jump to navigation

Hermann Hesse: Lupul de stepă 08/08/2009

Posted by Theophyle in Carte Contemporana (sec. 20-21).
Tags: , , ,
trackback

Hesse este primul autor de limba germana pe care-l prezint cititorilor blogului meu. Trebuie sa mentionez ca-l stimez enorm si este unul din favoritii mei literari care a scris in limba germana. Hermann Hesse este extrem de departe de felul in care alti germani si-au tratat contemporaneitatea. Simpatia mea pentru Hermann Hesse a fost accentuata si de romanul lui Siddhartha, care-mi aminteste de Eliade in perioada “cautarilor” lui indiene.

S-a născut într-un orăşel din Baden-Württemberg, în sudul Germaniei, în familia unor misionari protestanţi. Părinţii săi s-au cunoscut în India. Tatăl său, Johannes Hesse era originar din Estonia. Copilăria şi tinereţea lui Hesse au fost caracterizate prin precocitate, entuziasm si rebeliune. Până prin anul 1893 viaţa lui Hesse a fost un şir de transferuri de la o şcoală la alta, datorate „comportamentului rău” şi caracterului ireductibil.

168-0

In 1914 Hesse se duce voluntar la armata; din cauza unor probleme medicale nu este timis pe front si va avea un rol (poate paznic) legat de prizonierii de razboi. Cunoaste de aproape toate ororile si tragediile razboiului. In Martie 1926, sotia sa este declarata schizofrenica si primul sau fiu, Martin moare in conditii suspecte; este eliberat  si pleca în Elveţia unde a primeste cetăţenia eleveţiană (1923). Ascensiunea nazismului in Germania si ajutorul neconditionat pe care Hesse il da lui Bertolt Brecht si Thomas Mann si protestele lui fata de activitatile de represiune ale lui Hitler il situeaza intr-o pozitie de dizidenta, fiind interzis in Germania nazista.   Singurătatea spirituală a artistului şi izolarea de lumea modernă sunt teme frecvente în operele lui Hesse. In 1946 primeste Premiului Nobel pentru Literatură.

168-1

Exact ca si Eliade, Hesse devine extrem de popular in occidentul anilor ‘60, cand literatura sa (exact ca si a lui Eliade) se incadreaza in contra-cultura “hipiota” a acelor ani. Cartile lui, Siddhartha, Jurnal catre Rasarit  (Journey to the East), si  “Narcis si Golfmunda” (Narcissus and Goldmund) devin parte integrala a culturii  “hipiote” ale anilor ’60.

168-2

Lupul de stepă (ger. Der Steppenwolf)  a apărut în 1927, Hesse avea deja 50 de ani. Cartea reflectă foarte bine atmosfera din acele ţări europene ieşite din apocalipsa primului război mondial, care se pregăteau să repete catastrofa. E vorba de o carte expresionistă ce aminteşte pe alocuri de descompunerea şi excesele acelor caricaturi feroce, de burghezii pe care-i zugrăvea în acei ani George Grosz la Berlin şi de coşmarurile şi delirurile – triumful iraţionalului – care, începând cu acel deceniu al proliferării curentelor ideologice, al “ismurilor”, aveau să invadeze literatura întreagă. Principalul erou al cartii, Harry Haller este lupul de stepa incompatibil cu lumea in care traieste.  De ce există o incompatibilitate între lupul de stepă şi lume? Fiindca lumea se-ndreaptă într-o direcţie pe care el n-o poate accepta nicicum. Şi are obiecţii nenumărate: discursul războinic şi materialismul ascendent, mentalitatea conformistă şi spiritul practic burghez, filistinismul ce domină cultura, maşinile şi produsele create de societatea industrială, în care presimte riscul subjugării omului. În lumea care-l înconjoară, Harry Haller îşi vede distruse ori zădărnicite acele principii şi idealuri care până atunci i-au călăuzit viaţa: căutarea perfecţiunii morale şi intelectuale, realizările artistice, creaţiile acelor fiinţe superioare pe care le numeşte „nemuritoare”. Când priveşte în jur, Harry Haller vede doar prostie, vulgaritate şi înstrăinare. Cartea este de citit, in special in zilele pe care le traim cu totii. Valoarea unei carti este data si de actualitatea valorilor pe care le propaga. “Lupul de stepă” este dureros de actual. Aveti un eseu de Mario Vargas Llosa, tradus in Limba Romana – Aici  , am citat cateva propozitii din acest eseu. Cartea lui Hesse este o capodopera literara – de citit.

Anunțuri

Comentarii

1. nora damian - 09/08/2009

Bibliophyle,

salut!

foarte actuala cartea acum, cred ca ar fi actuala in orice vreme, fiindca prostia, vulgaritatea, conformismul, materialismul(au o continuitate in timp, desigur in chipuri diferite…

Ma gandesc ca intre mizantropia produsa de idealuri naruite, intre inaltimea intelectualismului si abstractionismului excesiv si extrema cealalta, a vietii dezlantuite cu rasturnarea oricaror limite si tabuuri, exista si alt drum, unul al echilibrului sanatos si al bucuriilor simple… 🙂

2. bibliophyle - 09/08/2009

@servus nora. Tot ce recenzez eu are o legatura (mai mare sau mai mica) cu ceea ce se intampla in cotidianul nostru. Fac tot felul de completari 🙂 actualizante – vezi postare de astazi, Invierea lui Tolstoi 😆

Cine intzelege, intzelege! – cine nu cel putin aude de niste capodopere literare 🙂

3. nora damian - 09/08/2009

bibliophle,

am citit „Margelele de sticla” de mult, insa si cred ca n-am apreciat-o suficient atunci. Mai accesibile mi s-au parut nuvelele, imi amintesc de „Acolo unde fusese soarele”… 🙂

4. bibliophyle - 09/08/2009

@nora, Margelele de sticla, este o carte buna, nu se compara cu Siddhartha (parac-l citestt pe Eliade) sau lupul de stepa care este o carte-fenomen.

5. nora damian - 09/08/2009

Bibliophyle ,

am dedus ca „Lupul de stepa” e o carte de „razboi cu el insusi” care probabil de aceea are un efect deosebit: ii face pe cititori sa se raporteze la propriile razboaie din sufletul lor… 🙂

6. bibliophyle - 09/08/2009

Vezi Nora, ultimele doua carti pe care le-am recenzat (Hesse si Tostoi) sunt cartii pe care stiu ca nu am nici o sansa sa le „promovez” in Romania zilelor noastre. O fac pentru ca asta-i „fisa postului”. Chiar cred ca cel putin un rezumat mai amplu al cartilor ar fi necesar pentru tinerii nostri 😦

7. bibliophyle - 09/08/2009

@nora, Cartea este despre dilema omului modern care traieste intre paradoxurile realitatii, ca sa traiasca el trebuie sa-si „omoare” omenia sau sa se indeparteze de cotidianul absurd, traind intr-o lume proprie, asa cum o facem noi intr-un fel 🙂

8. nora damian - 09/08/2009

bibliophyle,

exact la asta ma gandeam: la noi, din pacate, razboaiele se poarta exclusiv cu ceilalti! De aceea nu e nimeni vinovat, nimeni nu raspunde de nimic. Lupii sunt cat se poate de ancorati in cotidian, n-au timp de introspectii, de indrazneala de a-si pune macar problema de „uite, nu trebuia sa spun sau sa faca asta”) de schimbare proprie. (Cat despre problema furtunilor sufletesti sugerate de scrierile lui Tolstoi, asa ceva e chiar e greu de imaginat) Daca pozitia critica s-ar face de pe una personala la fel de exigenta, raul ar fi mult mai mic si in mod sigur lucrurile ar arata altfel…

9. bibliophyle - 09/08/2009

Draga Nora, Politea nu este o chestie de capriciu, am facut acest blog pentru a arata unde ne aflam si ce nu facem. Nu este un blog pentru sau contra este o VITRINA a contemporaneitati romanesti. Pe celelalte bloguri postez alternative. Am hotarat sa ma ocup de civilizatii care au fost stese si din memoria oamenilor culti in RO. Totul pentru nu a pierde. Cum sa-ti spun un fel de a „scrie inainte de a uita

10. nora damian - 09/08/2009

bibliophyle,

din blogurile tale razbate exact asta: dorinta de a impiedica uitarea, pierderea de incredere, de nevoie de a cunoaste si de a evolua… 🙂

11. bibliophyle - 09/08/2009

nora,
asta este „fisa postului” 🙂


Sorry comments are closed for this entry

%d blogeri au apreciat asta: