Fantasticul Literar: Fauritorii de Lumi – 3 04/08/2009
Posted by Theophyle in Carte Contemporana (sec. 20-21).Tags: Critica Literara, Fantasticul in Literatura, Romanul Fantastic, Spiritualitate, Tolkien
trackback
Propun o vizionare anterioara a postarii nr.2 din aceasta serie (publicat ieri dimineata). Scriam la sfarsitul acelei postari ca “Stăpânul Inelelor” este o lucrare profund crestina. Tolkien a descris romanul Stăpânul Inelelor prietenului său iezuit Robert Murray ca o „lucrare fundamental religioasă şi Catolică, de care nu a fost conştient la început, lucru observat după revizuire“.[1] În cadrul romanului pot fi găsite multe teme teologice, care includ războaie între bine şi rău, triumful umilinţei asupra mândriei şi activitatea zeilor. În plus, legenda conţine teme precum moartea şi imortalitatea, mila şi binecuvântarea, învierea, salvarea, pocăinţa, propriul sacrificiu, dreptatea, propria credinţă, frăţia, autoritatea şi vindecarea. De asemenea, Tolkien a declarat că de-a lungul scrierii romanului, în momentele în care Frodo trebuia să lupte împotriva puterii inelului, în mintea sa era prezent deseori versul „Şi nu ne duce pe noi în ispită, Ci ne izbăveşte de cel rău“ din rugăciunea Tatăl Nostru.
Tolkien a fost un devotat Romano-Catolic, si inca unul conservator. Din punct de vedere religios el era devotat canoanelor cele mai stricte, in afara reformelor modernitatii aduse in biserica catolica la inceputul secolului al XX-lea. Tolkien detesta “modernitatea”, masinile si automatizarea, care era dupa parerea lui, nucleul ororilor petrecute in primul si in cel de al doilea razboi mondial.
După publicarea romanului Stăpânul Inelelor, aceste influenţe au condus la speculaţia că Inelul este o alegorie pentru bomba nucleară. Totuşi, Tolkien a insistat că munca sa nu este o alegorie de niciun fel. El a declarat în prefaţa Stăpânului Inelelelor că niciodată nu i-au plăcut alegoriile, care credea el că impun dominaţia autorului asupra cititorului. În schimb el a preferat termenul de aplicabilitate, libera opinie a cititorului de a interpreta munca sa (a lui Tolkien) în lumina propriei vieţi şi timpuri. Tolkien a scris o mare parte a cărţii, incluzând începutul şi finalul, înainte ca bombele nucleare de la Hiroshima şi Nagasaki să fie făcute cunoscute lumii.
Totuşi, romanul are şi o serie de influenţe moderne. Există o disperare în faţa noilor maşinării, simţite chiar de către Tolkien în timpul Primului Război Mondial. Unii susţin că în cadrul romanului există dovezi clare care dovedesc că povestea este puternic influenţată de către problemele contemporane, cum ar fi industrializarea şi urbanizarea din locurile pitoreşti engleze. Dezvoltarea masivă a unei generaţii de orci are de asemenea rezonanţe moderne, iar efectele inelului asupra purtătorului aduc indirect în discuţie dependenţa actuală a drogurilor, Tolkien aducând astfel romanul la un nivel modern.
Post-modernismul de stanga a gasit subiecte de critica in Stăpânul Inelelor pentru asa zisele jigniri adresate grupurilor minoritare. O critică susţine faptul că lucrarea promovează rasismul din cauza portretizării oamenilor, elfilor, gnomilor şi hobbiţilor de culoare albă drept protagonişti şi a orcilor şi oamenilor de culoare închisă a pielii drept antagonişti. Cartea menţionează de asemenea că númenóreeni au devenit slabi atunci când s-au amestecat cu ‘cei mai puţin oameni’. Criticile afirmă că aceasta reprezintă o declaraţie a faptului că străinii distrug cultura, în special pe aceea a altor etnii . Această interpretare rasistă este absolut nepotrivită si neadevarata faţă de convingerile personale ale lui Tolkien. În scrisori private, Tolkien a denunţat nazismul drept “o doctrină rasistă si inumana“ şi antisemitismul drept “barbar si bestial din punct de vedere uman “, iar apartheidul, “oribil“. L-a denunţat de asemenea pe ultimul şi în scrisoarea de rămas bun adresată Universităţii Oxford în 1959. Autori consacrati in literatura SF (Ursula Le Guin, Frank Herbert si intr-o anumita masura si marele Arthur C. Clarke) au fost influentati de lumile create de Tolkien in “Hobitul” si “Stăpânul Inelelor”. Traducerea romaneasca este destul de buna si cu rigoare fata de originalul Englez. De citit la toate varstele.
Bibliografie si Citate
[1] Carpenter, Humphrey, The Letters of J. R. R. Tolkien”, Houghton Mifflin Tolkien, 1995.
Vezi si postarile 1 si 2
Comentarii
Sorry comments are closed for this entry
salut voios
Teofil
Nu am citit cartea, dar am vazut la tele filmul. Nu spun ca nu este interesant; stiu ca este de meditat la ce se prezinta acolo. Numai ca nu stiu de ce, nu am reusit sa intru in ‘miezul’ lucrurilor descrise acolo. Postarile tale, m-au pus un pic pe ginduri … 🙂
@tibi servus,
la fel ca Eco, Tolkien scrie in „nivele”, este un exceptional erudit. este extrem de interesant 🙂
@tibi, am vazut ca impreuna cu timi ati avut o intalnire cu „vikingi” 🙂
Teofil
Cred ca am mai spus lucrul acesta; in tineretze, desi am citit destul de mult, nu am citit ‘literatura grea’. De-abia acum, in ultimii sapte-opt ani ,am capatat gustul pentru. Am mult de recuperat. Vad eu cum fac ! 🙂
ps. despre ; daca s-ar fi limitat la mesajul de ieri, de hai sa-i spunem solidarizare, as fi tacut. Dar un coment de al sau de astazi, complet deplasat, chiar obraznic, m-a scos din pepeni. Si gata ! cu respectivul. 🙂
@tibi, ai timp. Mai citesti putzin mai scri putin 🙂
Da Teofil
Am timp ! 🙂 mai citesc, daca! scriu din ce in ce mai putzin … 😀
Glumesc. Om trai si om vedea. Bine ? 🙂
@tibi, sper ca vom trai si vom vedea 🙂
Teofil
Am inceput sa citesc din cartea lui Alexandru Dragomir, „caietele timpului’. Am o stranie senzatzie, ca incearca sa suplineasca, volumul II, lipsa din „fiintza si timp” ! Se pare ca asta este teza de doctorat, pe care acest filosof ‘clandestin’ a sustzinut-o in fatza lui Dumnezeu ! E fooooarte greu sa impaci filosofia lui Heidegger, caruia i-a fost doctorand, cu ideile lui Heidegger. Sper ca pricep ce citesc! 😛
erata
E fooooarte greu sa impaci filosofia lui Heidegger, caruia i-a fost doctorand, cu ideile lui Dragomir, auto-declarat crestin ortodox.
Sper ca pricep ce citesc.
@tibi, astazi dupa publicarea „caietelor postume” noi stim cat de mare a fost Dragomir, fata de alti contemporani si post-contemporani.
Dragomir a fost „rupt” intre propriile lui idei care au constatat deficientele lui Heidegger si legatura intre discipol si maestru. Nu vreau sa daram statui, dar cred cu tarie asa cum am afirmat ca Dragomir, este mai bun (cu mult) de contemporanii sai consacrati 🙂
Teofil
Cred ca am mai spus asta : singurul om, de care Noica tzinea cont, era Dragomir! Despre discipolii lui Noica, poate altadata. Bine ? 🙂
In treacat fie spus, au si ei un rol important. Nu insitam in asta seara prietene. E cam tirziu, si cred ca e vremea sa merg la nani. Bine ?
ps. mai stii ceva de # gabilutza ???
@tibi, noapte buna. @gabilutza probabil este in vacanta, revine probabil spre toamna ca pasarile calatoare 🙂
ok Teofil
Noapte buna ! 🙂
@tibi noapte buna 🙂