jump to navigation

Jean Sévillia: Terorismul intelectual 20/08/2009

Posted by Theophyle in Carte Contemporana (sec. 20-21).
Tags: ,
trackback

179-1Jean Sévillia (n. la Paris 1952), istoric si jurnalist de dreapta, editorialist la Le Figaro. Aparator al valorilor crestine si al rolului istoric pe care-l are Crestinismul Catolic in civilizatia Europeana. Cartile lui Sévillia sunt larg criticate de stinga intelectuala, sunt insa primite excelent de cititori, in pofida atacurilor „elitelor” de stanga. Cartile prezentate sunt o lectura placuta pentru cititorul Roman care a cunoscut pe pielea sa binefacerile oranduirii socialiste multilateral dezvoltate.

Terorismul intelectual –  Humanitas Traducere de Ileana Cantuniari

Sévillia demasca elitele de stanga din occident, migratia ideologica si circumstantele atenuante eterne de care se bucura stanga elitista, si imposbilitatea lor doctrinara de a recunoaste greselile si tragediile create de pe urma lor.

“In 1950, elitele il ridicau in slavi pe Stalin. In 1960, aceleasi elite ne asigurau ca decolonizarea va aduce fericirea in tinuturile de dincolo de mari. In 1968, visau sa suprime orice constrangere sociala. In 1975, salutau victoria comunismului in Indochina. In 1981, credeau c-au parasit intunericul pentru lumina. In 1985, proclamau ca Franta e datoare sa primeasca dezmostenitii din intreaga lume. Iar in anii ’90, aceleasi elite afirmau ca timpul natiunilor, al familiilor si al religiilor a luat sfarsit. Timp de cincizeci de ani, spiritele refractare acestui discurs au fost discreditate, iar faptele care-au contrazis ideologia dominanta au fost trecute sub tacere. Acesta este terorismul intelectual.” (din prezentarea cartii de ed. Humanitas).

O exceptionala trecere in revista a idolilor de serviciu la care se inchina o reprezinta Paradigma intelectualului orbit de strălucirea Uniunii Sovietice, fiind reprezentată de Jean-Paul Sartre. Acelaşi intelectual pentru care „un anticomunist este un câine”, pentru care cetăţenii din URSS posedă o libertate de invidiat, pentru care „marxismul este orizontul de nedepăşit al timpului nostru”, dar căruia îi sunt necesari zece ani pentru a constata „oroarea care domină fracţiunea conducătoare a birocraţiei sovietice”. Activismul său visceral se nuanţează, fără a-i modifica propriile concepţii într-un mod radical.

In capitolul intitulat „Mai întâi economicul”, autorul face o radiografie a celor Treizeci de Ani Glorioşi, perioada care a urmat celui de-al Doilea Război Mondial şi care a fost caracterizată de o creştere economică nemaiîntâlnită: peste 5% anual! A existat, însă, şi reversul medaliei: părăsirea compactă a mediului rural, urbanizarea accelerată şi haotică, consumerismul excesiv, imposibilitatea integrării imigranţilor. Modelul principal de urmat devine cel american, chiar dacă sentimentele anticapitaliste sunt preponderente în mediile literare şi culturale. Ţelul suprem este acum succesul în afaceri, cultul pieţei substituindu-se politicului şi chiar noţiunii de „Franţa”.

Rolul televiziunii şi al mass-mediei vizuale devine exponenţial. „Televiziunea este un spectacol: doar ceea ce este vizibil are dreptul de a fi admis. Ceea ce nu se traduce în imagini nu există. Televiziunea posedă mijloacele de a crea artificial evenimentul” . Proliferarea imaginilor este direct proporţională cu ascensiunea intelectualităţii, al cărei „câmp de influenţă se lărgeşte”. După Mai 1968, intelectualii constată că nu mai au pe cine apăra. În această situaţie, privirea lor se îndreaptă asupra imigranţilor, pe care îi relaţionează socialiştilor.

179-2

Corectitudinea istorica – Ed. Humanitas. Traducere de Anca Dumitru

Ce e Istoria? O fraza de dansii inventata… Asa pare sa parafrazeze Jean Sevilla, invitandu-ne sa terminam o data cu trecutul unic, lipsit de nuante, plin de clisee. Scopul autorului este sa ne lamureasca in privinta diverselor idei false care ne-au fost inoculate. Legendele si miturile au impregnat Istoria si Memoria cu minciuni si adevaruri contrare. Pentru ca o natiune sa fie unita – arata Sevillia – are nevoie de un trecut comun netrunchiat, pe care sa invatam sa-l cunoastem asa cum a fost si sa-l iubim ca atare. In caz contrar, avem de-a face doar cu o comunitate de interese, materialista, individualista, fara credinta si fara lege. De la istorie la memorie si inapoi, fiindca „o natiune este o comunitate de vise”. Un parcurs semnificativ si clarificator, la nivel accesibil, prin istoria Frantei, care ne ajuta sa intelegem mai bine si istoria României. (ed. Humanitas). Din punctul meu de vedere, cartea este argumentata pana la ultima virgula si demasca fatarnicia intelectualitatii franceze (majoritar de stanga ), demasca minciunile cu care sunt indopati copiii din scoala primara si pana la sfarsitul ciclului universitar. Interesanta carte, cursiva si coerenta.  Ambele carti sunt de citit.

Anunțuri

Comentarii

1. Riddick - 20/08/2009

Am citit „Confesiunile unui învins”, de Panait Istrati, care relata ce a văzut în anii ’30 prin URSS, unde fusese invitat. Deşi era „ghidat” în deplasările pe care le făcea, a sesizat realităţile societăţii sovietice, pe care mai apoi le-a expus în „Confessions pour les vaincus” – apărută în Franţa.
A avut parte de atacuri din partea intelectualilor-activişti, scos drept „trădător”, etc.
S-a creat o atmosferă artificială, anumite teme sunt demonizate. Recent, a avut loc la Amsterdam Congresul Familiilor, care a avut la final o declaraţie, unde era menţionat rolul familiei, ca legătură între persoane de sex diferit, şi importanţa formării psihologice a copilului, în cadrul ei.
A fost aproape ignorată de mass-media din România, dacă era Gay Pride, era în prime-time.

2. Theophyle - 20/08/2009

salut Riddick, am cunoscut povestea. da traim vremurii extrem de ciudate. Pentru un om de dreapta cartile prezentate ar fi interesante 🙂

3. imperialistul - 21/08/2009

Pentru un om de dreapta cartile astea sunt vitale! Mai fac putina lumina in lumea asta tembelizata de ideologia stangii. Din acest motiv, pe patrupedbun.net am inclus chiar un capitol din Terorismul intelectual(Soljenitin, reactionarul => http://patrupedbun.net/soljenitin-reactionarul/).

P.S. Vezi ca aparut Corectitudinea morala!

4. imperialistul - 21/08/2009

Nu stiu de ce nu merge si trimite in alta parte. 😐 O fi de la paranteza aia?

http://patrupedbun.net/soljenitin-reactionarul/

5. Theophyle - 21/08/2009

@imperialistul,

te citesc peste tot chiar si pe Thor. Cred ca esti un tip care-mi place, si bloglul vostru este bun, au fost timpuri cand mai postam niste comentarii pe la voi. Am citit. Niciodata nu mi-a placut Soljenitzin, el nu a fost un democrat a fost numai un adept al Rusiei imperiale, un anachronist bizantin 🙂

6. imperialistul - 25/08/2009

Multumesc pentru aprecieri, Theophyle. Soljenitan are, indiscutabil, destule pacate. 🙂 Dumnezeu sa-l ierte!


Sorry comments are closed for this entry

%d blogeri au apreciat asta: