jump to navigation

Eliade: Memorii si Jurnale 03/09/2009

Posted by Theophyle in 1, Carte Contemporana (sec. 20-21), Memorii si Jurnale.
Tags: ,
trackback

Aceasta postare este mai mult explicativa, decat una concreta. In cele doua decenii (aproape),  din ’89 si pana in zilele noastre a fost publicat tot ce se putea din jurnalele lui Eliade.  Multe din aceste jurnale se contrapun, creand cate odata confuzii. Am hotarat sa fac putina ordine si sa discut despre acest tip de literatura, adica despre “jurnalul personal” sau “memoriile” scrise de un autor si publicate in majoritatea lor postum. In afara jurnalelor au fost publicate Memoriile (de fapt inca o data jurnalele lui, editate in alta forma),  Corespondentele, care in mare masura sunt specificate in Jurnale sau Memorii, etc. intr-un cuvant o nebunie in care-ti este imposibil sa te pricepi, fara un studiu biografic serios, anterior cititului.

Eliade, ca persoana, a fost obsedata de posteritate. De la cea mai frageda varsta si pana aproape de moartea sa a notat cu o obsesie rar intalnita  fiecare din clipele vietii lui, activitatile profesionale, personale si o multitudine de opinii, ganduri si pareri.

190-1

Dupa parerea mea, (independent de ce a scris Eliade) este extrem de greu sa judeci un om dupa jurnalele sale postume sau dupa memoriile construite din acestea. Caracterul acestor scrieri este extrem de subiectiv si contine de multe ori pareri antagoniste, care sunt functie de timpul si dezvoltarea personalitatii in timp. O alta problema este cea a custodelui literar, care va avea intodeauna interesul de a retusa unele umbre care pot diminua din “grandoarea” personajului. In sfarsit, editorul cu parerile lui personale, despre felul in care trebuie sa arate grafic si literar aceste lucrari.

Metamorfozarea unor jurnale intr-o productie literara este una din cele mai anevoioase, din cate stiu eu. Am citit absolut tot ce a fost publicat in engleza si romana despre Eliade si bineinteles ce a scris el insusi despre el. Am ramas aproape intr-o nedumerire partiala asupra omului si a personajului istoric Eliade. Nu cred ca cineva il va regasi pe Eliade in mod obiectiv din aceste jurnale, memorii sau carespondente. Pana la urma, Eliade ca multi altii inaintea lui, au creat numai un décor al vietii lui si nu o viata propriu-zisa prin ceea ce au notat despre ei.

Raman la concluzia ca un jurnal trebuie sa ramana intim sau in mana cercetatorilor sau a biografilor. Cititorul de “rand” trebuie sa ramana in sfera operei si a biografiilor profesioniste. Eu intodeauna voi judeca un autor bazandu-ma pe cele doua elemente pe care le-am amintit mai sus.

Eliade, la fel ca oricare autor, este omul operei lui si in nici un caz al jurnalelor sau al memoriilor, editate sau nu. Maine ma voi ocupa de Biografii, luand inca o data ca exemplu, superba biografie alui Eliade scrisa de Florin Turcanu.

%d blogeri au apreciat asta: