jump to navigation

Stephen Clarke: Un an in MERDE 14/08/2009

Posted by Theophyle in 1, Carte Contemporana (sec. 20-21).
Tags: ,
trackback

Stephen Clarke este un jurnalist si scriitor britanic , care traieste in Paris, unde „isi imparte timpul intre a scrie si a nu scrie”. Inainte de publicarea romanelor sale „Merde” Clarke a scris scenarii de comedie pentru Radio 4 BBC 174-1si glume pentru comedii de genul „stand-up”. A petrecut mai multi ani in Glasgow lucrand pentru firma de dictionare HarperCollins. Apoi, s-a mutat la Paris, unde a lucrat pentru un grup de presa.

La 1 Aprilie 2004, Clarke si-a publicat prin proprie finantare 3 romane, sub nume diferite, in editii de cate 200 de copii fiecare, intentionand sa le publice pe site-ul sau sau sa le ofere prietenilor. El a descris aceste carti ca fiind „umor serios” si „comedii cu mesaj „. Acesta a fost inceputul seriei „Merde”.

 A Year in the Merde (Un an in Merde, tradusa in Ro, ed. RAO) a devenit o carte pe care trebuia sa o ai in Paris, in special dupa ce i s-a facut recenzia intr-un ziar francez. Asa ca a fost din nou publicata de o editura adevarata (de fapt mai multe, pentru SUA, Canada, Australia). Au urmat apoi Merde Actually (In ce Merde te baga dragostea , tradusa in Ro, RAO), Merde  Happens (Merde se intampla) si Dial M for Merde (Apasati tasta M pentru Merde).

174-2

De asemenea, a publicat Talk to the Snail in 2006, care este in esenta un ghid de supravietuire in fata limbii franceze si a francezilor. La un moment dat, a fost singura carte in top-ten englez de carti umoristice care nu avea nici o legatura cu personajele Simpsons.

 In cartea Un an in Merde,  Stephen Clarke ii descrie pe francezi asa cum sunt de fapt. Mananca o gramada de branza, din care o parte miroase ca ramasitele porcilor; in general nu se spala cu sapun mirosind a usturoi. Inca sunt socati ca au vandut in mod stupid Louisiana, astfel pierzand orice sansa sa faca din franceza o limba globala. Grevele spontane reprezinta al doilea sport cu participare nationala dupa  petanque. De asemenea, folosesc supozitoare.

Paul West, un tanar englez, soseste la Paris, angajat  pentru a face reclama si a pune pe roate o afacere cu ceainarii englezesti. Aceasta carte va va invata cum sa profiti la maxim de chelnerii francezi , cum sa supravietuiesti unor intalniri de business cu francezii, cum sa faci un sos perfect vinaigrette de fiecare data, cum sa iei un salariu fara sa faci nimic si cum sa nu cumperi o casa in vecinatatea Parisului (deoarece se afla langa o centrala nucleara).

Conform lui Stephen, „toate numele au fost schimbate pentru a evita vinovatia, posibile actiuni in justitie si ruperea picioarelor mele de catre cineva intr-un costum Yves Saint Laurent  (sau, posibil, intr-o fusta  Christian Dior ).”  Neaparat de citit.

Postat de @demeter 🙂 

 

Comentarii

1. tibi - 14/08/2009

ziua buna
TUTUROR
🙂

OK ! Am trecut si cartea asta pe luuuunga mea lista de asteptare. 🙂

2. Theophyle - 14/08/2009

@tibi, ai timp 😆

3. tibi - 14/08/2009

😆 😀 😛 🙂 :mrgreen: 😈

4. Theophyle - 14/08/2009

numai 😈

5. Elena - 14/08/2009

La noi cum se spune? O tzara de MERDE???

6. Theophyle - 14/08/2009

@elena draga mea sunt sigur ca limba Franceza nu-ti este straina 🙂

7. noradamian - 14/08/2009

elena, demeter, bibliophyle, tobi,

servus!

🙂

8. noradamian - 14/08/2009

tibi,

scuze, te-am botezat fara sa vreau! 🙂

9. noradamian - 14/08/2009

Demeter,

titlul imi pare parafrazat putintel dupa „Un an in Provence”, nu? 😆

10. Theophyle - 14/08/2009

@ Nora servus 🙂

11. Theophyle - 14/08/2009

@nora, da si nu prea. Alt gen – te tavalesti de ras citind cartea. Intelegi ca razboiul de 100 de ani a devenit razboiul de 1000 de ani, cultural, cel putin 😆

12. noradamian - 14/08/2009

Theophyle,

umor englezesc aplicat pe „prietenii” francezi!… Mii de ani, of course 😆

13. Theophyle - 14/08/2009

@nora, sunt niste sfaturi foarte practice pentru straini in Franta 🙂

14. noradamian - 14/08/2009

Cateva le stiu de la fiul meu 😆

15. Theophyle - 14/08/2009

@nora imi inchipui, dar cartea are un haz nebun 🙂

16. noradamian - 14/08/2009

Theophyle,

zilele trecute niste cunostinte, franţuji veniti in excursie prin Sibiu, erau gata sa piarda avionul de intoarcere, fiindca ceasul lor era setat pe ora Frantei 😆

17. noradamian - 14/08/2009

Theophyle,

… se poate găsi?

18. Theophyle - 14/08/2009

@nora, astia traiesc intr-o lume aparte, in care Franta este inca centrul universului 🙂

19. Theophyle - 14/08/2009

@nora, sigur la toate librariile sau direct de la RAO 🙂

20. noradamian - 14/08/2009

…cartea ?

21. Theophyle - 14/08/2009

Nora, ai primit CD-urile mele?

22. noradamian - 14/08/2009

TKS, Teophyle,

mi-e dor sa citesc ceva vesel si inviorator… 🙂

23. noradamian - 14/08/2009

Theophyle, NU!… Cand le-ai trimis??

24. Theophyle - 14/08/2009

Eu sunt cu piciorul, dar demeter le-a trimis luni sau marti 🙂

25. noradamian - 14/08/2009

Teophyle,

dupa cum merg lucrurile pe aici, inca sunt „in termen”( o saptamana!)
Sper sa ajunga luni…

Multumesc mult si tie si lui Demeter 🙂

26. tibi - 14/08/2009

servus nora

http://librarie.carturesti.ro/(S(i2e1xoabvdno0zqxme534155))/product/Un-an-in-merde,15076,729.aspx

🙂

Eu, miine ma infiintez la librarie ! 🙂

27. noradamian - 14/08/2009

tibi,
eu cred ca o s-o comand! Multumesc pentru adresa 🙂

28. tibi - 14/08/2009

nora

Stiu ca in centru, in Sibiu este o librarie Humanitas; n-ar fi exclus sa o gasesti acolo. Cred. 🙂

29. noradamian - 14/08/2009

Da, tibi, „Humanitas” e pe la jumatatea strazii Balcescu care duce in Piata Mare. Deobicei gasesti acolo tot ce doresti! 🙂

30. tibi - 14/08/2009

Inclusiv o gramada de terase cu bere reeeeeeeeece si buna !

La strada ma refer, NU la librarie! 🙂

31. noradamian - 14/08/2009

tibi,

da, e plin! Ai de unde alege 🙂

32. demeter - 14/08/2009

Buna seara la toata lumea.
Da, cartea, conform declaratiei autorului, a fost inspirata ca titlu de „Un an in Provence” a lui Peter Mayle. Dar, este de alta factura. ‘Merde’ se refera la faptul ca in Paris iei in picioare toti rahatzeii de caine (ca si in alte parti ale tarisoarei noastre).

33. demeter - 14/08/2009

Tibi,
La ‘Carul cu bere’ odinioara era o bere strasnica, ca si la ‘Berlin’ restaurantul de langa Teatrul Mic, unde aveau bere bruna.

34. tibi - 14/08/2009

servus demeter

Of ce-mi faci ! Mie-mi spui de Berlin ? Itzi aduci aminte de Radeberger ? Sau de berea poloneza si germana ? Da’ de fosta gradina Cina (acum in paragina 😦 ) , ai ceva de spus ? Ai apucat specvtacolele cu ‘ondine’ ???
🙂

Iar la Caru’ cu bere au si acum o bere destul de buna! Stiu ce spun ! 🙂
Si pe la Hanul lui Manuc ma prezentam deseori ! Si la Doina ! Si la Bolta rece ! Si …………. sa mai continui ? 😀

35. demeter - 14/08/2009

Tibi,
He, he, he. Ce amintiri comune avem!!!
Incet, incetishor. La Cina eram cam plod sa ma uit la spectacole, dar se manca bine si aveau si vinuri bune. Gradina era frumoasa, ca si la Lido de altminteri. La Doina, era langa liceul meu, asa ca trebuia sa iesim la o berica. Iar la Bolta Rece aveau un ficat de gasca extraordinar. Mai ai amintiri? Ca mie imi vine apa in gura…..

36. tibi - 14/08/2009

Vai de mine si de mine !

Am incurcat borcanele ! La Lido era chestia cu ondinele !

La cina erau lautari !

Imbatrinesc NA ! Si incurc borcanele! 😀

37. demeter - 14/08/2009

Tibi,
La Lido erau singurele valuri artificiale din Buc. (din cate stiu eu). La Cina se canta…Luigi Ionescu, de exemplu, care mi-a placut tare mult…bun profesionist. Lalele era cantecul lui, printre altele Orchestra lui Sile Dinicu mai evolua….Toti imbatranim, dar avem amintiri frumoase.

38. tibi - 14/08/2009

demeter

Vis-a-vis de Cina era o gradina de vara a teatrului de revista (am uitat cum se chema!) unde cinta Luigi ! Nu mai e nici asta ……..

La Cina rar cintau lautari din prima linie. Pe astia ii gaseai mai mult pe la Restaurantul Bucuresti Si / sau la Manuc. 🙂

Preferatul meu, Tudor Pana !

39. demeter - 14/08/2009

Tibi,
La teatrul de revista nu am fost la gradina, preferam Cina sau Hanul lui Manuc. Sau Athenee Palace, la gradina aveau muzica buna, iar la bar se intalneau la o cafea scriitorii si muzicienii. Aveau schwartz…

40. tibi - 14/08/2009

Eu al Athenee P. mergeam ceva mai rar. Nu stiu cum naiba faceam, de nimeream mai mereu in zilele cind acolo mergea si o ex. Si sufeream amindoi. Poveste ce mai ! L Cina mergeam cel mai des, urma Hanul unde mi-am facut si nunta la salonul Voievodal, la restul mai mult pe apucate sau pe chef; plus ca stii ca era mai bine sa schimbi locul ca te luau baietzii la ochi ! 😀 Si sa nu uitam cumva Bumbesti! unde mincai niste bunatatzi, mniam, mniam :); Aveau niste muraturi divine, si eram mort dupa crema de zahar ars ! 🙂

41. demeter - 14/08/2009

Tibi,
Eu nu mergeam atat de des, dar urmaream muzica in general. Mai era un locsor, nu mai stiu numele…vis-a vis de Pestera, mai sus de Inter, unde se mancau ficatei de pasare cu ciuperci si cartofi prajiti, spre Modern, pe dreapta. Aveau si crema de zahar ars si alte bunatati.
Muraturi….am pus vreo 20 kg de castraveciori vara asta pt. prieteni ,ca tare le plac, inclusiv lui Theophil.

42. tibi - 14/08/2009

La Banat !!!

Unde sef era Gigi devenit mare traficant de Kent dupa lovilutzie 😀 !

La Modern venea des Piliutza-pictorul si Tzandarica-tobosarul!

Si ceva mai departe, la rond, era Izvorul rece !

Ce le mai stiu !!! Halal sa-mi fie !!! 😛

ps superb ca de obicei, Armstrong !

43. demeter - 14/08/2009

Tibi,
Izvorul Rece…mare dreptate ai. Si la Modern se gaseau tigari, la bar, daca stiai cui sa te adresezi. Dar Baneasa? Langa Privighetori era un mic restaurant rustic, unde gratarul era pe o farfurie (ca nu incapea altfel) si cartofii pe alta. Si ieftin…. Piliutza mergea mai des la mancarea chinezeasca dupa ce s-a deschis restaurantul, la sosea.

44. demeter - 14/08/2009

45. tibi - 14/08/2009

Nu prea mergeam pe vremea aceea La Privighetori, la sosea.
Acum, l-au terminat ‘baietzii’

Ma opream in Herastrau la cele trei mari restaurante de acolo : Pescarus, Doina si Parc ( preferatul meu 🙂 ) .

Acum trec sa-l ascult pe mister Dean !

46. demeter - 14/08/2009

Tibi,
sper sa-ti placa, asa cum ne place si noua.

47. tibi - 14/08/2009

demeter

Sigur ca-mi place ! Este unul dintre cei mari si nemuritori ! 🙂

Pe vremea aceea, mergeam foarte des la ‘crisme’ 🙂 ! Poate PREA des ! 🙂

Cistigam o groaza da bani – oficial si cinstit – si am profitat de ei din plin! Am vizitat aproape toata tzara, mi-am rasfatzat papila gustativa si mi-am cumparat cartzi de cite ori aveam ceva mai acatarii la oferta; ma vizitau ‘sacosarii’ care cam stiau ce-mi place. Un singur regret am avut : nu am putut sa plec in strainezia, de nici-un fel. In vizita. Iar cind mi s-a oferit posibilitatea de a pleca, n-am mai vrut eu. Era in ’88. Pina prin Ian. 91, am crezut ca bine am facut. Apoi … In fine !

48. demeter - 14/08/2009

La Sf. Gheorghe (km.1) este inca o librarie de unde cumparam carti in engleza si franceza…tot Asimov, de exemplu, Ursula leGuin si altii. Dar, existau multe librarii si aproape pe toate doamnele care vindeau le cunosteam (tata era scriitor si mort dupa carti…de aici si microbul transmis)

49. tibi - 14/08/2009

Adica vrei sa spui de libraria de vis-a-vis de Biserica Sf. Ghe ???

Unde sefa era doamna Rodica ???

Tata a fost gazetar; si poet minor; publicat postum, in tiraj confidential; dar nu de la el am mostenit eu dragostea de carte.

50. Theophyle - 14/08/2009

lume mica, lume mica – cine se aseamna se si aduna:)

51. demeter - 14/08/2009

Tibi,
Exact, dna Rodica, fata buna, zau. Imi tinea cartile dupa tejghea si ma duceam cand luam salariul. Imi pare rau pt. tatii nostri. Al meu a suferit cumplit…dar asa au fost vremurile. Au englezii o zicala: sa nu plangi dupa laptele varsat. Poate se aplica.

52. demeter - 14/08/2009

Corect. Probabil ne-am si intersectat, macar prin librarii. Lumea este atat de mica cum nu mi-am imaginat. In Washington m-am pomenit strigata pe strada in ’93, cand lucram acolo, pe speze proprii, nu trimisa de pe aici.

53. tibi - 14/08/2009

Ei ca sa vezi cum teoria mea, cum ca doi oameni de indiferent unde, au CEL PUTZIN o cunostintza comuna, se adevereste! IAR ! 🙂 Mai sa fie !

Stiu zicala aia englezeasca; si o aplic DIN PLIN! 🙂

54. demeter - 14/08/2009

55. demeter - 14/08/2009

Tibi, ai dreptate, ca intotdeauna. Cine se aseamana se-aduna. Sper sa iti placa That’s life. Noua da si ne da putere si pofta de viatza.

56. tibi - 15/08/2009

Da! demeter

Cine se aseamana se aduna; din pacate cei care se aduna pentru scopuri mirsave, sunt mai multzi; si se aduna mai des decit ceilaltzi. 😦

Cum sa nu-mi placa Sinatra ? 🙄 ???

57. demeter - 15/08/2009

Tibi,
Lasa-i sa moara pe limba lor si noi sa ne vedem de viatza. Sa nu-i bagam in seama. Daca le dai importantza se cred prea mari. Noapte bunicica si ingerii sa te sarute (in lipsa Mayei).

58. tibi - 15/08/2009

OK
demeter

Daca zici tu sa-i las, ii las. 🙂

Noapte buna ! demeter, noapte buna!

Mi-a prins tare bine discutzia cu tine (si) de astazi!
Multzumesc! 🙂

59. Theophyle - 15/08/2009

@tibi, demeter pe drumul spre morfeus, si eu pe drum spre ea.
Noapte buna prietene si citeste maine niste postari frumoase 🙂

60. razvan - 29/08/2009

in primul rand, imi cer scuze anticipat, dar comentariile mele pe blogurile „ne-politice” vor fi cu mult intarziate; acum le-am descoperit am ceva catching up de facut
la sugestia ta, mi-am procurat a year in the merde si merde actually, o sa incep maine pe prima, asa, usor, de week-end
imi permit o contrasugestie asemanatoare (tot un englezoi vs. franta), peter mayle si cartile lui despre provence

61. Theophyle - 29/08/2009

razvan salut. Cunoastem peter mayle l-am si recezant 🙂

62. razvan - 30/08/2009

e mortal s. clarke asta
primul capitol, spre sfarsit, dupa o intalnire infructuoasa cu secretara superba a sefului:
„Pardonne-moi, mon Englishman,” she said fondly, and left me standing there in the ladies, alone with yet another useless erection. Lucky hard-ons are bio-degradable, I thought, because I was throwing a lot of them away.


Sorry comments are closed for this entry

%d blogeri au apreciat asta: