fapt, dorea să îl ia de acolo, pentru a-l proteja, pe Corneliu Coposu, liderul ţărăniştilor. Petre Roman a făcut atunci afirmaţia: „S-au demascat! S-au demascat!” şi a ridicat râzând pumnul, într-un gest proletar. Pe strazi s-a strigatMoarte intelectualilor!” şi „Noi muncim, nu gândim!”. În urma incidentelor cu forţele de ordine, dar şi cu muncitorii şi revoluţionarii aduşi la contramanifestaţie de liderii Frontului Salvării Naţionale, câţiva zeci de manifestanţi au fost răniţi.

202-2

Mineriada din februarie 1990

În 18 februarie 1990, în Piaţa Victoriei a avut loc o manifestaţie anticomunistă, urmată a doua zi, de o incursiune a minerilor la Bucureşti. Evenimentele din acele zile au rămas cunoscute ca Mineriada din februarie 1990. Acţiunea fusese anunţată în urmă cu câteva zile, prin numeroase manifeste lansate în Capitală. Piaţa din faţa sediului Guvernului Provizoriu (Palatul Victoria) s-a umplut curând cu câteva mii de manifestanţi care au început să scandeze lozinci împotriva Frontului Salvării Naţionale şi a preşedintelui din acea vreme, Ion Iliescu. Iniţial, manifestaţia era îndreptată împotriva Securităţii şi comunismului, ca apoi, în scurt timp, nemulţumirile să fie îndreptate împotriva celor care preluaseră puterea după căderea lui Nicolae Ceauşescu.Pe pancarte protestatarilor era scris: „Jos Securitatea, suntem cu armata!”, „Nu mai vrem comunişti, securişti şi activişti!”,Securiştii-n mină, să avem lumină!, „Securiştii pe tarla, să crească producţia!”, „Revoluţia a fost doar o rotaţie de cadre?”, „FSN=PCR”, „FSN, du-te în URSS!”, „Nu mai vrem comunişti, securişti, activişti!” etc. Reprezentanţii manifestanţilor au cerut să aibă un dialog cu cei din guvern. La un moment dat, şi-a făcut apariţia în zona pieţii, lângă intrarea în sediul Guvernului dinspre Bulevardul Iancu de Hunedoara, Gelu Voican Voiculescu, vice prim-ministru. Acesta s-a afişat ostentativ cu o armă automată. Gesturile şi atitudinea lui Gelu Voican Voiculescu aveau să declanşeze nemulţumiri în rândurile celor prezenţi. Au loc o serie de evenimente încă neelucidate pe deplin. În urma demersurilor reprezentanţilor unor sindicate şi a FSN-ului, în noaptea de 18-19 februarie 1990 au fost aduşi 4000 de mineri, din Valea Jiului. Reprezentanţii FSN-ului, dar şi ai Guvernului au solicitat minerilor să restabilească ordinea în Capitală. La sosirea lor, minerii au găsit în Piaţa Victoriei numeroşi soldaţi şi cadre de la Ministerul Apărării şi Ministerul de Interne, protestatarii fiind deja împrăştiaţi de forţele de ordine. În urma intervenţiilor forţelor de ordine, câteva zeci de persoane au fost rănite şi 105 reţinute.

202-1

Mineriada din iunie 1990

Sub numele de Mineriada din iunie 1990 sunt cunoscute evenimentele care au avut loc în perioada 13-15 iunie 1990 în Bucureşti, când forţele de ordine, susţinute de mineri, au intervenit în forţă împotriva protestatarilor din Piaţa Universităţii şi a populaţiei civile. A fost considerată cea mai sângeroasă, cea mai brutală ca stil şi anvergură dintre toate acţiunile minerilor

13 iunie – În dimineaţa zilei de 13 iunie 1990, pe la ora 3-4 am, forţele de ordine au distrus corturile celor aflaţi în Piaţă şi au făcut arestări. Cordoanele de trupe antitero au fost rupte de manifestanţi. În jurul orei 9, mai multe grupuri de muncitori de la IMGB au sosit în Piaţa Universităţii scandând lozincile: IMGB face ordine!” şi „Moarte intelectualilor!”, „Noi muncim, nu gândim!. Cu toate astea s-au retras şi au defluit spre o altă zonă necunoscută. Pe strada paralelă cu Institutul de Arhitectură două cordoane de trupe USLA au încercat să protejeze un obiectiv format prin încercuirea Pieţei cu autobuzele din dotarea Poliţiei. La îndemnul unor tineri fără ocupaţie atmosfera s-a încins până în momentul când a izbucnit un conflict direct, iar trupele USLA au şarjat mulţimea. Aceasta a reacţionat răsturnând un TV de culoare albastră, din rezervorul maşinii a fost furată benzina, cu care s-au confecţionat cocteiluri Molotov.

14 iunie – Ajunşi în Gara de Nord la ora 4 dimineata, minerii conduşi de Miron Cozma au fost preluaţi de angajaţi ai SRI şi a altor servicii secrete şi au fost orientaţi spre punctele nevralgice ale Capitalei. Un grup foarte mare a ocupat Piaţa Universităţii, unde au pretins că refac rondurile de flori distruse de corturile manifestanţilor, pe platoul din faţa Teatrului Naţional. Imediat au pătruns în incinta Facultăţii de Geologie, unde au ocupat balconul, simbolul libertăţii de opinie şi au devastat o colecţie unică în Europa de flori de mină şi zăcăminte geologice ca şi sediul Ligii Studenţilor. O soartă asemănătoare au avut şi Facultatea de Litere şi cea de Matematică, dar şi Institutul de Arhitectură Ion Mincu. Numeroşi profesori au fost bătuţi, între ei se numără şi profesorii de la Litere Gheorghe Brâncuş şi regretatul lingvist Petru Creţia, agresat de nişte indivizi care se aflau în posesia fotografiei sale. În zonă minerii au mai devastat sediile PNŢCD şi ale PNL unde au pretins că au descoperit valută falsă şi arme, şi de unde au furat tot ce se putea fura, inclusiv o staţie radio şi aparate de birotică. Liderul studenţilor Marian Munteanu a fost bătut şi aruncat apoi în fântâna de la Universitate, dar a scăpat printr-un miracol. Alţi lideri au avut o soartă asemănătoare. Un alt grup a ocupat Televiziunea română, autointitulată liberă. În câteva ore Bucureştiul era complet pacificat şi haosul a coborât pe străzile unde puterea era deţinută de aceste grupări paramilitare, care colaborau cu Poliţia şi SRI. Toţi intelectualii, persoanele cu barbă, cei îmbrăcaţi cu haine fistichii au fost bătuti, arestaţi, urcaţi în dubele Poliţiei şi interogaţi la o unitate militară din Măgurele

15 iunie – La orele prânzului minerii au fost urcaţi în autobuze şi transportaţi la complexul expoziţional Romexpo, unde şeful statutului, preşedintele ales recent Ion Iliescu le-a mulţumit pentru acţiunea lor vitejească prin care au salvat democraţia din România. Discursul său a fost întâmpinat cu urale. Imediat după aceasta au fost conduşi la trenurile care îi aşteptau în Gara de Nord, şi transportaţi în Valea Jiului. Numărul victimelor este controversat. Oficial, conform evidenţei de la comisiile parlamentare de anchetă, numărul răniţilor este de 746 iar numărul morţilor este de şase: patru morţi prin împuşcare, un decedat în urma unui infarct şi o persoană înjunghiată. Viorel Ene, preşedintele „Asociaţiei Victimelor Mineriadelor”, a declarat că „Există documente, mărturii ale medicilor, ale oamenilor de la cimitirele Domneşti şi Străuleşti. Cu toate că am afirmat tot timpul că cifra reală a morţilor este de peste 100, nimeni nu ne-a contrazis până în prezent şi nu a existat nici o poziţie oficială împotrivă.

Bibliografie:

Romulus Cristea, „Piaţa Universităţii 1990.”
Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1, Bucureşti 1990- Declaraţii ale învinuiţilor
Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1, Bucureşti 1990- Declaraţii ale învinuiţilor
Romulus Cristea – „Raidurile ortacilor”, articol apărut în ziarul „România liberă” din 4 mai 2006
Romulus Cristea, „Piaţa Universităţii 1990”, Editura Foc Filocalia & Karta Graphic, 2007
Romulus Cristea – «”Huligani şi anarhişti”, arestaţi la Palatul Victoria», articol apărut în ziarul „România liberă” din 5 mai 2006
Mihnea Berindei, Ariadna Combeş, Anne Planche, 13-15 iunie 1990: realitatea unei puteri neocomuniste, traducere din franceză, ed. Humanitas, 2006

Comentarii

1. Dupa 20 de ani: Adu-ti aminte Ioane! « Politeía - 22/09/2009

[…] Aceasta postare este dedicata tinerilor TSD-isti cu tricouri rosii si cu chipul lui Che Guevara inscriptionat pe el.   Povestea concisa a primelor 3 mineriade poate fi citita pe blogul Bibliophyle, inclusiv bibliografia aferenta. […]


Sorry comments are closed for this entry

%d blogeri au apreciat asta: