jump to navigation

Neagu Djuvara: “Amintiri din pribegie” 20/09/2009

Posted by Theophyle in 1, Antologii, Carte Contemporana (sec. 20-21), Memorii si Jurnale.
Tags:
trackback

Amintiri din pribegie (1948-1990) a lui Neagu Djuvara este o carte de memorii, al carei titlu este, dupa cum precizeaza autorul, “o pastisa a titlului cartii lui Ion Ghica, “Amintiri din pribegia dupa 1948”. Djuvara iese din randurile cartii  ca om dezinvolt, care povesteste simplu, cu nonsalanta si amuzament amar intamplarile din viata sa, fericite si nefericite, presarate cu bucurii mai mari sau mai mici ca la “casa omului”. Intreaga lui existenta a fost un sir de aventuri din cele mai variate si absolut fascinante pentru cititor. Cartea este de fapt un “film.” Un film cu urcusuri si coborasuri redate intr-o limba simpla pe care o iubesti din prima pagina si pana la sfarsitul cartii.

Fugit din Romania la 28 de ani, odata cu instalarea regimului comunist, revine in tara dupa un periplu de 45 de ani, care incepe la Paris, continua la Berlin, inapoi la Paris, apoi in Niger pentru 23 de ani, inapoi la Paris si, dupa decembrie ’89, in Romania.

Neagu Djuvara are memoria numelor si a genealogiilor, spre deliciul cititorului, care afla detalii din cele mai diverse. O sa va las voua placerea de a descoperi aceste lucruri; eu insa, in urma explicatiilor lui, am aflat de ce dactilografiaza atat “Ghika”, cat si “Ghica”, in unele situatii. Familia Ghica are doua ramuri, fiecare dintre ele cu propriile traditii. Cand s-a trecut de la scrierea in alfabet chirilic la scrierea in alfabet latin, o ramura si-a scris numele “Ghica”, conform noilor reguli, iar cealalta “Ghika” ori “Ghyka”. Chestiuni de nuanta. Si credeti-ma, Djuvara are o multime de cunostinte, pe care nu se sfieste sa le plaseze, cu explicatiile de rigoare, in textul sau. Inveti lucruri inedite citind.

200-1

Djuvara a fost unul din refugiatii intelectuali ai Romaniei, iar acesta este un alt mare aspect, daca nu principalul, al cartii lui. Povesteste lupta romanilor, asidua si in van, fara prea mult sprijin si mediatizare, dusa in afara granitelor Romaniei comuniste. Djuvara ne arata cum alaturi de alti romani aflati in exil activeaza in diverse comitete si organizatii, pentru a conserva si a face cunoscute valorile si cultura romaneasca peste hotare: Comitetul Roman de Asistenta, Fundatia “Carol I”, “Casa Romaneasca” sau “Radio Europa Libera”.

Cea mai mare parte a cartii, proportional cu desfasurarea vietii autorului, este consacrata sederii in Africa, in Niger. Ajunge in Niger dintr-o intamplare, in functia de consilier diplomatic si povesteste cu multa dezinvoltura despre politica, despre oamenii politici din Niger, asa cum i-a vazut, nesfiindu-se sa introduca cititorul in culise. Pentru orice european, civilizatia africana reprezinta o sursa de fascinatie si de interes. Djuvara povesteste frust, fara ocolisuri asa cum a perceput el Nigerul, asa cum a reusit sa inteleaga, ca outsider, o lume cu totul diferita de a noastra. Djuvara, totusi, nu a reusit sa patrunda miezul vietii africane, intrucat localnicii sunt foarte reticenti cand vine vorba de a-si expune viata cotidiana in fata strainilor. Practicile populatiei pastrate conform traditiei, viata sociala, organizarea familiei, responsabilitati in familie, amestecul intre rasa alba si cea neagra, felul in care europenii erau perceputi acolo sunt cateva dintre principalele teme de discutie pe care autorul le abordeaza.

Ultima parte a cartii este consacrata intoarcerii in tara. Ca cititor, am simtit intocmai dezamagirea pe care a simtit-o autorul cand a pasit pe pamant romanesc, amarul la vederea unui Bucuresti gri si a unor figuri posace, purtand pecetea ceausista.  Neagu Djuvara a reusit sa imbine foarte bine felul in care povesteste despre el si familia sa si situatia politica, economica si sociala a perioadei la care se refera. Scrie, dupa cum apreciaza Mircea Iorgulescu, “intr-o admirabila romana”. A infiintat un club de echitatie, a jucat teatru, a redactat documente oficiale, a organizat dineuri, a scris teze de doctorat si lucrari de specialitate, s-a implicat atat cat a putut in actualitate, a luptat pentru lucrurile in care a crezut. M-am regasit de zeci de ori in cartea lui Neagu Djuvara si eu pribeag si de de zeci de ani inafara Romaniei. Poate cu mai putine aventuri, poate cu o viata mai masurata si mai sedentara, totusi pribeag si eu.  Cartea este un film despre viata unui om. Si viata unui om despre care merita sa citesti. De citit.

Comentarii

1. tibi - 20/09/2009

Alta postare la care ma asteptam la comentarii; eu inca nu am reusit sa o gasesc si sa o citesc. 😦 O gasesc eu pina la urma.

2. Theophyle - 20/09/2009

trebuie sa o citesti. Este o carte buna 🙂

3. tibi - 20/09/2009

Teofil

Cred ca ai inceput sa ma stii : daca o carte chiar ma intereseaza, pina la urma ii fac eu loc in itinerarul meu lecturistic. 🙂 Ai tu si alte exemple despre 🙂 Multumesc tare mult pentru recomandarile tale; chiar intrasem intr-un soi de aporie la un moment dat, referitor la ce voi citi in continuare; si vb. foarte serios.

4. Theophyle - 20/09/2009

este un fel de carte-film extrem de citibila, aproape nu o lasi din mana pana nu o termini 🙂

5. tibi - 20/09/2009

ok. acum trec pe politeia. si mai sint si gazda la nora. 🙂

6. viviana - 20/09/2009

@ tibi, pe asta ai citit-o?
za href=http://www.scribd.com/doc/13748268/Neagu-Djuvara-O-scurta-istorie-a-romanilor-povestita-celor-tineri>Neagu Djuvara – O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri (2002). Bun download 🙂

7. Theophyle - 20/09/2009

viviana a citit-o, am recenzat-o acum cateva zile si mi-a spus ca a citit 🙂

8. viviana - 20/09/2009
9. Theophyle - 20/09/2009

nici o problema 🙂

10. viviana - 20/09/2009

Grazie

11. tibi - 20/09/2009

servus viviana

Am citit-o ! Cu aceasta carte am inceput sa inteleg si eu cite ceva, despre istoria noastra, asa cum a fost cu adevarat, nu asa cum ne-a fost prezentata la scoala! Am citit-o, desi nu mai sint tocmai prea! tinar … 😆

12. filadel - 20/09/2009

Salve
io le-am citit pe toate. Subscriu la recenzia theophyliană. 😀

Aveți posibilitatea, în plus să aflați mărturii politice inedite, pe care nici măcar nu vi le puteți imagina.

Despre Mahatma Gandhi, de exemplu, sau despre calculatoarele aruncate pe fereastră de mineri din sediul PNȚCD.

Veșnic tînărul moșNeag. 😀

13. Theophyle - 20/09/2009

filadel, mare om si un barbat adevarat. Merita tota stima si dragostea noastra 🙂

14. filadel - 20/09/2009

Theo
a avut o viață atît de tristă încît mi s-a rupt sufletul citindu-i memoriile. Pe cuvînt.

15. Theophyle - 20/09/2009

filadel cunosc dezradacinati cu vietii mult mai triste. Nimeni din lume nu va intelege ce inseamna emigratia unui intelectual. Nu pentru ca intelectualul ar fi mare scofala, ci pentru ca el isi poate anliza tragedia. 😦

16. ZEUS - 02/10/2009

Un istoric de exceptie si un roman cum rar mai gasesti in zilele noastre. Ma gandesc cat timp va mai dura pana cand se va naste un alt Djuvara ?

Va recomand o colectie de carti, audiocarti, interviuri si emisiuni cu Domnul Neagu Djuvara: http://www.thepyramidpower.com/blog/tag/neagu-djuvara/


Sorry comments are closed for this entry

%d blogeri au apreciat asta: