jump to navigation

Tolstoi: Învierea 09/08/2009

Posted by Theophyle in Carte Moderna (sec 19-20).
Tags: , , , ,
trackback

Lev Nikolaevici Tolstoi s-a născut la 28 august 1828 pe moşia Iasnaia Poliana, Tula, la aproximativ 190 de kilometri la vest de Moscova. Însemnând „poiană luminoasă” în rusă, Iasnaia Poliana era o moşie de mari dimensiuni, construită într-o pădure de foioase, în secolul al XVII-lea. Tatăl său, Nikolai Tolstoi, un conte provenind dintr-o familie de nobili germani din secolul al XVI-lea, a dus o viaţă specifică aristocraţilor. Perioada fascinanta in viata lui Tolstoi este fara indoiala perioada in care Tolstoi se intoarce la crestinismul primar perioada  finala a vietii lui.

169-1

In aceasta perioada a vieţii, Tolstoi caută din ce în ce mai atent înţelepciunea supremă şi mântuitoare. O caută în sine, în mujici, în gândurile oamenilor înţelepţi, in vechea filozofie chineză, indiană, ebraică, creştină. Caută răspunsuri în operele unor gânditorilor profeţi Buddha, Lao Zi, Isaia, Iisus. Insistenţa lui Tolstoi în promovarea pacifismului şi împotrivirea faţă de război au dus, în cele din urmă, la întemeierea şcolii de gândire tolstoiene. În realitate, Tolstoi a încercat să îşi trăiască filozofia, luptând pentru sprijinirea victimelor foametei, donând bani pentru protejarea celor oprimaţi, şi susţinând prin alte mijloace recucerirea păcii.

Convingerile filantropice ale scriitorului au început să iasă la iveală în jurul vârstei de cincizeci de ani. În intervalul 1873 – 1875 şi-a pierdut al cincilea şi al şaselea fiu, pruncul care i-ar fi fost a treia fiică, precum şi două mătuşi. Punându-i în pericol viaţa fericită, teama de moarte a pus stăpânire din ce în ce mai mult pe gândurile lui Tolstoi, ajungând să se gândească la sinucidere ca la singura modalitate de a avea control asupra propriei sorţi. Din acel moment, a început să caute răspunsuri în religie, însă nu în credinţa care i-a fost predicată din copilărie, cea a Bisericii Ortodoxe Ruse. Biserica pe care o cunoştea nu era altceva decât o proteză pentru Ţar, care sprijinea războiul şi promova validitatea pedepsei cu moartea. Pur şi simplu, nu putea să creadă într-o biserică ce propovăduia iubirea şi milostenia Domnului la slujba de duminică, pentru ca în restul săptămânii să accepte crima.

169-2

Astfel, Tolstoi a întreprins propriile cercetări, şi a descoperit Scripturile, fără să creadă însă în învierea lui Iisus, în Sfânta Treime sau în profeţii. Din întreaga Evanghelie, singurul lucru pe care l-a găsit demn de reţinut a fost Predica de pe Munte, şi porunca lui Iisus Hristos de a ne împotrivi răului. În urma cercetărilor, în 1879, Tolstoi a scris o serie de lucrări unde îşi concentrează eforturile în analiza credinţei. În ultimii ani, Tolstoi, în dorinţa de a aprofunda educaţia populaţiei cu privirea la filozofia sa, l-a ales ca partener pe Certkov. Foarte asemanator cu Tolstoi, Certkov se născuse într-o familie bună, luptase în armata rusă, iar acum dorea emanciparea iobagilor. Cei doi au pornit astfel un proces de educare atât a celor sărmani cât şi a iobagilor, în vederea demarării acelor schimbări pe care le doreau pentru naţiunea lor. “Să nu te împotriveşti răului prin forţa.” – este lozinca sa, care, implicit, condamnă orice acţiune revoluţionară.

Spre sfârşitul ultimului deceniu al secolului al XIX-lea, când se afla deja în plină glorie literară, el scrie romanul „Învierea”, al cărui actiune se petrece în jurul lui Nehliudov, nobilul ce-şi caută mântuirea de un păcat al tinereţii şi tânjeşte după o viaţă nouă. Tolstoi a început să lucreze la romanul Învierea la 26 decembrie 1889 şi a lucrat cu unele întreruperi, timp de zece ani, până la 17 decembrie 1899, când l-a finalizat. În urma publicării acestui roman, Tolstoi va fi excomunicat de către biserică.

169-3

Punctul de plecare al „Învierii” este un fapt de cronică judiciară. În cadrele acestui fapt divers, Tolstoi şi-a turnat noile idei, precum şi amintiri, experienţe, remuşcări. Una dintre aventurile erotice marcante trăite de autor a fost transcrisă în „Învierea”.

 „În tinereţea mea am dus o viaţă foarte stricată, şi două întâmplări mă urmăresc în mod deosebit până azi.” – declară Tolstoi.

Prinţul Nehliudov este numit membru într-o comisie de juraţi, întrunită pentru a judeca şi condamna o prostituată acuzată de crimă. O recunoaşte: este chiar Katiuşa Maslova, fosta servitoare a familiei sale, pe care el a sedus-o, împingând-o astfel până la ultima treaptă a decăderii. Pradă unor atroce remuşcări, Nehliudov renunţă la moşii şi la viaţa mondenă, o urmează pe condamnată în Siberia, iar după ce îi obţine graţierea, îi cere, spre a-şi ispăşi greşeala faţă de ea, să se căsătorească cu el. Ea refuză, iar Nehliudov rămâne să mediteze asupra adevărurilor Evangheliei.

Este un roman de o frumusete rara, de citit,  daca puteti. In postarile viitoare poate vom aborda opera lui Tolstoi mai detaliat.

Bibliografie:

Orwin, Donna,  The Cambridge Companion to Tolstoy. Cambridge Univ. Press, 2002
Tolstaya, S.A. The Diaries of Sophia Tolstoy, Book Sales, 1988
Wikipedia under GNU license.

Anunțuri

Comentarii

1. tibi - 09/08/2009

servus
tuturor
🙂

Ohohohooooo, ce tema generoasa ! 🙂

ps. intreb, ca nu sunt prea sigur : nu Tolstoi era scriitorul acela, care la un moment dat, isi transformase modalitatea de a scrie, intr-un soi de spectacol cu public ? In care cercul sau de prieteni, cunoscutzi, etcetera, hotarau destinul personajelor din cartzile sale ?

2. bibliophyle - 09/08/2009

@tibi, nu nu este acesta. 🙂 Invierea este una din putinele carti care m-au facut sa lacrimez (am fost un tanar romantic). Adevarat aveam numai 19 de ani cand l-am citit (prima data) – dar totusi 🙂

3. tibi - 09/08/2009

Teofil

Nu m-am referit la carte; m-am referit la scriitor. 🙂 In faza sa de maxima de maturitate. In fine, asta chiar nu e important. 🙂

4. bibliophyle - 09/08/2009

@tibi – tolstoi este singular in literatura rusa, si unul din cei mai mari din cea mondiala. Au spart matritza dupa el 🙂

5. orangeskorpion - 09/08/2009

Nu am citit Invierea a lui Tolstoi………maybe later…
🙂

in schimb m-a fascinat Anna Karenina, pe care am citit-o in ……limba rusa
😛

Rusii sint intr-un fel fascinanti cind reusesti sa intri in adincul sufletelor lor atit de intortocheat, depresiv, melancolic, rar razvratit…
Precizez si subliniez: a nu se face confuzie intre politica ruseasca (eu personal il detest pe Putin) si sufletul rus….in Ro este mai bine sa vorbesti mai rar despre rusi
🙂
exceptiile celor care ii si apreciaza pe rusi doar confirma regula

p.s.
cind aveam vreo 7 ani am citit o poveste adorabila de l.tolstoi (filipok) si o povestire cum el la batrinete planta pomi spre surprinderea tinerilor, pomi pe care nu va fi vazind rodind niciodata…….intelepciunea asta am incercat s-o preiau si eu….

6. bibliophyle - 09/08/2009

Skorpi daca mai esti pe aici. Am citit comentariul tau in care vorbeai de ceea ce somerii di sectorul Privat. Fica ta are dreptate 100% – vorbim de 180 000 de mi de someri in acest sector din februarie a.c

7. orangeskorpion - 09/08/2009

bibliophyl,
probabil ca ai citit postarea mea pe la nora, maybe, da, tot fiica mea spunea ca Boc trebuia sa rada pur si simplu din salarii, din angajati FARA MILA…
la ea au fost dati afara 25%

8. bibliophyle - 09/08/2009

skorpi, am fost extrem de surprins de numarul enorm despre care fica ta vorbea. exact ce spunea fata – 180-200 de mii 😦

9. orangeskorpion - 09/08/2009

si totusi s-a facut in perfecta liniste NESIMTITA (a se interpreta in ambele sensuri)

la mine au zburat oameni care greu vor gasi de lucru,
dar si tineri…

culmea, ca nu pramatiile au zburat, desi lucreaz in sf. privata…

10. bibliophyle - 09/08/2009

@skorpi, pacat mare asa este intodeauna 😦 treci pe blogul politic daca vrei http://theophylepoliteia.wordpress.com/ )

11. orangeskorpion - 09/08/2009

am fost
🙂

12. bibliophyle - 09/08/2009

@skorpi stiu – totusi ma citesti 🙂

13. bibliophyle - 09/08/2009

@skorpi. Tolstoi a trait inaintea comunistilor. Eu iubesc Rusia si pe rusi ca „urticarea”, pe Tolstoi il iubesc profund. Asta este 🙂

14. orangeskorpion - 09/08/2009

mi-au placut foarte mult si povestirile lui turgheniev…fenomenale…
si mai este un autor rus, destul de Necunoscut, poate imi aduc aminte cum il cheama, a scris -se pare – un singur roman, parca se numea vrajitoarea, dar mai bine caut pe google, ca sa iti spun si revin daca gasesc numele…

15. bibliophyle - 09/08/2009

@skorpi – sti rusa? 🙂

16. orangeskorpion - 09/08/2009

nemnojhko

🙂

17. orangeskorpion - 09/08/2009

pina sa ajung pe google, mi-am adus aminte: KUPRIN

18. orangeskorpion - 09/08/2009

ca sa ma mai laud, desi nu-mi sta in fire, am citit si crima si pedeapsa de dostoievski in limba rusa si chiar si otcharevanaya dusha de romain rolland
🙂
L’ame enchantee….

gute Nacht!

19. bibliophyle - 09/08/2009

@skorpi este tare, serios – bravo 🙂

20. bibliophyle - 09/08/2009

KUPRIN? nu cunosc – nu am auzit 🙂

21. orangeskorpion - 09/08/2009

Blagodaryu!

22. orangeskorpion - 09/08/2009

era o carticica mica tip „Adolphe” de Benjamin Constant…

cartea se numeste Vrajitoarea si cred ca autorul Kuprin este tot din epoca Tolstoi….

mi-a facut placere mare…

dasvidanyie!
🙂

23. bibliophyle - 09/08/2009

@Skorpi, noapte buna si si mie mi-a avut placere, o saptamana buna si fructuasa 😆


Sorry comments are closed for this entry

%d blogeri au apreciat asta: