jump to navigation

Viata in Pustiu – 2 16/08/2009

Posted by Theophyle in In Desert.
Tags: , , , , , , ,
trackback

Cateva lucruri intermediare. In primul rand nu toate manastirile sunt la fel din punctul de vedere al “regulamentelor de functionare.” In al doilea rand, viata in manastire este si dependenta de personalitatea parintelui  stareţ. Exista mari diferente intre manastirile Ortodoxe si cele Catolice, ambele sunt extrem de diferite de cele Copte.

“Cand te-ai spovedit ultima data ?”  a fost prima intrebare a parintelui staret Gregorius. “Nu m-am spovedit de mult parinte,” raspund eu cu glas maruntit de privirea lui cautatoare. Gregorius nu are varsta, poate fi de 60,70 sau 80 de ani. Toata fata lui sunt ochii. Patrunzatori, cautatori, in nici un caz blajini. “Te spovedesti poimaine, maine esti in post negru!”. Fratele Dimitrie ma conduce la chilia mea “nu-i plac strainii, in special cei care arata ca turisti, vede in ei un fel de amenintare pentru cei mai tineri.”

176-1

Viata unei manastiri ortodoxe se invarte imprejurul “ceasornicului” liturgic, adica ceea ce numim “Cele şapte laude”. Originea celor şapte laude vine de la psalmul 119 (118), versetul 164: “De şapte ori pe zi te laud, din pricina legilor tale celor drepte”. În general, numărul de şapte a fost menţinut, în schimb succesiunea acestor slujbe a variat de la o epocă la alta, de la un rit la altul. În ritul Catolic (latin), din ceasurile mici (III, VI şi IX), doar unul e suficient, care va purta atunci numele de ceasul mijlociu sau „ora mediană”. In ritul Bizantin, caruia apartinea aceasta manastire s-au pastrat intacte toate cele şapte laude, adica vecernia, pavecerniţa (dupăcinarul), miezonoptica , utrenia cu laudele la ceasul dintâi, ceasul al III-a, ceasul al VI-a, ceasul al IX-lea. Nu pot sa va impartasesc placerea rugaciunii intr-o manastire. Intr-un fel simti cat de singur esti in fata Creatorului tau, in acelasi timp te simti impreuna cu niste oameni care CRED, cred cu adevarat, nu se roaga cu frica, sau de nevoie, ei pur si simplu CRED.  

M-am dus la spovedanie, l-am rugat pe parintele staret Gregorius sa-mi dea voie sa m-a spovedesc in franceza, limba pe care el o cunostea. Nu prea intelegeam greaca lui (era macedonian  de origine). Nu mi-a permis. Am inteles repede ca pentru el eu eram deja blamabil si spovedania era un fel de proces de constiinta. Acolo eu si Gregorius ne-am despartit, el nu putea fi pentru mine nici parinte si nici frate. Credinta lui nu putea fi a mea, apele s-au despartit.

176-2

Dupa aproape un an, cand am stat la gura sobei cu un pahar de vin rosu bun de Latrun pe care l-am adus mentorului meu, am primit probabil explicatia la ceea ce eu nu am inteles la Mar Saba. “Vezi fiule, tu si Gregorius sunteti oameni diferiti. Tu ai venit sa cauti caldura sentimentului si dragostea in credinta. Gregorius a cautat penitenta, pe care el crede ca o datoreaza din cauza unor oameni ca tine. Tu cauti dragostea pe care el nu poate sa-ti o acorde.” Am tacut putin pentru a intelege exact la ce s-a referit Monseniorul, “ si unde este in el credinta si speranta si iertarea pe care o reprezinta Mantuitorul ?”. “Vezi tu fiule, intrebarile sunt multe si raspunsurile sunt putine, departarile si apropierile sunt ca la Sf. Augustin dar pot fi si ca la Sf. Toma din Aquino, poti sa-ti gasesti locul si cu Sf. Petru si cu Sf. Pavel, toti suntem oameni, si Mantuitorul a fost, nu-ti amintesti – avi, avi lama azavteni ? (versiunea ebraica a citatului lui Iisus pe cruce, cand si-a intrebat Tatal de ce l-a parasit.” Cred ca am inteles explicatia mentorului meu. “Vezi tu fiule, pana la urma ai gasit in alt loc ceea ce ai cautat, pe alt munte, cu alti oameni, la fel de credinciosi ca Gregorius. Ai inteles sper ca drumul este important la fel ca si tinta, drumul spre Damasc nu este numai o metafora, este si drumul nostru zilnic spre mai bine sau mai rau”

Comentarii

1. tibi - 16/08/2009

Teofil

Nu cred ca m-am spovedit vreodata. Nu, in viatza adulta. Niciodata nu am simtzit aceasta nevoie. Stiu precis unde gresesc (asa cred, cel putzin). Si sunt primul care se caieste pentru. Nu am facut rau cu buna stiintza, cred ca niciodata. Daca a fost sa aleg intre suferintza mea si a oricui altcuiva, nu am ezitat; un fost prieten (nu insist) , machedon, era uluit de comportamentul meu : „ba! tu mergi la pierdere! nu pot sa te intzeleg!”

Dincolo de aceste consideratzii personale, aceasta serie de postari, imi pune mai multe probleme decit imi vine sa cred ! Chapeau !

2. Theophyle - 16/08/2009

@tibi, a fost o extraordinara experienta, in special dupa discutiile mele cu Monseniorul Lustiger, care a explicat atat de bine si uman credinta. Cred ca dupa aceste postari voi scrie „cartea de dialoguri” cu acest deosebit om. demeter sta pe mine deja catva timp 🙂 pe chestia asta.

3. tibi - 16/08/2009

Nu am ce sa fac si ii dau dreptate lui demeter ! 🙂

Am citit postarile – si trimiterile – tale la Monseniorul Lustiger.

Am inceput sa intzeleg, ca invatzatura din cartzi este cumva ‘arida’ , daca nu este dublata de experientza personala. In definitiv, calea catre EL, este multipla, NU ? Am discutat uneori, cu un preot la care tzin mult, parintele Mihut, de la biserica Amzei. Am ramas uluit! cum si-a dat seama, repede, ca pentru mine in acel momnent, biserica avea apropare EXCLUSIV, o dimensiune culturala ! Nu a cautat sa imi arate ca greseam, etcetera!

Acele discutzii, aveau loc in urma cu mai bine de 18 ani, atunci cind l-am cunoscut. Am calea deschisa catre domnia sa, dar nu ma invrednicesc … 😦 Nu stiu de ce.

4. Theophyle - 16/08/2009

@tibi, sunt drumuri care nu pot fi facute singur, ai nevoie (cate odata) de insotitor 🙂

5. tibi - 16/08/2009

Teofil

Sunt pe deplin de acord. Stiu acest lucru. Problema mea este, ca exceptind o mica perioada din copilarie, si dupa un hiatus, in adolescentza, nu am avut parte de indrumator; m-am obisnuit sa merg pe drumuri nedestzelenite, singur 🙂 . Abia acum, am gasit o cale diferita de acea pe care o parcurgeam singur. Stii la ce ma refer, NU ? 🙂

Acum. Mie mi se pare total inacceptabila inflexibilitatea parintelui Gregorius. Nu cred ca crestinismul inseamna rigiditate in dogma. Fratele Dimitrie, pare a fi de acord cu ce am spus eu. NU ?

Pe de alta parte, monseniorul Lustiger, chiar este tipul de prelat, care sa insufle crestinism in starea sa pura, de IUBIRE, de intzelegere a omului asa cum este el, SLAB, dar nu neajutorat …

Si nu in ultimul rind, multzumesc pentru explicatziile despre semnificatzia slujbelor de la diverse ore; nu stiam nimic, despre.

6. Theophyle - 16/08/2009

@tibi, ceea ce a incercat Monseniorul sa-mi explice este ca exista diferite curente de gandire crestina si fiecare are punctul lui de vedere. Grigorie vedea in mine un „pacatos” pentru care el trebui sa fie penitent 😦 De dragoste si credinta nici nu era vorba in conceptia lui autoritara

7. tibi - 16/08/2009

Teofil

Mai am o intrebare : de ce este atit de important ‘postul’ ???

Daca nu ma insel prea tare, ‘postul’ este o ‘expresie’ a vointzei proprii, de a te ‘rupe’ de placerile strict omenesti; mincarea BUNA!, bautura, sexul.

Am postit si eu voluntar, repet! voluntar, citeva zile succesive, inainte de Pasti, intr-un an … mai de de mult … Nu intru in amanunte.

Postul negru! ce semnifica de fapt ? TU! ce ai simtzit in decursul ‘postului negru’ impus ?

Daca intru IAR prea tare in intimitatea gindurilor tale, scuze.
De data asta, chiar nu este nimic imperativ. Este doar, o curiozitate! de tip, hai sa-i spunem, intelectual!

ps. Daca crezi ca astfel de experientze, nu ar trebui sa fie puse pe blog, poate ca ar fi mai nimerit sa imi raspunzi pe mail; sau, poate ca NU.

8. Theophyle - 16/08/2009

@tibi, nici o problema si nici un secret.

Postul negru este un post care include apa, nu numai mancarea. postul reprezinta in crestinism si iudaism – penitenta si desprinderea de zilnicul cotidian. In cazul de fata era un fel de curatire morala si un fel de pedeapsa pentru ca nu m-am spovedit mult timp 🙂

9. fini - 16/08/2009

Seara Buna!

10. Theophyle - 16/08/2009

@fini, buna seara 🙂 Multzam pentru muzica 😆

11. noradamian - 16/08/2009

fini, teophyle, tibi,

servus!

🙂

12. Theophyle - 16/08/2009

@nora, servus 🙂

13. noradamian - 16/08/2009

Inedite si interesante experientele tale, Teophyle!

Mi-a placut mult postarea mai veche despre Lustiger!
Sper sa citesc si dialogurile la care faci referire… 🙂

14. Theophyle - 16/08/2009

@nora, in timp – sa fim sanatosi 🙂

15. noradamian - 16/08/2009

teophyle,
referitor la experienta ta cu parintele Gregorius! Acest gen de credinta ma sperie! Eu o vad lipsita de dimensiunea fundamental-crestina, dragostea… 🙂

16. Theophyle - 16/08/2009

@nora, Monseniorul a avut dreptate, Gregorie se vedea penitent pentru „greselile mele”, omului ii lipsea jumatatea pe care nu o va avea niciodata – lumescul, profanul cautatorul de drum. Asa cum a spus Lustiger sunt „oameni plin de certitudini” si „oameni plini de intrebari,” nu intodeauna intalnirea poate fi fericita 🙂

17. noradamian - 17/08/2009

Teophyle,

cam asa 🙂

18. noradamian - 17/08/2009

fini, tibi, teophyle,

noapte buna!

🙂

19. Theophyle - 17/08/2009

@nora, noapte buna 🙂

20. Elena - 17/08/2009

Viatza monahala instituie o ruptura eu-lume. Calugarii sunt obsedati de asta! Vorbesc mereu despre ”lume”, a fi ”in lume” ca despre o activitate extraterestra. Si , poate ca asa este… Ruperea de lumesc e dura si impune sacrificii. Dar ramanerea ”in lume” e si mai dura, ei stiu bine asta! O calugaritza mi-a spus ca noi, lumestii, reusim, uneori sa avem revelatii in sens mistic mai degraba decat ei, iesitii din lume… Nu stiu cum e regula pe la manastirile pe care le descrieti, Teofil, dar pe aici, chiar si in ”dulcea Bucovina”, plina de manastiri celebre, lumescul a intrat de-a busilea si s-a foarte instalat in manastiri!

21. Theophyle - 17/08/2009

@elena, buna dimineata – in manastiri traiesc oameni si oamenii sunt de felurite „feluri”. Nu am gasit mai mult decat peste tot, de mai bine si mai putin bine. 🙂

22. Elena - 17/08/2009

Da, oricum, castigul e al celui care are acces la Revelatie! Asa cum spuneati, la urma urmei, e numai legatura aceea de taina cu El… asta e tot ce conteaza.


Sorry comments are closed for this entry

%d blogeri au apreciat asta: